Leul la 142 de ani

Prima lege monetară din România, care instituia leul ca monedă naţională, a fost adoptată acum 142 de ani, la 4 mai 1867 (22 aprilie, după calendarul vechi). Era unul dintre primele acte ale domnitorului Principatelor Române, Carol I, iar proiectul fusese ănceput pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Titlul legii era „Legea pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale”. Legea preveea că moneda naţională era leul, cu subdiviziunile sale (1 leu = 100 bani). S-au bătut monede din aur de 5, 10 şi 20 lei, din argint de 50 bani, 1 şi 2 lei şi din bronz de 1 ban, 2, 5 şi 10 bani.

Legea privind instituirea sistemului monetar şi adoptarea monedei naţionale era necesară, întrucât în România domnea literalmente un haos monetar, circulând monede străine în număr din ce în ce mai mare, de la 20 în secolul al XVII-lea la 90 în secolul al XIX-lea. Emiterea de monedă este un atribut al suveranităţii naţionale, iar adoptarea monedei naţionale era un element care sporea această suveranitate. Sistemul monetar românesc a fost întemeiat pe bimetalismul aur+argint, iar din punctul de vedere al valorii, leul românesc, în funcţe de canitatea şi calitatea metalului folosit, era echivalent cu francul francez, francul belgian şi francul elveţian. Primii lei, având imprimată stema ţării, au fost bătute la Birmigham, în Marea Britanie, intrând în circulaţie în acelaşi an. Ulterior, în 1868, au fost bătute primele monede din aur cu valoarea nominală de 20 de lei, celebrul "pol", într-un tiraj simbolic, de 100-200 exemplare şi care nu au intrat niciodată în circulaţie.

În 1880, a fost înfiinţată Banca Naţională a României, banca centrală a statului român, cu un capital de 30 mil.lei, dintre care 10 mil.lei aparţineau statului şi 20 mil.lei erau fonduri private, preponderent de la familia Brătianu.

Euro la 4,2127 lei

Astăzi, euro a ajuns la cea mai bună cotaţie în raport cu leul de la începutul calculării acestui raport. Unii au început să arunce vina pe Mugur Isărescu şi să-i ceară schimbarea, mai cu seamă că urmează alegeri la BNR. Alţii caută motivele în devalorizarea monedelor din zonă. În fapt, este vorba de plata unor poliţe acumulate în timp şi e dezechilibre macroeconomice care trebuiau să răbufnească cîndva. Mai ales în momente de criză financiară şi economică. Deficitul bugetar pare a fi depăşit 5% din PIB, balanţa de plăţi externe nu stă nici ea bine, iar, ca urmare a crizei, investitorii nu se mai înghesuie la porţile României şi nici românii din străinătate nu se mai înghesuie să trimită bani. Ieri, guvernatorul Mucur Isărescu, după o întîlnire cu premierul Emil Boc, răspunzînd întrebării unei ziariste legate de creşterea spectaculoasă a cursului euro-leu, a spus: "Chiar vi se pare mult?".

Probabil că BNR va mai lăsa cursul să se zbenguie înainte de a interveni.

Speculatorii, motorul oricărei pieţe

Se face tapaj, în aceste zile, despre atacul mîrşav al speculatorilor, bănci internaţionale, care au pus gînd rău bietului leu. Cu alte cuvinte, ei au cumpărat sume mari de euro (la 3,7-3,8 lei/€), mizînd pe o depreciere a leului, clamată de un studiu recent al Goldman Sachs. Numiţii speculatori au făcut contracte la termen, sperînd la cîştiguri mari. Numai că lucrurile nu prea au stat aşa. BNR a intervenit pe piaţa valutară, vînzînd euro, stricînd jocurile speculatorilor. La scadenţă, ei s-au trezit că euro valora mai puţini lei decît se aşteptau (circa 3,6 lei/€). Numai că nu au avut de unde să ia lei să închidă contractele. Dobînd interbancară ROBOR a ajus la cote incredibile: 150%, înregistrîndu-se cea mai medie a unei ziele în 22 octombrie 2008, respectiv 57%. La această situaţie s-a ajuns prin aspirarea de către BNR a leilor de pe piaţă. Contractele nu s-au închis la termen, speculatorii au de plătit dobînzi penalizatoare consistente, iar piaţa monetară are de suferit.


Dintre români, sub 1% au creditele indexate la ROBOR, iar nivelurile atinse în aceste zile sînt o catastrofă pentru ei. Evoluţiile au fost rapide şi nu de bun augur. Guvernatorul Mugur Isărescu a ieşit public şi i-a blamat pe speculatori, care au recurs la un atac asupra leului. Tot domnia sa a afirmat că atacul s-a derulat prin trei bănci mari străine care operează în România. Mă aşteptam la mai multă discreţie din partea BNR, care pînă acum şi-a respectat regula autoimpusă de a nu comenta intervenţiile sale pe pieţele valutară şi monetară.


Discuţii despre speculatori sînt vechi. Cert este că ei sînt motorul unei pieţe. Dacă luăm piaţa imobiliară, tranzacţiile ce pot fi atribuite speculatorilor sînt sub 20% din piaţă. Dar ei menţin piaţa vie. Din păcate, noţiunea capitalistă de speculator este adesea confundată cu noţiunea comunistă de speculant, asociată "hîrciogilor" care acumulau în cămară 5 l de ulei. Esenţa unei afaceri este să cumperi ieftin şi să vinzi scump. Aşa-numiţii speculatori asta fac. Ca în orice afacere, informaţia este putere. la fel şi banii. Onor Banca Naţională a dat o lovitură încercărilor de speculaţii, foarte bine că a făcut-o, dar nu trebuia să se împăuneze în aşa hal. De fapt, este datoria ei să apere sistemul bancar şi stabilitatea macroeconomică. Dispar speculatori, apar alţii, care încearcă să exploateze oportunităţile ce li se oferă. Ei, speculatorii, ţin treaz spiritul unei pieţe.