luni, 31 mai 2010

Din aberaţiile lui Vlădescu: salariile din companiile de stat vor fi reglementate printr-o lege

Lui Boc şi Vlădescu le pare rău că nu au cuprins în scrisoarea de intenţie către Fondul Monetar reducerea cu 25% a salariilor celor angajaţi la companiile de stat. Mai căpătau un bănuţ la bugetul de stat. Prim-ministrul Emil Boc a declarat săptămâna trecută că salariile din companiile de stat "nu vor scăpa de ajustări". "Reducerea salariilor angajaţilor companiilor la care statul este acţionar nu este prevăzută în acordul cu FMI. Ele se vor reevalua prin discutarea în Guvern a bugetului fiecărei companii şi a proiectelor de ajustare a veniturilor salariale. Nu ne trebuie lege, ne trebuie hotărâre de Guvern, de reevaluare a bugetelor companiilor", a declarat Boc.

La rândul său, ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, a declarat astăzi, citat de Hotnews.ro: "La companiile de stat vom veni cu un model care se va aplica. Singurul lucru pe care vi-l pot spune este că în prezent se lucrează la un proiect de lege. Această scădere cu 25% nu va fi aplicată."

Întrebat de Hotnews.ro dacă salariile de la CEC Bank vor fi reduse, Radu Graţian Gheţea, preşedintele băncii, a negat: "CEC Bank, potrivit statutului, este o persoana juridică de drept privat. Este o societate comercială organizată pe legea 31. E adevărat, acţionarul este statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor publice, care se comportă ca un acţionar. Participă la Adunarea Generală a Acţionarilor şi ne trasează nişte obiective."

Din exprimarea neglijentă a lui Boc, de altfel personajul n-a excelat niciodată prin precizie, rezultă că toate companiile la care statul este acţionar vor fi supuse acestui regim. Cu alte cuvinte, în situaţia ipotetică în care o firmă privată are datorii la bugetul de stat, nu şi le plăteşte şi cumva statul român devine acţionar cu o singură acţiune, guvernul va putea dicta salariile în acea firmă.

Un alt exemplu ar fi Petrom, unde statul român este acţionar minoritar, chit că a anunţat recent că va vinde o parte din participaţia sa la această companie. (Statul nu poate menţine participaţia de 20,63% la OMV Petrom (SNP) din cauza lipsei fondurilor necesare pentru a participa la majorarea capitalului social, Ministerul Economiei anunţă că va scoate la vânzare, pe bursă, un pachet reprezentând 11,84% din acţiunile companiei, anunţă Financiarul.) Înseamnă că statul va putea dicta salariile de la Petrom.

Cum componenta salarială are o contribuţie importantă la competitivitatea unei companii, este evident că această competitivitate ar putea fi grav prejudiciată de o asemenea măsură.

Trichet şi Bernanke susţin că economiile emergente reprezintă cheia stabilităţii financiare globale

Prima ştire de acum de pe site-ul agenţiei Reuters se referă la declaraţiile făcute de Ben Bernanke, preşedintele FED, şi Jean Claude-Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene, pentru o conferinţă financiară de la Seul, Coreea, organizată de banca centrală acestei ţări, referitoare la rolul economiilor emergente în cadrul actualei crize.

În discursul său înregistrat, Ben Bernanke consideră că economia mondială depinde mai mult decât oricând de economiile emergente pentru menţinerea creşterii economice şi pentru asigurarea stabilităţii financiare şi economice.

"Îmbunătaţirea politicilor pe pieţele emergente şi a cadrului politic... are consecinţe dincolo de economiile acestor state", a spus Bernanke. El nu a făcut nicio referire la viitorul economiei SUA sau la nivelul ratei dobânzilor.

La rândul său, Jean-Claude Trichet, tot înt-o înregistrare video, a declarat că economiile emergente sunt o sursă forţă în criza financiară globală.

"Un aspect particular al acestei crize a fost faptul că a început în economiile dezvoltate. Dar şi economiile emergente au fost sever afectate, dar ca grup au rămas o sursă de forţă pentru economia mondială", a spus preşedintele BCE.

duminică, 30 mai 2010

Emil Boc a învăţat de la BNR ce înseamnă deficit structural

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în prezentarea România: Răspunsul politicii economice la criza globală, susţinută la Central & Southeast European Finance Forum în data de 26 mai 2010, despre care scriam aici, vorbea despre deficitul bugetar structural, ca sursă a unor dezechilibre macroeconomice majore în România. Tot Isărescu arăta că "deficitul bugetar manifest a crescut de la 2,5% din PIB în 2007, la 5,4% în 2008, 8,3% în 2009 şi tinde spre 10% din PIB în 2010".



Astăzi, în cadrul unei videoconferinţe cu prefecţii susţinute de la Palatul Victoria, Emil Boc a arătat că doreşte să-i informeze pe prefecţi "direct şi de la sursă" despre necesitatea măsurilor de austeritate care vor fi aprobate astăzi de executiv şi pentru care guvernul îşi va angaja răspunderea în parlament începând cu săptămâna viitoare, scrie Mediafax.

În opinia lui Boc, aceste măsuri trebuie explicate la nivel local ca fiind absolut necesare şi introduse nu din vina guvernului, ci ca urmare a suprapunerii nefericite a crizei interne, determinate de un deficit structural ridicat în ultimii 20 ani, accentuat în intervalul 2007-2008, cu criza economică globală.

Reamintesc că:

deficitul bugetar = deficitul structural + deficitul ciclic

Deficitul structural diferă de deficitul ciclic prin faptul că există chiar atunci când economia se găseşte pe creştere. Deficitul bugetar manifest înregistrat în România în anii precedenţi crizei era format din deficitul structural şi surplusul ciclic.

Măsurile clasice pentru reducerea deficitului bugetar structural sunt politici publice guvernamentale explicite şi directe:
1. reducerea cheltuielilor publice, ca măsură prioritară;
2. reducerea cheltuielilor administraţiei;
3. eliminarea subvenţiilor;
4. mărirea bazei de impozitare (cât mai puţin de la cât mai mulţi);
5. accent pe impozitele indirecte.

Revenind la discursul lui Emil Boc, am regăsit formulări folosite de Mugur Isărescu. Se vede că Boc a decis, în al doisprezecelea ceas, să asculte cu atenţie argumentele băncii centrale, ceea ce nu a făcut până acum, în comportamentul său de a conduce urechist treburile ţării.

"România consumă mai mult decât produce. În plus, ceea ce se produce este prost împărţit în cadrul bugetului în România", a declarat Emil Boc, încercând să demonstreze caracterul absolut necesar al măsurilor de austeritate hotărâte de guvernanţi.

Prim-ministrul a precizat că 63% din PIB se duc pe plata salariilor, a pensiilor şi a cheltuielilor sociale. Dacă se adaugă şi datoriile României şi contribuţia pentru Uniunea Europeană, cifra creşte la 70%. Restul de 30 de procente sunt reprezentate de cheltuielile de funcţionare ale instituţiilor statului, astfel că nu există suficiente fonduri pentru investiţii, a atras atenţia Emil Boc.

Numai că el nu a identificat nicio responsabilitate a guvernului pe care îl conduce, ci a diluat vina, aruncând-o pe ultimii 20 de ani şi în special pe guvernul Tăriceanu din perioada 2007-2008.

Asupra deficitului bugetar structural, puteţi citi articolul Estimarea deficitului bugetar structural pentru România în contextul aderării la zona euro (în limba engleză) de Aura-Gabriela Socol şi Bogdan Chiriacescu în revista Economie teoretică şi aplicată.

sâmbătă, 29 mai 2010

Ratingul suveran al Spaniei retrogradat de Fitch

Ştiţi agenţia de rating Fitch? Este agenţia de rating ceva mai generoasă faţă de România. Iată că Fitch a retrogradat Spania de la AAA la AA+ în materie de rating suveran, după cum anunţă Telegraph.co.uk. Agenţia de rating a retrogradat Spania justificând că planul adiţional de austeritate de 15 mld.€ pentru anii 2010-2012, destinat reducerii deficitului bugetar de 11,2% din PIB în 2009, despre care scriam aici, va afecta capacitatea de creştere economică a ţării.

"Retrogradarea reflectă opinia Fitch conform căreia procesul de ajustare suplimentară a sectorului privat şi a îndatorării externe va reduce rata de creştere economică a Spaniei pe termen mediu", a declarat Brian Coulton, şeful diviziei de ratinguri suverane pentru regiunea EMEA.

Gradul de contagiune a crizei datoriei publice din Grecia începe să se dovedească destul de mare şi să afecteze şi Spania. Reamintesc faptul că încercarea Spaniei de a plasa o emisiune de bonduri pe pieţele internaţionale a eşuat, subiect despre care aminteam aici.

Spania a prezentat planurile de a reduce deficitul bugetar la 6% în 2011, sub atenta supraveghere a Uniunii Europene, care a impus măsuri dure de austeritate pentru ţările membre cu niveluri mari ale datoriei publice şi deficitului bugetar. La începutul acestei săptămâni, parlamentul spaniol a aprobat noul pachet de măsuri de austeritate la o diferenţă de un vot.

Luna trecută, Standard & Poor's a redus ratingul Spaniei, pe fondul preocupărilor faţă de perspectivele de creştere ale ţării. Ultima mişcare a agenţiei Fitch pune sub semnul întrebării dacă strategia UE de a obliga ţările în măsuri de austeritate are capacitatea de a crea stabilitate şi de a linişti pieţele.

Fitch a mai declarat că inflexibilitatea pieţei muncii din Spania şi eforturile de restructurare a băncilor de economii vor împiedica echilibrarea economiei ţării. Datoria publică a Spaniei ar putea atinge 78% din PIB în 2013, faţă de 40%, cât era înainte de începutul crizei economice.

Retrogradarea Spaniei poate deschide calea către retrogradarea unor economii puternice, ca cele ale SUA şi Marii Britanii, considerate multă vreme ca fiind implict la nivelul de rating AAA.

Asociaţia Magistraţilor din România loveşte: În aplicarea măsurilor de austeritate, nu poate fi invocat art.53 din Constituţie

Astăzi, Asociaţia Magistraţilor din România, condusă de Mona Pivniceru, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a remis un comunicat de presă în care se precizează că în fundamentarea măsurilor de reducere a pensiilor şi salariilor nu pot fi invocate prevederile art.53 din Constituţie, aceste măsuri fiind, în realitate, de natură a pune în pericol atât securitatea, cât şi siguranţa naţională.

Potrivit comunicatului, invocarea siguranţei naţionale ca temei al restrângerii dreptului "contravine conceptului de siguranţa naţională prevăzut de art.1 din Legea nr.51 din 1991". Sursa citată precizează că siguranţa naţională ar trebui să privească întreaga naţiune şi nu doar o parte a ei, reprezentată de categoria bugetarilor care au fost supuşi exclusiv măsurilor de austeritate.

"De altfel, nici un stat care a procedat la reducerea veniturilor nu a invocat motive de siguranţă şi securitate naţională, Guvernul dovedind astfel dispreţ faţă de drept şi statul de drept, redus doar la puterea executivă", se mai arată în comunicat.

AMR precizează că Guvernul nu a respectat principiul nediscriminării, măsura nefiind aplicabilă întregii populaţii.

"Măsurile dispuse de aceste legi vizează în mod exclusiv doar personalul din sectorul bugetar şi pensionarii, fiind excluşi de la aplicarea cu caracter general, sectorul privat, precum şi salariaţii regiilor autonome şi a celorlalte companii, la care Statul este acţionar, ale căror venituri implică şi o componentă bugetară importantă", mai spun reprezentanţii organizaţiei profesionale a magistraţilor.

Reamintesc faptul că prim-ministrul Emil Boc a declarat: "Această lege are ca temei articolul 53 din Constituţia României, de restrângere temporară a exerciţiului unor drepturi, şi anume este vorba de restrângerea acestora până la sfârşitul anului, până în 31 decembrie, urmând ca drepturile de pensii şi drepturile salariale pentru 2011 să fie stabilite prin legea bugetului pe 2011, prin noua lege a pensiilor şi prin noua lege a salarizării unitare a bugetarilor. Asta în condiţiile în care se realizează măsurile de restructurare a sectorului bugetar şi, pe de altă parte, de relansare a activităţii economice, astfel încât să avem resursele financiare pentru a putea vorbi de o creştere sănătoasă a salariilor şi pensiilor în anul 2011."

Articolul 53 din Constituţie prevede că exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Deşi guvernul s-a ferit tocmai de posibila atacare în justiţie a respectivei legi, aşa cum scriam aici, încercând să fie nediscriminatoriu, micşorând salariile bugetarilor cu 25% şi nu fondul de salarii şi pensiile cu 15% (prin micşorarea punctului de pensie) şi fondul de pensii. Din comunicatul AMR rezultă clar că discriminarea poate fi invocată în eventualle procese. De fapt, este cunoscută poziţia publică a Monei Pivniceru, care a contestat prin toate mijloacele posibile micşorarea veniturilor magistraţilor, având pe această temă şi un conflict deschis cu preşedintele Traian Băsescu. Comunicatul AMR sună astfel ca o răzbunare, sugerând justiţiabililor motivele pe care judecătorii le-ar accepta în cazul unor procese care ar contesta prevederile viitoarei legi prind ajustarea deficitului bugetar.

Criza aduce tarife de dumping în turism pentru vacanţele din iunie



În filmuleţul de mai sus, puteţi afla câteva tarife de criză pentru vacanţele din luna iunie.

Grecia, bunăoară, a pierdut miliarde de euro din cauza anulărilor rezervărilor de către turiştii străini, care se tem de instabilitatea cauzată de măsurile de austeritate luate de guvernul grec, pentru reducere deficitului bugetar. "Plăteşte unul şi merg doi" este sloganul agenţiilor de turism pentru vacanţe în Grecia. Şi nu e singura. Turiştilor li se promite cazare mult mai ieftină decât la noi în ţară. Un sejur de 7 nopţi la o pensiune de două stele costă 75 de euro pentru două persoane. Adică numai 5 euro pe noapte de persoană. Transportul nu este însă asigurat. Acesta variază în jurul sumei de 50 de euro dus-întors pentru călătoria cu autocarul, informează Antena 3.

La rândul său, Money.ro oferă informaţii despre tarife avantajoase în această perioadă:

Dacă vrei să vezi insula Corfu, o săptămână la mare, în staţiunea Acharavi te costă 63 de euro. Tariful acoperă cazare în cameră dublă, dar nu şi mesele. Pentru mai multe detalii, intră aici.

O săptămână pe litoralul grecesc, în staţiunea Nei Pori, ajunge, în această perioadă, la 70 de euro. Tariful acoperă şapte nopţi cazare în cameră single dintr-o vilă de trei stele şi asistenţă turistică pe perioada sejurului.

O săptămână în staţiunea bulgară Chaika ajunge la 60 de euro. Chaika este situată între staţiunile Nisipurile de Aur şi Sf. Constantin şi Elena. Şase nopţi în această staţiune te costă 60 de aur. Tariful acoperă cazare în cameră dublă la un hotel de trei stele şi demipensiune.

Şase nopţi în staţiunea bulgară Balcic se ridică la 66 de euro. Tariful acoperă cazare într-un hotel de trei stele şi demipensiune. Dacă îţi faci rezervare până pe 20 iulie, beneficiezi de un tarif cu 10% mai mic faţă de cel standard.

O vacanţă la Nisipurile de Aur te costă tot 66 de euro. Tariful acoperă şase nopţi de cazare în cameră dublă, la un hotel de trei stele şi demipensiune.

Cu 66 de euro mai poţi să stai şase nopţi într-un hotel de două stele din staţiunea bulgară Sunny Beach.Tariful acoperă cazare şi demipensiune.

Cele mai ieftine oferte turistice pentru litoralul turcesc variază între 66 şi 72 de euro.
Dar dacă vrei să mergi în vacanţă pe litoralul turcesc, o săptămână în staţiunea Bodrum se ridică la 72 de euro. Tariful acoperă şase nopţi cazare într-un hotel de trei stele şi demipensiune.

O săptămână în staţiunea turcească Alanya te costă 66 de euro. Preţul acoperă şase nopţi cazare în cameră dublă, dintr-un hotel de două stele şi demipensiune.

Un articol pe aceeaşi temă puteţi citi în DailyBusiness.ro.

Pentru cei care nu l-au văzut pe Nouriel Roubini la Bucureşti



Iată un fragment din prezentarea lui Nouriel Roubini despre care scriam aici, care a avut loc în cadrul celei de-a şaptea ediţii a Central & Southeast European Finance Forum, în data de 26 mai 2010.

Roubini vorbeşte despre legătura dintre sustenabilitatea deficitelor fiscale, creştere economică, diferenţa dintre SUA şi Uniunea Europeană şi multe altele.

Clipul de mai sus a fost încărcat pe Youtube de către Acasă.ro.

Via Informaţii economice

Nebunia de la Registrul Comerţului Bucureşti

Suntem obişnuiţi cu aberaţiile servite de fel de fel de instituţii din România. Vă mai semnalez una.

Până în acest an, bilanţurile agenţilor economici se depuneau la sediile administraţiilor finanţelor publice teritoriale, la fel cu multe alte raportări. Apoi, bilanţurile trebuiau depuse la oficiile Registrului Comerţului, deşi ele existau deja la ANAF şi se puteau prelua electronic.

Din acest an, odată cu depunerea bilanţurilor la 31.12.2009, regula s-a schimbat: bilanţurile se depun într-un singur loc şi anume la Registrul Comerţului. Dacă la administraţiile financiare depunerea bilanţurilor era gratuită, la Registrul Comerţului costă. După cum ştiţi, Registrul Comerţului a trecut de la Camerele de Comerţ şi Industrie la Ministerul Justiţiei, după un destul de mare scandal. Camerele de Comerţ au rămas fără 95% din veniturile lor, care s-au direcţionat astfel către statul român.

În afară de faptul că agenţii sunt taxaţi pentru această operaţiune, mai există un mare inconvenient: oficiile Registrului Comerţului se găsesc în capitalele de judeţ, ceea ce înseamnă că agenţii economici care au sediul în alte localităţi trebuie să se deplaseze până acolo. Administraţiile finanţelor publice au birouri şi în alte localităţi decât capitala de judeţ.

În ceea ce priveşte situaţia din Bucureşti, esenţa este că, dacă înainte bilanţurile se depuneau în şase locuri, respectiv cele şase administraţii financiare de sector, acum bilanţurile se depun într-un singur loc, adică la sediul Registrului Comerţului. Clădirea respectivă este una închiriată. Contribuabilii au luat cu asalt în aceste zile clădirea respectivă, dat fiind că se apropie termenul limită pentru depunerea bilanţurilor pentru anul 2009.

Ieri, aproape că lucrurile au scăpat de sub control. Durata medie de aşteptare a fost de 5 ore. La ora 16, programul s-a terminat şi cei aflaţi la coadă, extrem de numeroşi şi nervoşi, au început să vocifereze. A fost necesară chemarea jandarmilor pentru calmarea spiritelor. Proprietarul clădirii a venit la faţa locului şi s-a îngrozit de mulţimea de oameni care se afla pe scările interioare şi pe holurile clădirii. În opinia lui, clădirea ar putea fi pusă în pericol de o asemenea afluenţă de public şi a ameninţat cî nu va mai reînnoi contractul de închiriere pentru Registrul Comerţului.

Iată că o decizie a autorităţilor menită să corecteze o aberaţie, depunerea redundantă a bilanţurilor la două instituţii ale statului, s-a transformat ea însăşi într-o altă aberaţie.

vineri, 28 mai 2010

Ziua libertăţii fiscale

Cheltuielile publice ale guvernului se ridică la 40,4% din PIB
40,4% din an, ALTCINEVA cheltuie produsul muncii noastre.
Mai rămânem doar cu 59,6%
Adică,
Muncim 147 de zile pentru stat
Din 100 de lei pe care îi producem, GUVERNUL cheltuie 40,4...
Ne mai rămân doar 59,6 lei
28 mai este Ziua libertății fiscale
Ziua în care nu mai muncim pentru stat și începem să muncim pentru noi.

Meritul acestei inițiative revine în primul rând Centrului Independent de Studii în Economie și Drept (CISED) condus de Radu Nechita, iar iniţiativa este susţinută de Bogdan Glăvan.

Modelul este Tax Freedom Day din SUA şi reprezintă prima zi a anului în care o naţiune a produs destul pentru plata impozitelor către stat şi începe să producă pentru ea însăşi. În SUA, data este calculată de către Tax Foundation, o organizaţie de cercetare din Washington. Potrivit ei, în acest an, Tax Freedom Day a fost 9 aprilie 2010 în SUA, adică a 99-a zi a anului. Potrivit Adam Smith Institute, Tax Freedom Day în Marea Britanie în acest an este 30 mai 2010, foarte apropiată de cea din România.

Dacă privim când cade această zi, vedem că în India este 14 martie, ceea ce corespunde unei poveri a fiscalităţii de 20%, iar la cealaltă extremă se găsesc Suedia şi Norvegia, unde ziua libertăţii fiscale este 29 iulie, ceea ce corespunde unei poveri fiscale de 57%.

Pe aceeaşi temă: Bogdan Glăvan, Dan Şelaru, Dan Popa, Daniel Cazangiu.

Dobânzile creditelor ipotecare din SUA aproape de nivelul minim al ultimului an

Scăderile de pe pieţele de capital şi criza datoriilor din Europa fac viaţa mai uşoară cumpărătorilor de pe piaţa imobiliară din SUA şi celor care vor să-şi refinanţeze creditele ipotecare, întrucât dobânzile au scăzut aproape de minimul din ultimul an. Fereastra de oportunitate s-ar putea închide curând. Investitorii şi-ar putea recăpăta încrederea în economie şi şi-ar putea retrage investiţiile în titluri de stat, ceea ce va influenţa rata dobânzii împrumuturilor ipotecare.

Rata dobânzilor pentru creditele ipotecare cu rată fixă pe 30 de ani a coborât la 4,78%, cu puţin peste recordul de 4,71% din ultimul an, înregistrat în decembrie 2009. Aceleaşi tipuri de credite, dar cu maturitate la 15 ani, au atins şi ele valori minime.

"Acţionaţi acum", îndeamnă Greg McBride, analist financiar la Bankrate.com. Unii beneficiari de credite ipotecare chiar asta fac. În conformitate cu datele furnizate de Mortgage Bankers Association, cererile de refinanţare a creditelor ipotecare a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimele şapte luni.

Neliniştea cauzată de criza datoriilor din Europa i-a determinat pe investitori să se îndrepte către titluri de stat americane, ceea ce a condus la scăderea randamentelor acestor titluri şi, implicit, la scăderea ratelor dobânzilor la creditele ipotecare. Dacă semnele crizei vor slăbi în intensitate şi economia americană îşi va menţine actualul curs crescător, investitorii se vor reorienta de la titlurile de stat către pieţele de capital, ceea ce va conduce la mărirea randamentelor titlurilor de stat şi, implicit, la creşterea dobânzilor la creditele ipotecare.

"Dacă economia va arăta semne susţinute de îmbunătăţire, ratele dobânzilor creditelor ipotecare vor creşte cu siguranţă", a declarat Fred Chamberlin, consultant la Alpine Mortgage Planning. El sugerează celor care au contractat credite ipotecare să le refinanţeze acum şi să nu aştepte în continuare scăderea ratelor dobânzilor. "Dacă vrei să profiţi de momentul în care ratele dobânzilor ajung la minim, singura modalitate de afla când s-a atins acest minim este să-l ratezi", a mai spus Chamberlin.

Refinanţarea creditelor ipotecare nu este opţiunea potrivită pentru toţi cei care s-ar califica pentru o asemenea refinanţare, întrucât operaţiunea costă câteva mii de dolari şi taxe şi comisioane şi, de aceea, consultanţii recomandă un calcul preliminar care să arate în cât timp s-ar putea amortiza aceste cheltuieli.

joi, 27 mai 2010

Întrebare de 1.000 de puncte adresată lui Nouriel Roubini de către economistul-şef al BNR, Valentin Lazea

După prelegerea ţinută ieri de Nouriel Roubini, deşi programul era cu mult depăşit, au fost permise câteva întrebări din partea publicului. Primul selectat să adreseze o întrebare a fost Valentin Lazea, economist-şef al Băncii Naţionale a României. Voi încerca să reproduc din memorie întrebarea sa.

Valentin Lazea l-a întrebat pe Nouriel Roubini dacă actuala criză poate fi asimilată ca fiind descrisă de celebra curbă a lui Gauss sau clopotul lui Gauss, care este reprezentarea grafică a distribuţiei normale a unor evenimente în statistică, sau este descrisă mai degrabă de teoria lebedei negre, Black Swan Theory, folosită de Nassim Nicholas Taleb, în celebra carte omonimă lansată în 2007 (care încearcă să explice existenţa şi apariţia unor evenimente rare, de mare impact şi imposibil de prevăzut, care sunt dincolo de aşteptările obişnuite şi despre care scriam aici), cuplată cu teoria fractalilor a lui Benoît Mandelbrot, ceea ce ar permite apariţia unor evenimente la o distanţă de mai multe abateri medii pătratice faţă de medie în raport cu distribuţia normală.

Vă imaginaţi că Nouriel Roubini a dat un răspuns politicos şi clasic neo-keynesian.

Un calcul simplu: ce se întâmplă dacă România nu obţine de pe pieţele internaţionale cele 8 mld.€ de care are nevoie în 2010

După cum se ştie, Spania, aflată în dificultate, cu un deficit bugetar foarte mare, de 11,2% din PIB în 2009, aşa cum scriam aici, nu a obţinut niciun cent din emisiunea de titluri de stat pe care voia s-a plaseze pe pieţele internaţionale. Ieri, Germania s-a confruntat cu o situaţie similară. România mai are nevoie de 8 mld.€ în acest an pentru finanţarea deficitului bugetar, pentru a ajunge la 6,8% din PIB, după cum afirma aseară prim-ministrul Emil Boc. Ce se va întâmpla, însă, dacă, similar Spaniei, nu vom putea obţine aceşti bani?

Având în vedere lipsa de viziune a actualului guvern, care nu ştie altceva decât să scadă cheltuielile, în loc să aplice un mix de politici care să asigure şi mărirea veniturilor, cum recomanda ieri Nouriel Roubini, să vedem cât ar mai trebui să reducă salariile bugetarilor, pensiile şi ajutoarele de şomaj. În lipsa unor cifre exacte, vom presupune că economiile făcute cu actualele măsuri de austeritate sunt de circa 2,3 mld.€, aşa cum a anunţat guvernul la un moment dat. Dacă nu obţinem cele 8 mld.€ de pe pieţele externe, înseamnă că, lipsit de viziune cum este, guvernul va trebui să reducă în continuare salariile bugetarilor, pensiile şi ajutoarele de şomaj. Să vedem cu cât. Calculul e simplu:

8 mld.€ / 2,3 mld.€ ≈ 3,5

Salariile bugetarilor ar trebui reduse suplimentar cu:

25% x 3,5 = 87,5%

adică în total:

25% + 87,5% = 112,5%

ceea ce înseamnă că bugetarii vor trebui să aducă 12,5% din salariu de acasă.

În ceea ce-i priveşte pe pensionari şi pe beneficiarii ajutorului de şomaj, veniturile lor ar trebui reduse suplimentar cu:

15% x 3,5 = 52,5%

adică în total:

15% + 52,5% = 67,5%

ceea ce înseamnă că pensionarii şi şomerii vor rămâne cu doar 32,5% din veniturile de acum.

Aceste calcule sunt valabile doar pentru anul 2010. Ele ne arată că, fără măsuri de stimulare a economiei, care să permită mărirea veniturilor bugetare, vom intra în colaps foarte curând.

Puteţi citi, pe această temă, articolele Criza și articolul 53 din Constituție de Bogdan Glăvan şi Cum au intrat statele în criză de Dan Şelaru.

miercuri, 26 mai 2010

Emil Boc decretează restrângerea drepturilor cetăţeneşti

S-a încheiat şedinţa de guvern în care s-a discutat ce măsuri de austeritate vor fi luate pentru atingerea ţintei de deficit bugetar de 6,8% din PIB. În esenţă, chiar în condiţiile măsurilor de austeritate, România va fi nevoită să se împrumute cu 8 mld.€ de pieţele externe, resursele interne fiind limitate. Expunerea băncilor româneşti pe clientul statul român au crescut, de la începutul crizei, de la 3% din active la 15% în prezent, după cum menţiona Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la conferinţa de azi.

Principalele măsuri anunţate rămân în vigoare: reducerea veniturilor salariale ale bugetarilor cu 25%, a pensiilor cu 15% şi a ajutoarelor de şomaj tot cu 15%.

Salariul minim va pe economie va fi de 600 lei, în scădere pentru sectorul bugetar de la 705 lei, şi pensia minimă de 350 lei.

Nu vor fi afectate:
- 35 de prestaţii sociale;
- alocaţia pentru copii primite până la vârsta de doi ani, în valoare de 200 lei, şi nici alocaţia pentru copii de 42 de lei, primită după vârsta de doi ani a copilului;
- alocaţia monoparentală şi cea pentru copii cu handicap;
- îndemnizaţia persoanelor cu HIV, a celor cu handicap grav, cu handicap mediu, ajutoarele pentru refugiaţi, pensiile invalizilor, ale veteranilor şi ale persecutaţilor politici;
- bursele studenţilor şi ale elevilor.

Cel mai interesant lucru este faptul că guvernul îşi va asuma răspunderea pentru legea care prevede restabilirea echilibrului bugetar, invocându-se art.53 din Constituţia României privind restrângerea temporară a unor drepturi cetăţeneşti. Acel articol se referă la măsuri legate de siguranţa naţională şi ordinea publică. Este neîndoios faptul că această găselniţă juridică va da naştere la multe procese împotriva statului român. Ea semnalează teama constituţionalistului Emil Boc tocmai în faţa unor eventuale procese. Această găselniţă este şi măsura neîncrederii popopulaţiei faţă de guvernanţi, de care cei din urmă încep să fie din ce în ce mai conştienţi.

Zilele trecute, a fost văzută o maşină a Curţii Constituţionale în curtea Palatului Cotroceni, chiar în ziua în care Traian Băsescu se consulta cu membrii arcului constituţional. Acum am aflat de ce...

Nouriel Roubini la Bucureşti, o privire pesimistă asupra economiei mondiale

Astăzi, în cadrul celei de-a şaptea ediţii a Central & Southeast European Finance Forum (25-26 mai 2010), organizată de Forum Invest, a conferenţiat Nouriel Roubini, celebrul economist american, profesor la Stern School of Business de la Universitatea din New York. Creditat ca fiind cel mai important economist care a prevăzut criza izbucnită în vara anului 2007 în SUA, Roubini mai este supranumit şi Dr.Doom.

S-a născut la 29 martie 1959 la Istanbul, Turcia, din părinţi evrei iranieni. Când avea vârsta de doi ani, familia sa s-a mutat la Teheran, Iran, şi apoi în Israel. În perioada 1962-1983, a locuit în Italia, unde a urmat cursurile Universităţii Luigi Bocconi din Milano, pe care le-a absolvit cu summa cum laudae în economie, iar apoi s-a mutat în SUA, unde a obţinut doctoratul în economie la Universitatea Harvard.

Expunerea lui Nouriel Roubini nu a adus noutăţi importante pentru mine, întrucât îi citesc destul de frecvent lucrările şi intervenţiile în presa internaţională, dar a fost foarte bine structurată şi în spiritul neo-keynesian caracteristic.

Voi relata doar câteva idei mai importante. Presa a acoperit destul de bine evenimentul Vă recomand să citiţi şi articolul lui Dan Popa din Hotnews.ro.

1. În momentul de faţă, criza financiară şi economică a trecut din sistemul privat în cel public, prin mărirea deficitelor bugetare.

2. Se constată o scădere accentuată a efectului de levier în sistemele financiare din ţările dezvoltate.

3. Măsurile de stimulare financiare luate de guvernele occidentale sunt un drog şi se pot dovedi insuficiente.

4. În cazul eşuării restructurării datoriilor suverane din zona euro, am putea asista la ieşirea din această zonă a cel puţin unei ţări.

5. În SUA, este posibilă rezolvarea deficitului bugetar mare prin inflaţie, dar în zona euro e mai greu, din cauza tratatelor şi mecanismelor existente.

6. Nimeni nu are ştiinţa absolută, tot ceea ce fac economiştii este să evalueze diferite scenarii.

7. România trebuie să continue cu reformele structurale, aveţi nevoie de măsuri de austeritate. Măriţi productivitatea şi faceţi reforme orientate către piaţă. Cea mai bună cale este un mix de politici de reducere a cheltuielilor bugetare şi de mărire a veniturilor.

marți, 25 mai 2010

Carnagiu la Bursa de Valori Bucureşti: BET-FI scade cu 13,91%

Astăzi a fost o zi neagră la Bursa de Valori Bucureşti. Indicii bursieri au avut scăderi generalizate, aşa cum se vede în figura alăturată. Bursa a fost dominată de panică, fiind abandonate fundamentele economice, aproape toată lumea dorind să vândă. Numai două acţiuni au crescut: UAMT Oradea (UAM) cu 7,84% şi Zentiva (SCD) cu 2,22%. Tranzacţiile au depăşit 17 mil.€, ceea ce reprezintă cu mult peste media ultimei perioade.

Aproape m-am plictisit să mai aud în această perioadă explicaţii de genul bursele internaţionale au scăzut şi ele şi ne încadrăm în tendinţă. Astăzi, indicele FTSE 100 de la London Stock Exchange a scăzut cu 2,54%, indicele DAX de la Deutsche Börse a scăzut cu 2,34%, iar indicele ATX de la Wiener Börse cu 4,36%. Cum ar putea explica cineva scăderea BET (indicele celor mai lichide titluri listate) cu 10,96%, a BET-C (indicele compozit al bursei) cu 9,97% şi a BET-FI (indicele celor cinci societăţi de investiţii financiare) cu 13,91% doar prin prisma scăderilor de pe celelalte burse europene sau extra-europene?

Este clar că degringolada în care guvernul Boc a dus România, nefiind în stare să gestioneze criza economică pe care o traversăm a condus la o neîncredere suplimentară în piaţa de capital românească faţă de fondul general de neîncredere al perioadei. Pe de altă parte, dimensiunile reduse ale Bursei de Valori Bucureşti permit astfel de evoluţii, care cu greu vor putea fi recuperate în viitor.

Când îşi va reveni piaţa imobiliară?

Vineri, 21 mai 2010, am fost solicitat de Imopedia.ro prin Cristina Popa să acord un interviu pe tema din titlu. Acest interviu a fost publicat astăzi la pagina de aici. Îl reproduc mai jos.

Înainte de anunţarea măsurilor de austeritate pe care guvernul le va aplica de la 1 iunie 2010, specialiştii imobiliari apreciau o revenire a pieţei imobiliare începând cu toamna acestui an. Situaţia este acum cu totul alta, iar analiştii spun că nu există nicio şansă ca piaţa imobiliară să-şi revină în 2010.

Cristina Popa: Despre cum arată piaţa imobiliară în prezent, când îşi va reveni şi ce se va întâmpla după ce criza va trece am discutat cu analistul imobiliar Radu Zilişteanu.

Ion Radu Zilişteanu: Cred că cel mai important lucru care ar trebui spus despre evoluţia pieţei imobiliare este faptul că înainte de anunţarea măsurilor de austeritate pe care le va lua guvernul României de la 1 iunie 2010, specialiştii din piaţă apreciau că cel mai devreme moment în care piaţa ar începe să dea semne de revenire, dar exclusiv în termen de număr de tranzacţii efectuate şi nicidecum de preţuri, ar fi fost toamna anului 2010. Faptul că situaţia economică a României este atât de proastă şi guvernul a anunţat nişte măsuri care în mod clar vor afecta şi piaţa imobiliară împinge acest termen de început de revenire al pieţei imobiliare undeva în cursul anului 2011, cel mai devreme. Faptul că guvernul a micşorat salariile bugetarilor cu 25%, acest lucru va conduce în mod inevitabil la credite neperformante în sensul că acele credite care au fost contractate de bugetari, şi cel mai în pericol sunt cei care sunt soţ şi soţie, ambii bugetari, ei nu vor mai fi capabili să-şi ramburseze ratele la credit şi atunci garanţiile depuse pentru obţinerea acelui credit vor fi executate. Evident că în cazul garanţiilor ipotecare aceste garanţii sunt chiar imobilele care au făcut obiectul finanţării. Aşa că în mod vădit acest lucru va mări oferta de pe piaţa imobiliară şi atunci nu ne putem aştepta la o revenire a pieţei înainte de anul 2011.

CP: Ce se va întâmpla în sectorul privat? Măsurile vor avea efect şi în această zonă?

IRZ: Cu siguranţă că aceste măsuri vor atinge şi sectorul privat pentru că bugetarii la fel ca si restul populaţiei consumă. În cazul în care veniturile lor se vor micşora vor fi siliţi la rândul lor să îşi reducă consumul, aşa cum au fost siliţi şi cei care lucrează în sectorul privat, începând încă de anul trecut. Evident că dacă achiziţiile de bunuri şi servicii ale bugetarilor şi nu numai ale lor vor fi mai mici, cu siguranţă că afacerile private o vor duce mai prost, vor plăti mai puţin la bugetul de stat sub formă de taxe şi impozite şi desigur că o să ne trezim cu o spirala a scăderii economice şi probabil în toamna acestui an sau cel târziu la începutul anului viitor guvernul va fi silit să mărească impozitarea prin mărirea cotei de TVA şi/sau a cotei unice pentru că altminteri nu va putea rezista. În ceea ce priveşte influenţa asupra pieţei imobiliare, parametrii fundamentali ai acestei pieţe care sunt numărul de tranzacţii pe unitatea de timp şi preţurile medii de tranzacţionare sunt ceea ce se numeşte în teoria economică indicatori care reacţionează cu întârziere la reluarea activităţii economice din ţara respectivă. Aşa încât eu estimez că începutul revenirii pieţei imobiliare româneşti va fi situat undeva cu şase luni după ce vom trece din nou pe creştere economică. Acelaşi lucru, dar în oglindă s-a întâmplat la declanşarea crizei. Dacă criza generală economică în România s-a declanşat prin septembrie 2008, semnele de criză pe piaţa imobiliară românească s-au simţit din martie 2008. Deci criza de pe piaţa imobiliară românească a precedat cu circa şase luni criza economică generală.

CP: Spuneaţi că vom asista la o serie de executări silite. Cine va cumpăra aceste locuinţe?

IRZ: Să începem cu puţină istorie, în trimestrul I 2010 numărul total al executărilor silite imobiliare a fost de circa 6300, însă acestea sunt executări atât ale băncilor comerciale, cât şi ale ANAF-ului şi ale AVAS-ului, din aceste 6300 de executări silite imobiliare circa 4500 au aparţinut băncilor, deci asta înseamnă că nu este îngrijorător de mare numărul executărilor de până acum sau cel puţin în primul trimestru al anului. Dacă băncile vor trece la executări silite ca urmare a incapacităţii bugetarilor de a-şi mai achita creditele, desigur că aceste vânzări vor veni pe fondul unei oferte deja mari şi va îngroşa această ofertă aşa încât cu siguranţă că dacă băncile comerciale nu au reevaluat garanţiile pentru clienţii respectivi în cele mai multe cazuri vor vinde în pierdere repectivele imobile, aşa încât acest lucru va afecta piaţa imobiliară.

CP: Oferta mare din piaţă va determina o scădere a preţurilor?

IRZ: Eu cred că în condiţiile acestor măsuri de austeritate ce urmează a fi luate, preţurile mai pot scădea însă într-un ritm destul de lent, adică nu în ritmul în care au scăzut din martie 2008 până acum, când scăderea a fost de circa 50%, în aproximativ doi ani. Ele mai pot scădea însă pe o pantă foarte, foarte lină pentru că nu ne putem aştepta la schimbări ale volumului creşterii şi respectiv ale volumului ofertei şi atunci nici schimbările în preţ nu pot fi spectaculoase.

CP: Cât vor mai putea rezista să stea cu locuinţele nevândute dezvoltatorii care au construit pe banii băncilor?

IRZ: După cum se ştie dezvoltatorii au recurs la metode de marketing diferite pentru a traversa această criză imobiliară şi sigur cei mai puţin avantajaţi au fost cei care nu au construit pe bani proprii, ci pe bani împrumutaţi, în special de la băncile comerciale. Aceşti dezvoltatori nu au avut o marjă foarte mare de a acţiona în ceea ce priveşte scăderea preţurilor pentru că uneori băncile comerciale de la care au luat creditele nu le-au permis să scadă foarte mult preţurile pentru că din socotelile lor, ale băncilor, asta nu ar mai fi permis fluxuri suficiente de bani care să permită rambursarea creditelor. Sigur că odată cu criza pe care o traversăm acum, românii au învăţat că uneori trebuie să vinzi şi în pierdere, iar dezvoltatorii care au construit pe banii lor, unii dintre ei au redus preţurile dincolo de limita lor de suportabilitate şi au înţeles că dacă vor să vândă trebuie să vândă cel puţin în condiţiile crizei.

CP: Ne putem aştepta la falimente în rândul dezvoltatorilor mari?

IRZ: Deja există destul de mulţi dezvoltatori care au intrat în insolvenţă şi este posibil să asistăm la intrări în insolvenţă şi în cazul dezvoltatorilor mari, dar sigur aici lucrurile trebuie gândite de la caz la caz, pentru că după cum se ştie unii dezvoltatori fac parte din firme multinaţionale cu operaţii în multe ţări ale lumii şi atunci la nivel de grup îşi pot permite şi anumite pierderi, îşi pot permite să alimenteze subsidiara din România pentru un timp limitat.

CP: A schimbat criza imobiliară comportamentul cumpărătorului român?

IRZ: Sigur că da. În condiţiile unui dezechilibru accentuat între ofertă şi cerere, oferta depăşind de multe ori cererea, acum suntem într-un moment al pieţei care poate fi caracterizat drept piaţa cumpărătorului. Piaţa cumpărătorului înseamnă acea piaţă în care cumpărătorul dictează practic termenii tranzacţiilor, aşa încât cumpărătorii îşi pot permite să fie foarte exigenţi pentru că ştiu că au de ales dintre foarte multe oferte imobiliare atât noi, cât şi vechi, atunci sigur că ei sunt răsfăţaţii pieţei în acest moment. Desigur că acest lucru va dura până în momentul în care piaţa o să tindă din nou spre echilibru însă acest moment este foarte departe.

CP: Se va maturiza piaţa imobiliară din România după această criză? Ce se va întâmpla cu speculatorii?

IRZ: Pe anumite segmente ale pieţei imobiliare, speculatorii ocupau între 20-40% din piaţă. Dacă ne referim la dezvoltările imobiliare noi de succes, aşa cum spunea un coleg, câţi sunt speculatori şi câţi sunt clienţi finali care se mută acolo din necesităţi de a locui, te duci la trei-patru săptămâni după ce s-a inaugurat blocul respectiv şi vezi câte lumini sunt stinse, uneori depăşeau 50%, în cazul unor proiecte. Evident că în situaţii de criză, speculatorii nu-şi mai pot face mendrele pe piaţa imobiliară şi s-au orientat probabil către alte pieţe. Comportamentul de consum s-a schimbat extrem de mult odată cu această criză în sensul de a nu mai arunca cu banii oricând şi oricum.

Românii sunt mult mai precauţi şi mai atenţi înainte de a lua o decizie de cumpărare. Pe piaţa imobiliară se manifestă acelaşi lucru, în sensul că şi fiind o piaţă a cumpărătorului, cumpărătorul poate avea pretenţii şi reflecta mult mai bine înainte de a lua decizia de cumpărare. Modul în care cred eu că va afecta piaţa imobiliară românească se va traduce cel puţin prin câteva caracteristici. În primul rând, preţurile nu vor mai avea variaţii atât de bruşte cum am asistat în perioada 2003- începutul lui 2008. Deci panta lor de creştere sau de descreştere pe diferite segmente pe piaţa imobiliară va fi mult mai lină. Speculaţiile vor fi mult mai greu de făcut, tocmai din cauza faptului că preţurile nu vor mai evolua brusc, ci lent. Un al trei-lea lucru, vom întâlni din ce în ce mai rar vânzări din faza de proiect pentru că din păcate au fost foarte multe probleme cu dezvotările imobiliare noi şi atunci românii vor prefera să cumpere ceva ce a fost construit, acesta este un al patru-lea aspect, faptul că dezvoltatorii vor fi siliţi să îşi procure surse de finanţare încă de la început fără a se mai putea baza în mare măsură pe avansurile date de clienţi. Desigur că piaţa imobiliară va arăta cu totul altfel după această criză şi eu cred că toate aceste elemente vor conduce la maturizarea pieţei.

CP: Cine sunt marii perdanţi?

IRZ: Marii perdanţi sunt proprietarii de locuinţe fie că sunt noi, fie că sunt vechi. Acei investitori sau dezvoltatori care s-au întins mai mult decât le-a fost plapuma şi nu au adoptat o atitudine de creştere cu paşi mici au intrat în dificultăţi majore. Scenariul tipic care s-a întâmplat în rândul unor dezvoltatori, e vorba de dezvoltatorii mici şi mijlocii, a fost acela că au cumpărat un teren, au început să construiască având în vedere că unităţile locative se vindeau încă din fază de proiect, situaţie cu care nu o să ne mai întâlnim în viitor, au hotărât să cumpere şi un al doilea teren, să construiască şi acolo, şi tot aşa. Tot mergând în ritmul acesta în momentul declanşării crizei s-au trezit pe de o parte că nu mai pot vinde imobilele respective cu un profit suficient de mare, iar pe de altă parte s-au trezit cu terenuri pe care au plătit preţuri foarte mari pe care nu le pot vinde decât la jumătate de preţ. Acesta este un exemplu tipic de a te întinde mai mult decât este plapuma şi de a miza exlusiv pe un scenariu optimist.

CP: Ce şanse mai are un program precum Prima Casă în acest moment?

IRZ: Dacă programul Prima Casă în varainta lui iniţială nu a avut foarte mult succes pentru că ştim din suma totală de 1 miliard de euro pe care statul român era dispus să o garanteze, ceva peste jumătate s-a transformat în credite până la sfârşitul anului 2009. Eu cred că guvernul a introdus complicaţii suplimentare în programul Prima Casă 2, deşi în aparenţă a mărit plafonul de garantare până la 75 mii euro, în anumite condiţii, aceste condiţii impuse sunt foarte greu de îndeplinit. Spre exemplu, a găsi şapte investitori care să cumpere un teren şi să construiască acolo o construcţie nouă cu unităţi locative pentru fiecare dintre ei acesta este un montaj foarte greu de pus la punct. Nu numai că există gusturi diferite în ceea ce priveşte construcţia în sine, nici schema financiară nu este extrem de simplă, unul dintre ei poate intra în dificultate pe parcusul lucrărilor ş.a.m.d. astfel încât exemple de genul acesta se pot număra pe degete. Deşi plafonul este mai mare, dacă aceste condiţii sunt greu de îndeplinit, evident că nu a avut succes Prima Casă 2. La fel ca în Prima Casă 1 şi în Prima Casă 2 experienţa ne arată că grosul vânzărilor, peste 80% sunt de imobile vechi, aşa că intenţia guvernului de a încuraja sectorul construcţiilor noi nu a fost şi probabil nu va fi atins, este clar lucru acesta.

CP: Mai este piaţa românească atractivă pentru investitorii imobiliari?

IRZ: Opinia mea este că după ce această criză va trece, România ve redeveni o ţintă preferată de investitori pentru că avem nişte avantaje certe în raport cu competitorii noştri, ţările din aceată regiune. Eu sunt optimist în ce priveşte viitorul pieţei imobiliare şi în capacitatea ei de a atrage investitori străini în viitor în România, însă trebuie să trecem de acest hop, de această criză.

CP: Ce segment de piaţă credeţi că îşi va reveni cel mai repede?

IRZ: După părerea mea pontenţialul cel mai mare îl au terenurile care au şi fost foarte lovite de această criză. Investiţia în teren este o investiţie un pic mai sofisticată în sensul că, dacă pentru necestăţile primare de locuire îţi cumperi o locuinţă gata făcută, a cumpăra un teren înseamnă spirit atreprenorial fie că vrei să îl speculezi, speculaţii care în ceastă perioadă de criză sunt mai greu de făcut sau nu se mai pot face deloc, fie că vrei să construieşti ceva, de aceea spun că îţi trebuie un anume spirit antreprenorial. Şi cum investiţiile sunt lovite de aceată aversiune faţă de risc, piaţa terenurilor a fost cel mai crunt lovită de această criză existând zone întregi în care dacă te întreabă cineva cât mai este un preţ mediu pe metru pătrat, nu poţi să-i răspunzi pentru simplu motiv că în ultimele şase sau opt luni nu s-a mai făcut nicio tranzacţie în zona respectivă. Nici nu mai ştii ce preţ recunoaşte piaţa într-o tranzacţie de vreme ce nu s-au mai făcut tranzacţii pe zonele respective. Cred că terenurile îşi vor reveni ca pasărea phoenix din propria situaţie actuală şi vor redeveni atractive. Pe măsură ce economia românească va redeveni atractivă şi piaţa imobiliară din România va redeveni atractivă.

luni, 24 mai 2010

Guvernul spaniol limitează accesul la credite bancare pentru autorităţile locale

Guvernul socialist din Spania a interzis accesul autorităţilor locale la îndatorarea pe termen lung, până în 2012, astfel încât să nu submineze eforturile de reducere a deficitului bugetar, în conformitate cu un act normativ privind măsurile de austeritate, publicat astăzi.

"Autorităţile locale şi entităţile care depind de sectorul administraţiei publice nu vor putea accesa credite publice sau private pe termen lung, în nici un fel, pentru a finanţa investiţiile lor", se spune în act.

Această interdicţie este valabilă până la 31.12.2011. Acest decret-lege adoptat joi de către Consiliul de Miniştri a suplimentat lista de măsuri de austeritate pentru 2010 şi 2011, în încercarea de a accelera reducerea deficitului bugetar, care a crescut până la 11,2 % din PIB în 2009.

Guvernul a decis să ia măsuri nepopulare de austeritate în valoare de 15 mld.€ în 2010 şi 2011, pentrua reduce deficitul bugetar la aproximativ 6% din PIB în 2011.

Un plan de austeritate anterior, de 50 mld.€, a fost anunţat în ianuarie, ţinteşte reducerea deficitului bugetar la 3% în 2013.

Printre măsurile nepopulare noi sunt prevăzute reduceri ale salariilor funcţionarilor publici şi îngheţarea ajustării automate a anumitor pensii.

Datoria autorităţilor locale la sfârşitul anului 2009 s-a ridicat la 34,595 mld.€ sau 3,3% din PIB-ul spaniol, potrivit Ministerului Economiei.

Datoria publică a reprezentat aproximativ 55% din PIB în 2009 şi este de aşteptat să crească brusc la aproximativ 74% din PIB din cauza deteriorării accentuate a finanţelor publice în Spania. Totuşi, aceste cifre rămân sub cele înregistrate de mai multe ţări din zona euro.

Spania a cunoscut o deteriorare puternică a finanţelor publice, care a alarmat pieţele în ultima vreme, acestea punând la îndoială capacitatea de recuperare a ţării în contextul neîncrederii faţă de Grecia.

Sursa: Les Echos

Continuarea războiului pe faţă BNR-Guvern

Adrian VasilescuAşa cum scriam la începutul lunii în articolul Război pe faţă BNR-Guvern: Mugur Isărescu acuză Guvernul că a minţit, ultimele evoluţii prvind criza economică în România au adus la iveală fricţiuni vechi ce au mocnit între banca centrală şi guvern. Astfel, aseară, pagina electronică a ziarului Gândul a publicat un interviu cu Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, luat de Victor Rotariu. Redau mai jos prima întrebare şi primul răspuns, întrucât mi se par esenţiale pentru explicarea momentului în care ne aflăm.

Gândul: De cât timp s-a ştiut că se va ajunge în această situaţie, să fim nevoiţi să reducem salariile bugetarilor cu 25% şi pensiile cu 15%?

Vasilescu: Dacă privim şi înapoi, aş putea spune că s-a ştiut de câţiva ani, pentru că există o sumă de reguli în economie. Când le încalci, ai probleme, iar una dintre regulile foarte importante în politica fiscală este ceva asemănător cu proverbul "să-ţi faci iarna sanie şi vara căruţa". Atunci când este vară în economie, când ai creştere foarte mare, politica fiscală trebuie să fie anticiclică - asta înseamnă că-ţi faci sanie. Dacă creşterile sunt mari, se duc salariile în sus, producţia creşte, consumul e de asemenea exploziv, este momentul în care politica fiscală trebuie să acţioneze pentru a strânge rezerve. De mai mulţi ani, atunci când se fac bugetele, proiecţiile sunt generoase şi balanţa veniturilor este urcată cam la 37-38, uneori 39% din PIB. Dar când se trage linie după exerciţiul bugetar şi se adună banii care au fost strânşi în balanţa veniturilor vedem că niciodată de mai mulţi ani nu a fost depăşită scala asta între 28% şi 32%. Dincolo, în balanţa cheltuielilor, deşi au fost mereu programate deficite strânse, în fiecare an am avut nevoie de reduceri de cheltuieli, pentru că ele se duceau mereu 37-38-39%, uneori chiar 40%. În timpul exerciţiului bugetar le vedeai cum urcă. Mereu era nevoie de ajustări de tăieri. Câteodată s-au făcut, câteodată nu s-au făcut. Nu s-au făcut în special în anii electorali. Nu spun o noutate acum. Voci de la banca centrală, chiar vocea guvernatorului au atras atenţia - v-am spus cu limpezime că va veni un moment al scadenţei. Şi a venit.

Iată că eforturile Băncii Naţionale a României de a repara prin măsuri de politică monetară aberaţiile comise de guvernele succesive ale României în materie de politică fiscală, salarială şi pensionări anticipate nu mai pot fi aplicate cu succes dincolo de o anumită limită. BNR a ajuns la capătul răbdării în ceea ce priveşte atitudinea tolerantă faţă de guvern.

Incapacitatea de plată a ţărilor, cazuri rare?

De multe ori, se spune despre evenimente economice că sunt fără precedent. Oare să fie chiar aşa? Având în vedere natura aleatorie a pieţelor, precum şi importanţa banilor în cele mai multe culturi, am putea fi surprinşi să aflăm cum evenimente caracterizate "fără precedent" s-au întâmplat deja. Cel mai recent caz, cel al Greciei. Ideea unei societăţi, cu atât mai puţin o ţară, care să nu îşi poată plăti datoriile este uimitoare. Dar o astfel de situaţie nu este neobişnuită.

Grecia a avut probleme de această natură (incapacitate de plată sau restructurarea datoriilor) de cinci ori în istoria sa, începând din 1826, după cum relatează Dr.Bryan Taylor, economist şef la Global Financial Data. Prima dată când Grecia a emis obligaţiuni de stat pentru acoperirea datoriei a fost la data de 21 februarie 1824, când dobânda a fost de 5% pe an. Pentru acea emisiune, Grecia a plătit doar cinci cupoane până în momentul în care ţara a intrat în incapacitate de plată, în iulie 1827.

Să nu facem greşeala de a-i considera pe greci drept campioni ai unui asemenea comportament. Deşi intrarea ţărilor în incapacitate de plată nu este un fenomen frecvent, el nu este nici rar. Alte state europene care au trecut prin această situaţie: Austria (de trei ori), Bulgaria (de două ori), Germania (în 1932), Ungaria (1931), Italia (1940), Polonia (de două ori), Portugalia (de două ori), România (de trei ori) , Rusia (de două ori), Serbia / Iugoslavia (de trei ori), Spania (de trei ori) şi Turcia (de patru ori).

Ce lecţie putem desprinde din această istorie? Preţurile titlurilor de stat sunt un excelent indicator al problemelor cu care se confruntă acele state. Atunci când preţurile titlurilor scad, randamentele la care acele state pot vinde în continuare titluri de stat cresc.

Dar, cel mai important, înainte să intrăm în panică într-o astfel de situaţie, trebuie să facem recurs la istorie.

Târgul imobiliar Real Vienna, în scădere de interes

În perioada 18-20 mai 2010, a avut loc la centrul expoziţional Messe Wien cea de-a cincea ediţie a târgului imobiliar Real Vienna. În acest an, târgul nu a mai atras decât 220 de expozanţi, în scădere cu 9% faţă de ediţia din 2009 şi cu 33% faţă de ediţia din 2008. Reducerea continuă a numărului de participanţi la ultimele ediţii ale târgului denotă efectele crizei asupra pieţei imobiliare din Europa Centrală şi de Sud-Est.

La târg, dintre cei 220 de expozanţi, numai trei au fost din România: Building Support Services (BSS), Immpuls Real Estate Solutions si Imotrust Arad. La ediţia din 2009, participaseră cinci companiii din România: Bernea Group, Imotrust Arad, La Donna Imobile, Romconcept International Solutions (care se ocupă de investiţii în turism) si Building Support Services (BSS).

Cei mai mulţi expozanţi au fost din ţara gazdă, Austria (96), urmând Polonia (19), Germania (15), Cehia (15), Ungaria (13) si Serbia (10). Această structură sugerează caracterul de târg regional al Real Vienna pentru Europa Centrală şi de Sud-Est. De altfel, reportajele televizate au transmis relativa apatie a ediţiei din acest an a târgului.

Târgul a fost organizat pe o suprafaţă de circa 16.000 m2. Biletele de intrare au costat între 190 şi 620 €.

Despre câteva impresii de la ediţia din 2009, puteţi citi articolul Târgul imobiliar de la Viena, prin ochii unui avocat român, în Wall-Street.ro.

duminică, 23 mai 2010

Bancherii Băncii Centrale Europene, stăpânii feudali ai Europei

În conformitate cu opinia economistului Friedrich von Hayek, reprezentant al Şcolii Austriece, dezvoltarea socialismului bunăstării după cel de-al doilea război mondial a subminat libertatea şi a condus democraţiile occidentale către un sistem al iobăgiei de stat. Poate că Hayek a anticipat corect situaţia şi ţinta, dar s-a înşelat asupra mecanismelor.

Reglementarea sistemului financiar, ideologia îngrădirii pieţelor libere şi confiscarea statelor de către marile corporaţii au condus la subminarea democraţiei, atât în America de Nord, cât şi în Europa. Toate statele industrializate sunt în pericol, dar zona euro, cu structurile ei vulnerabile, ne conduce cu gândul la un viitor neplăcut. Ca rezultat al crizei din zona euro, Banca Centrală Europeană (BCE) se găseşte acum în situaţia de a cumpăra datoriile statelor mai slabe economic din zona euro, ceea ce va transforma BCE în suveranul feudal al Europei. În anii următori, BCE şi Uniunea Europeană vor dicta politica. Elita politică din fruntea lor, împreună cu aliaţii ei din sectorul privat, vor fi stăpânii noştri.

Este discutabil cine vor fi iobagii, vasalii şi stăpânii în acest model şi care vor fi serviciile care se vor schimba, dar este indiscutabil faptul că vom asista la mari schimbări în regimul proprietăţii, al puterii şi prosperităţii în Europa postbelică, aşa cum se temea şi Hayek. Povara copleşitoare a datoriei i-ar putea doborî chiar şi pe cei mai mândri.

Abordarea UE-BCE nu va conduce ţările la niveluri rezonabile de creştere economică, povara datoriilor fiind pur şi simplu prea mare. Flancurile sudic şi extrem vestic ale zonei euro, aşa numitele PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania), nu vor putea să revină la creştere economică fără recentele aranjamente UE-BCE privind datoriile uriaşe ale ţărilor respective, programele de redresare fiind supuse riscului de a se transforma în evoluţii asemănătoare celor din America Latină a anilor '80. Aşa că ne putem aştepta la politici nepopulare, mişcări sociale şi crize economice.

La rândul său, Fondul Monetar Internaţional va face ceea ce Uniunea Europeană şi Banca centrală Europeană îi vor cere pentru menţinerea situaţiei. Au apus vremurile în care ţările europene primeau cadouri din partea zonei euro. Tot ceea ce mai primesc acum sunt instrucţiuni şi cerinţe legate de măsuri de austeritate. Dar vor exista suficiente resurse pentru a permite economiilor să meargă înainte.

Cei trei muşchetari francezi, preşedintele Nicolas Sarkozy, Jean-Claude Trichet (BCE) şi Dominique Strauss-Kahn (FMI), cred că, în cele din urmă, ei vor fi cei care vor conduce totul. Este surprinzătoare reacţia altor lideri europeni, care cred că măsurile luat au sens, în loc să considere că sunt nişte improvizaţii de moment.

Pieţele au însă altă părere şi probabil că pieţele au dreptate. Fiind puşi în faţa realităţii urâte a unei pierderi de încredere în finanţele şi instituţiile europene, germanii şi chiar şi sensibilul guvern suedez au ajuns să blameze iraţionalitatea pieţelor şi speculatorii pentru situaţia economică la care s-a ajuns.

Soluţia încâlcită a Uniunii Europene poate conduce lumea la riscuri ce vor conduce la şocuri ca cele observate săptămâna care se încheie astăzi. Aceste riscuri vor fi amplificate când vor apare reacţii negative de la Atena, Dublin, Lisabona, sau chiar Madrid.

Între timp, participanţii raţionali de pe pieţe nu fac altceva decât să vândă datoriile ţărilor riscante şi să se retragă din zona euro. Întregul fiasco îi determină pe investitori să scape de activele riscante, iar costul de volatilitate al pieţelor este imens. Criza debitelor ar putea atinge şi ţări care, până acum, păreau imune la astfel de riscuri.

Este o atitudine nepotrivită a europenilor să supună restul lumii la aceste riscuri pe scară largă. Europenii trebuie să recunoască faptul că astfel de crize ale datoriilor nu se sfârşesc niciodată bine. Un exemplu concludent despre modul rău în care poate evolua o astfel de situaţie este criza din Marea Britanie din anii '70, care a condus la nenumărate greve, contestarea măsurilor luate de autorităţi şi întreruperi economice uriaşe. Atunci când activele sunt ieftine, investitorii cu buzunare burduşite din SUA, China, India şi, desigur, Rusia se vor năpusti asupra bijuteriilor coroanei.

Euriopenii trebuie să se uite atent în oglindă, să recunoască faptul că mai multe ţări din Europa sunt în pragul insolvenţei şi că nu este suficientă bandajarea pentru câţiva ani a acestor economii cu ajutoare financiare.

Pentru a trata această insolvenţe potenţiale, este nevoie de a restructura datoriile acestor ţări, dar într-un mod care să nu destabilizeze echilibrul fragil al sistemului bancar european. Şi această acţiune trebuie să fie suficient de credibilă, astfel că, odată cu restructurarea, ţările respective să fie în stare să se autofinanţeze. Europa are acum un pachet de asistenţă financiară de 750 mld.€ şi ar trebui ca aceşti bani să fie utilizaţi pentru a rezolva problema odată pentru totdeauna.

Ingredientele pentru o soluţie includ:
- Anunţarea unei restructurări ordonate a datoriei ţărilor din flancurile sudic şi extrem vestic ale zonei euro (Grecia, Portugalia şi, probabil, Irlanda). Acest lucru ar trebui să înceapă cu un buget fixat.
- Toleranţă de reglementare pentru toate băncile europene, cu crearea unei rezerve de lichiditate la BCE şi a unui program de asistenţă de 500 mld.€, care să permită injecţii de capital în caz de necesitate, după modelzul practicat de SUA în anii 2008 şi 2009.
- Economiile fără necesităţi de restructurare să fie susţunute prin liniile de creditare ale BCE pentru a se evita derapajele la nivelul datoriei publice.
- G20 trebuie să furnizeze suport pentru evitarea haosului pe pieţele valutare, dar care să permită devalorizarea în continuare a monedei unice europene.

Un astfel de pachet amplu de măsuri ar fi dureros, dar este singura soluţie realistă la actuala situaţie de haos. Aceasta va restabili, de asemenea, o parte din credibilitatea domnului Trichet şi a BCE, care, în acest stadiu, apar captivi ai crizelor fiscale din zona euro.

În ceea ce priveşte ţările nemembre ale zonei euro, mai ales cele intrare în ultimele valuri în Uniunea Europeană, ele au de traversat vremuri grele. După cum scriam recent, numai Estonia a fost acceptată să intre în zona euro de la 1 ianuarie 2010, celelalte 8 ţări neîndeplinind criteriile de aderare: Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România şi Suedia.

Sursa: Telegraph.co.uk

vineri, 21 mai 2010

Scutirea de impozit pentru angajaţii din IT ar putea fi menţinută

Ieri am vorbit la telefon cu Varujan Pambuccian, care mi-a spus că scutirea de impozit pentru angajaţii din IT ar putea fi menţinută, menţionându-mi că s-a luptat din greu pentru asta. Lui Varujan i se datorează actele normative din industria IT şi a constituit unul dintre cei mai importanţi factori de progres pentru această industrie. Se ştie, el ocupă funcţia de preşedinte al Comisiei pentru Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor din Camera Deputaţilor de mulţi ani.

Hotnews.ro confirmă astăzi din surse patronale această ipoteză. Varujan Pambuccian a scris acest articol în care explică pe larg necesitatea menţinerii măsurii şi care ar fi pierderile uriaşe pentru România dacă măsura nu ar fi menţinută.

Cine are dreptate? FMI sau Guvernul României? Şi cum declanşăm creşterea economică?



Extrasul de mai sus (via Realitatea.net) este preluat dintr-un interviu oferit de Dominique Strauss-Kahn, şeful Fondului Monetar Internaţional, canalului francez France 2. În acest fragment, Strauss-Kahn spune clar faptul că FMI a admis creşterea deficitului bugetar lşa 6,8% din PIB pentru a susţine creşterea economică a României? Totodată, el şi alţi oficiali ai FMI (de exemplu, Caroline Atkinson, director pentru relaţii externe în cadrul FMI) nu agreează măsurile cu efect social mare, adică asupra persoanelor defavorizate. Guvernul României a făcut pe dos.



Desigur, socialistul Dominique Strauss-Kahn ar putea intra în cursa pentru alegerile prezidenţiale din Franţa şi, astfel, ar fi interesat să dea o tentă de discurs social de stânga, mai ales că apărea la o televiziune franceză.

Unde sunt măsurile Guvernului României care să conducă la reluarea creşterii economice?

Sute de amenzi ridicole pentru dezvoltatorii imobiliari

De la izbucnirea crizei pe piaţa imobiliară românească, moment pe care îl plasez în luna martie 2008, scandalurile legate de dezvoltările imobiliare noi s-au înteţit. Mulţi dezvoltatori au intrat în dificultăţi financiare, pe fondul reducerii drastice a vânzărilor, ceea ce i-a determinat să întârzie lucrări sau/şi să înlocuiască materialele din proiect cu unele de mai proastă calitate. Totodată, calitatea execuţiei a început să lase din ce în ce mai mult de dorit. Drept consecinţă, Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) a intensificat acţiunile de control, de multe ori la cererea beneficiarilor care s-au considerat prejudiciaţi. Astfel, pe parcursul anului 2009, inspectorii ISC au efectuat un număr de 936 de controale la 187 de ansambluri rezidenţiale din Capitală şi alte opt mari oraşe din ţară, în urma cărora au fost constatate 411 nereguli, potrivit datelor furnizate la solicitarea Money.ro. Valoarea amenzilor acordate se ridică la 64.300 de lei. Desigur, din cauza legislaţiei neactualizate din România, cuantumul amenzilor pare ridicol de mic dacă îl raportăm la valoarea uriaşă a dezvoltărilor imobiliare din România. Totalul amenzilor nu acoperă nici costul unei camere, în majoritatea cazurilor.

În T1 2010, ISC pare să-şi fi micşorat ritmul de controale, astfel că au fost efectuate doar 160 de controale în cadrul a 52 de ansambluri rezidenţiale. Pentru cele 76 de nereguli constatate au fost aplicate amenzi în valoare de 10.700 de lei.

Redau mai jos lista controalelor, aşa cum a fost publicată de Money.ro:

Timişoara – 2009: 171 controale, 64 ansambluri verificate, 43 nereguli, 20.600 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 27 controale, 12 ansambluri verificate, 19 nereguli, 5.650 lei valoarea amenzilor

Bucureşti –Ilfov – 2009: 234 de controale, 63 ansambluri verificate, 137 de nereguli, 17.550 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 21 de controale, 18 de ansambluri verificate, 8 nereguli, 300 lei valoarea amenzilor

Iaşi – 2009: 116 controale, 7 ansambluri verificate, 41 nereguli, 10.500 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 43 controale, 3 ansambluri verificate, 3 nereguli, 150 lei valoarea amenzilor

Braşov – 2009: 78 controale, 12 ansambluri verificate, 2 nereguli, 5.000 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 26 controale, 7 ansambluri verificate, o neregulă, 600 lei valoarea amenzilor

Constanţa – 2009: 210 controale, 7 ansambluri verificate, 122 nereguli, 4.400 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 25 controale, 4 ansambluri verificate, 34 nereguli, 2.600 lei valoarea amenzilor

Ploieşti – 2009: 32 de controale, 5 ansambluri verificate, 27 nereguli, 3.250 lei valoarea amenzilor
T1 2010 : 9 controale, 4 ansambluri verificate, 4 nereguli, 300 lei valoarea amenzilor

Cluj-Napoca – 2009: 48 controale, 19 ansambluri verificate, 17 nereguli, 3.000 lei valoarea amenzilor
T1: 7 controale, 2 ansambluri verificate, 5 nereguli, nici o amendă acordată

Oradea – 2009: 29 controale, 8 ansambluri verificate, 22 nereguli, nici o amendă acordată
T1 2010: 2 controale, 2 ansambluri verificate, 2 nereguli, 1.100 lei valoarea amenzilor

Craiova – 2009: 18 controale, 2 ansambluri verificate, nici o neregulă, nici o amendă
T1 2010: nici un control la nici un ansamblu, nici o amendă

Instituirea unor amenzi adaptate la gravitatea deficienţelor ar putea deveni o sperietoare pentru dezvoltatorii imobiliari şi pentru constructori. Cu asemenea amenzi ridicole, nimeni nu va ridica un deget pentru a construi în condiţii de siguranţă şi calitate.

Creditele bugetarilor, o bombă ce poate exploda după 1 iunie 2010

După cum informează Gândul, cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice. Asta înseamnă, în medie, că fiecare bugetar are o datorie la bancă de peste 3.500 €. Situaţia diferă de la o bancă la alta, unele având o pondere de 10% din total credite acordate bugetarilor în timp ce la altele procentul ajunge şi la 25%, conform unor surse bancare citate de Mediafax, care fac referire la o situaţie a creditelor din România elaborată de BNR.

Expunerea medie pe client bugetar, de 3.500 €, arată că multe dintre credite sunt de consum, de valori relativ mici, care vor putea fi rambursate. În lipsa unor informaţii legate de numărul şi volumul creditelor ipotecare acordate bugetarilor, este greu de făcut o analiză despre influenţa pe care o deteriorare a situaţiei creditelor bugetarilor ar putea-o avea asupra pieţei imobiliare, despre care am scris în articolul De ce trebuie să ne aşteptăm în continuare la scăderea pieţei imobiliare?, la punctul 2.

Întrebaţi ce se va întâmpla în cazul în care salariile angajaţilor la stat vor scădea cu 25% şi vor fi daţi afară şi 70.000 dintre ei, aşa cum s-a angajat Guvernul faţă de FMI, bancherii susţin că acest lucru va fi stabilit pentru fiecare în parte, respectiv fie se va restructura creditul, fie se va începe executarea silită.

Analistul financiar Bogdan Baltazar, fost preşedinte al BRD, a declarat pentru Gândul: "Băncile vor încerca să restructureze creditele. Nu există o formulă generală. Se va lua fiecare dosar în parte, se va analiza situaţia şi se va lua decizia. Unde nu se va putea restructura se va executa silit. (...) Băncile au fost prudente când a venit vorba de acordarea creditelor bugetarilor încă de la începutul crizei. Ne aşteptam să se întâmple ceva cu ei, să fie daţi afară, să li se scadă salariile, ceva. Noi suntem prudenţi de atunci şi de abia acum apare pericolul."

Preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar Bancari şi economist şef al Raiffeisen Bank, Ionuţ Dumitru, spune la Radio France International că situaţia nu este atât de neagră. Dumitru nu exclude posibilitatea ca unii dintre bugetari, care au credite prea multe şi prea mari, să ajungă în situaţia de a fi executaţi silit. Cei mai mulţi însă îşi vor putea renegocia creditele, spune Ionuţ Dumitru.

"Un bugetar aflat în imposibilitatea de a-şi plăti ratele din motive obiective - atenţie, e important lucrul ăsta - din motive obiective - se poate adresa băncii de la care şi-a luat creditul şi împreună cu banca vor găsi fără nici un dubiu o soluţie care să fie convenabilă pentru ambele părţi. E posibil să nu existe soluţii. Dacă gradul de îndatorare este mare, orice i-ai face clientului respectiv, nu poate să plătească, dar în condiţiile în care motivele sunt obiective şi se pot găsi soluţii şi există astfel de soluţii, fără nici un dubiu că este şi în interesul băncii să ajute clientul", explică Ionuţ Dumitru.

Ce mai afectaţi dintre bugetari de măsurile de austeritate de reducere a salariilor celor din sistemul public cu 25% vor fi familiile în care ambii soţi lucrează în acest sistem şi care au contractat credite bancare la limita de expunere permisă de regulamentele de creditate ale băncilor comerciale.

joi, 20 mai 2010

Şmecheria statului cu reducerea pensiilor cu 15%

În această seară, la emisiunea Realitatea zilei de la Realitatea TV, deputatul PSD, Mugurel Surupăceanu, a făcut un calcul privind deficitul din acest an al fondului de pensii şi economia făcută cu reducerea nediferenţiată a pensiilor cu 15% în perioada iunie-decembrie 2010, plecând de la cifrele oficiale. Prim-ministrul Emil Boc şi ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, au tot anunţat că deficitul de acoperit pentru fondul de pensii este de 500 mil.€, în acest an.

România are 5.521.500 pensionari, cu o pensie medie de 677 lei. Înseamnă că lunar se plătesc:

5.521.500 pensionari x 677 lei ≈ 3,8 mld.lei

În consecinţă, pensiile de plătit în ultimele 7 luni ale anului sunt:

3,8 mld.lei x 7 luni ≈ 26 mld.lei

Cu reducerea de 15%, se economisesc:

26 mld.lei x 15% ≈ 3.9 mld.lei

La un curs mediu de 4.20 lei/€, obţinem:

3,9 mld.lei / 4.20 lei/€ ≈ 930 mil.€

Înseamnă că statul român face o afacere cu reducerea de 15% a pensiilor. Îi rezultă un "profit" de circa 430 mil.€, pe care îi poate folosi după pofta inimii. Cifrele comunicate de autorităţi sunt fie neglijente, fie autorităţile nu mai au capacitatea să le coreleze.

Un nou abuz al ANAF, legat de redirecţionarea a 2% din impozitul pe venit către organizaţii non-profit

După cum se ştie, contribuabilii persoane fizice îşi pot redirecţiona 2% din sumele plătite ca impozit pe venit către bugetul de stat către organizaţii non-profit, respectiv asociaţii şi fundaţii. Iată că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) îşi continuă ofensiva de a nu plăti bani de la buget în baza unor prevederi legale. Astfel, ANAF a emis un ordin intern la data de 14 mai 2010 către Administraţiile Finanţelor Publice teritoriale, în care se stipulează că formularele 230 pentru redirecţionarea a 2% din impozitul pe venit care sunt precompletate la punctul 2 nu sunt considerate valide. Acel punct 2 se referă la denumirea, codul unic de înregistrare şi contul bancar ale entităţii către care se face redirecţionarea cotei de 2% din impozitul pe venit.

Redau mai jos fragmente dintr-un comunicat comun al organizaţiilor Salvaţi Copiii România, Fundaţia pentru SMURD, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), World Vision România şi Motivation România.

"În Ordinul transmis Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice, se arată că veţi analiza cu atenţie respectarea instrucţiunilor de completare a formularelor, în special cele privind rubricile referitoare la denumire entitate, codul de identificare fiscală şi cont bancar, verificând dacă sunt completate prin dactilografiere sau pretipărite, deşi datele de identificare ale contribuabilului sunt completate de mână, caz în care se constată că nu au fost respectate instrucţiunile de completare.

Potrivit aceluiaşi document, în cazul în care contribuabilul nu a completat formularul respectând condiţiile de mai sus, se va proceda la aplicarea art.9 din Codul de procedură fiscală, prin notificarea contribuabilului în vederea remedierii deficienţelor de completare a formularelor, iar, în cazul în care nu vor da curs solicitării, acestea vor fi returnate/respinse, după caz.

Organizaţiile non-guvernamentale îşi exprimă îngrijorarea asupra deciziei luate de ANAF, în condiţiile în care prevederea redirecîionării unui procent de 2% din impozitul pe venit a fost introdusă în scopul clar al sprijinirii sectorului non-guvernamental. Mai mult, modificarea regulilor în timpul jocului este o practică lipsită de transparenţă şi onestitate, în condiţiile în care precompletarea formularelor de către ONG-uri este o modalitate de a veni în ajutorul contribuabilului, astfel încât acesta să se poată implica în problemele societăţii.

În ultimii cinci ani de aplicare, prevederea 2% a generat aproape 52 mil.€, dintre care 50% numai în 2009, numărul contribuabililor care şi-au exercitat dreptul de a direcţiona 2% din impozitul pe venit către o entitate non-profit crescând de la an la an.

Cu banii atraşi prin campania 2% de anul trecut, Salvaţi Copiii România a oferit unui număr de 520 de copii săraci şansa de a merge la grădiniţă sau la şcoală. Astfel, 220 de copii din zone rurale au mers la gradiniţă, iar 180 de copii din Valea Jiului au avut asigurate masa, rechizitele, hainele şi educatorii pentru a participa la cursurile after school. În plus, Salvaţi Copiii a asigurat suport nutriţional şi vitamine pentru 60 de copii bolnavi, infectaţi cu HIV, şi alţi 60 de copii refugiaţi au beneficiat de cursuri educaţionale de integrare în comunitate.

Fundaţia pentru SMURD a achiziţionat din fondurile campaniei 2% pentru SMURD, derulată în anul 2009, un număr de 100 de ore de zbor, ce vor fi efectuate cu o aeronavă dotată, din punct de vedere medical, cu echipamente şi aparatură medicală pentru a efectua zboruri interne de salvare, pe timp de zi şi de noapte, în condiţii meteorologice nefavorabile, cu scopul de a veni, atunci când este cazul, în sprijinul misiunilor aeromedicale SMURD, efectuate cu elicopterele din dotarea Inspectoratului General de Aviaţie.

Totodată, Fundaţia pentru SMURD a asigurat dotarea bazelor aero-medicale SMURD din Bucuresti, Târgu-Mureş şi Iaşi cu rezervoare metalice supraterane pentru alimentarea cu carburanţi de aviaţie a elicopterelor ce execută misiuni SMURD, construirea bazei aero-medicale de salvare SMURD Bucureşti, construcţia unui centru dotat cu sisteme educaţionale moderne şi alte proiecte menite să sprijine activitatea sistemului integrat de medicină de urgenţă din România."

Majoritatea organizaţiilor non-profit au publicat formularul 230 pretipărit pentru a uşura sarcina contribuabilului. Gândiţi-vă că un număr de cont bancar în format IBAN are 24 de caractere, ce pot fi extrem de greu reţinute. Mai mult, la scrierea unui astfel de număr de cont, se poate lesne greşi.

Anul trecut, nu a existat un astfel de ordin. Existenţa lui în acest an denotă intenţia ANAF de a împiedica prin orice mijloace scurgerea de fonduri de la buget, chiar dacă plăţile se fac în baza legii. Organizaţiile non-profit preiau multe dintre activităţile în care statul este incapabil să se descurce.

miercuri, 19 mai 2010

Ce este şi cât este evaziunea fiscală în România?

Peste tot în lume, evaziunea fiscală este greu de cuantificat. Există, însă, metode economice prin care se poate face o evaluare. Înainte de toate, trebuie făcută distincţia dintre evaziunea fiscală şi evitarea fiscalităţii prin mijloace legale. În timp ce prima este ilegală, a doua este perfect legală. Evaziunea fiscală se poate defini drept suma plăţilor făcute, dar nedeclarate oficial. Totalitatea activităţilor de evaziune fiscală sunt cuprinse în economia neagră (evaziune fiscală totală) şi economia gri (evaziune fiscală parţială), amândouă constituind economia subterană. Mai există şi conceptul de economie nefiscalizată, care cuprinde atât economia subterană, cât şi economia de subzistenţă.

O primă metodă de cuantificare a economiei subterane se bazează pe estimări legate de veniturile şi cheltuielile populaţiei. Dificultatea evidentă a acestei metode este legată de faptul că persoanele integrate în economia subterană au tot interesul să ascundă natura activităţilor lor. Informaţiile colectate pentru alte scopuri decât măsurarea evaziunii fiscale pot fi utilizate. De exemplu, în Marea Britanie, s-a făcut un studiu privind cheltuielile familiilor. Studiul presupune ca participanţii să completeze un jurnal cu veniturile şi cheltuielile zilnice. Participanţii nu au motiv să falsifice informaţiile, mai ales dacă studiul e anonimizat.

A doua metodă este de a deduce nivelul evaziunii fiscale din alte variabile economice. Acest lucru poate fi făcut măsurând activitatea economică generală, din care se scade activitatea fiscalizată, obţinând astfel nivelul economiei subterane. Există şi o abordare monetară, prin care se cuantifică cererea totală de numerar, ştiut fiind că în economia subterană este preferabilă folosirea numerarului în dauna operaţiunilor bancare. Cunoscându-se cererea de numerar şi nivelul activităţii economice, se poate deduce nivelul economiei subterane.

Nivelul evaziunii fiscale în România este exprimat într-o gamă largă de niveluri. Potrivit datelor statistice al Ministerului Finanţelor Publice, în cazul în care în 2009 ar fi reuşit să impozitele economia la negru, statul ar fi încasat venituri de 58,116 mld.lei, adică 11,3% din PIB. România ar fi încheiat astfel anul trecut pe plus, cu un excedent bugetar de 4,1%, faţă de deficitul de 7,2% din PIB raportat de autorităţi.

Potrivit unui studiu A.T.Kearney, România se află pe locul 5 în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte ponderea din PIB a economiei subterane. Statisticile Bruxelles-ului arată că Grecia, Italia, Spania şi Bulgaria ne întrec în a nu plăti taxele la stat. Nivelul economiei subterane se cifrează în aceste ţări între 25% şi 40% din PIB, în timp ce în restul UE pleacă de la 5% şi nu depăşeste 15%. Nu este de mirare că acestea sunt dintre ţările cu cele mai mari probleme economice în prezent.

Potrivit unui studiu realizat de EUObserver.com, în 2009, economia subterană a reprezentat între 36% şi 39% din PIB, în timp ce, în 2008, potrivit estimărilor Ministerului Finanţelor Publice, nivelul era la 21% din PIB, faţă de 14,5% în 2004.

La rândul ei, Andreea Paul-Vass, consilier economic al prim-ministrului Emil Boc, apreciază că aconomia subterană se situează la 23% din PIB.

Vă veţi întreba de ce am scris toate aceastea. Simplu: reducerile de salarii ale bugetarilor, de pensii, ajutoare de şomaj şi subvenţii aduc circa 2,5% din PIB la bugetul de stat şi induc grave probleme sociale, aşa cum a arătat mitingul de astăzi (sursa fotografiei: Agenţia de Investigaţii Media). Nu era mai simplu ca acest procent din PIB să fie obţinut din reducerea evaziunii fiscale?

Puteţi citi şi: Wikipedia, Investopedia, pe marginea evaziunii fiscale.

  © 2008 Design 'Minimalist E' de Ourblogtemplates.com

Sus