Economistul Băsescu se întoarce. De data asta, pe seama ratei proprietăţilor imobiliare

Aflat la Bruxelles, cu ocazia reuniunii Consiliului European, economistul amator, Traian Băsescu, nu ratează momentul de a se afla în treabă, din nou pe teme economice. Iată ce declară el:

"Ne-am obişnuit să spunem despre noi că suntem săracii Europei, ceea ce nu e neadevărat, însă la nivel european sărăcia e un fenomen în creştere, care nu se întâmplă numai în România. E un fenomen generalizat: creşterea sărăciei. Vă pot da un exemplu: sigur că la noi salariile sunt foarte mici comparativ cu Grecia, spre exemplu, dar un grec care are un salariu de 1.000 de Euro plăteşte 600-700 de Euro chirie pentru un apartament cu două camere. În România, 90% suntem proprietari."

Sigur, cifrele îi confirmă zisele. Numai că rata de peste 90% a proprietăţii nu este nicio bucurie. Actuala situaţie este cauzată de faptul că, la începutul anilor '90, statul român a decis să scape de apartamentele construite în cartiere muncitoreşti. Nu pentru că ar fi vrut să facă o naţiune bogată, plină de proprietari, ci din motivul mult mai prozaic că nu mai avea bani să le întreţină, în calitate de proprietar.

Cum rata tranzacţionărilor pentru respectivele apartamente nu a fost extrem de mare, mulţi dintre cei deveniţi proprietari peste noapte nu au reuşit multă vreme să conştientizeze valoarea propriilor deţineri. Din cauza gradului mare de pauperitate, blocurile în care se află apartamentele nu au fost întreţinute corespunzător, aşa că preţul lor de piaţă scade, chiar şi în absenţa crizei.

Traian Băsescu, în propensiunea sa către principiul lui Peter (chemarea incompetenţei), nu se poate abţină să facă pe deşteptul, mai ales în chestiuni la care nu se pricepe.

ANAF şi obedienţa faţă de politicieni

Nici nu s-a schimbat bine puterea politică de la Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) nu face altceva decât să confirme apucături mai vechi. Zilele trecute, prim-ministrul Victor Ponta a spus într-o doară că, în fiecare an, Crăciunul cade pe 25 decembrie şi că ar fi bine ca obligaţiile faţă de bugetul de stat şi bugetele asigurărilor sociale să fie plătite până la 21 decembrie 2012.

În materie, legislaţia este foarte clară: dacă termenul de depunere a declaraţiilor şi de plată a obligaţiilor este într-o sărbătoare legală, termenul se decalează în următoarea zi lucrătoare. Aşa se întâmplă, fără probleme, de ani de zile.

Se trezeşte, însă, un politician să arunce o idee şi instituţiile statului să execute fără crâcnire. Ce a păzit ministrul de finanţe, Florin Georgescu, prim-viceguvernator autosuspendat al BNR? Nu a ştiut să-i explice şefului său pe linie de guvern despre planificarea cash-flow-rilor agenţilor economici? Că o astfel de măsură este susceptibilă să încurce planurile multora şi să determine disfuncţionalităţi majore, deşi temporare, în economie?

Mult mai îngrijorător este faptul că autorităţile fiscale reacţionează obedient la impulsul dat într-o doară de un politician, care în niciun caz nu se pricepe la probleme economice.