Mişcarea riscantă a BNR de a reduce dobânda de politică monetară la 1,75%

Astăzi, BNR a anunţat decizia luată în şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie de a reduce dobânda de politică monetară de la 2% la 1,75%. Mişcarea e foarte riscantă în acest moment tulbure de pe pieţele financiar-monetare. Totodată, guvernatorul Isărescu a încercat o justificare implicită a acestei măsuri prin faptul că inflaţia va scădea spre zero la sfârşutul anului (sursa), dată fiind reducerea cotei de TVA pentru alimente de la 24% la 9%. Pare hazardată o astfel de explicaţi din partea unui guvernator de bancă centrală.

Desigur, măsura de reducere a dobânzii de politică monetară poate fi explicată şi prin intenţia băncii centrale de a impulsiona economia românească, prin ieftinirea creditului.

Dacă studiem contextul european, constatăm că, în lupta sa cu deflaţia, Banca Centrală Europeană a iniţiat un program de relaxare cantitativă în valoare de circa 1.100 mld. €, care se va derula în perioada martie 2015-septembrie 2016. Programul constă în achiziţia unor active garantate în valoare medie de 60 mld. € pe lună, active care în mod normal nu ar fi fost achiziţionate de către BCE, acţiune care va alimenta inflaţia. Spre exemplu, în luna aprilie 2015, obligaţiuni guvernamentale de 47,7 mld. €, obligaţiuni garantate de 11,5 mld. € şi titluri de valoare garantate cu active (ABS) în valoare de 1,16 mld. € (sursa). Acest lucru înseamnă inundarea pieţei cu euro, ceea ce explică parţial depreciere monedei unice europene faţă de dolarul american. Ţinând cont de ponderea foarte mare a comerţului exterior românesc cu zona euro, acest tăvălug ne va cuprinde şi este uşor de presupus că procesul ne va afecta. Inflaţia mică, spre zero, nu va dura foarte mult.

În teorie, dobânda de politică monetară trebuie să fie mai mare decât dobânzile bonificate la depozite şi mai mică decât dobânzile percepute la credite. Cum dobânzile la depozite trebuie să fie real-pozitive (aşa cum susţine şi guvernatorul Isărescu - sursa), pentru a evita fenomenul de dezintermediere bancară, adică fuga deponenţilor către plasamente alternative, aceste dobânzi trebuie să depăşească inflaţia. Măsura în care trebuie să o facă depinde de impozitul pe dobânzi bancare în cuantum de 16% şi comisioanele practicate de băncile comerciale.

Prin măsura luată astăzi de BNR ne paşte pericolul ca, atunci când inflaţia se va face din nou simţită în România şi va creşte spre 2%, banca centrală să fie silită să crească dobânda de politică monetară, ceea ce ar conduce la un nivel crescut de neîncredere din partea investitorilor străini şi a pieţelor financiare internaţionale, fiind subminată încrederea în predictibilitatea politicii monetare şi în capacitatea băncii centrale de a previziona corect fenomenele economico-financiare.

Comportamentul românilor pe timp de criză privind economisirea

Din datele furnizate de Banca Naţională a României privind structura în profil teritorial a creditelor şi depozitelor clienţilor nebancari neguvernamentali, se desprind concluzii interesante privind comportamentul românilor pe timp de criză privind economisirea.

Astfel, în cei doi ani de criză, economiile depuse de populaţie la bănci s-au majorat, în ciuda scăderii salariilor şi a creșterii şomajului. Sumele economisite de către persoanele fizice au crescut de la aproape 78 mld. lei, în octombrie 2008, la 101 mld. lei în octombrie 2010. Astfel, acestea au avansat cu 22 mld. lei (circa 5 mld. €).

Bancherii pun majorarea economiilor pe seama restrângerii cheltuielilor populaţiei. "E reflectarea lipsei de încredere în viitor; când nu ai încredere în viitor, strângi cureaua cât poţi şi pui deoparte bani albi pentru zile negre", explică Răzvan Munteanu, vicepreşedinte Raiffeisen Bank, pentru Capital.ro.

În ceea ce priveşte comportamentul persoanelor juridice, lucrurile stau altfel. Depozitele acstora la bănci au crescut pe timpul crizei, însă mult mai lent decât cele ale populaţiei, cu numai 6 mld. lei în perioada octombrie 2008 - octombrie 2010. Sumele economisite de persoanele juridice au ajuns, astfel, la 68 mld. lei la sfârşitul lunii octombrie a anului trecut. 64% din economiile persoanelor juridice erau efectuate în lei, restul aflându-se în depozite constituite în valută. Depunerile în valută au scăzut considerabil în ultimele 12 luni, cu 6,2%, ajungând la aproximativ 24 mld. lei la sfârșitul lui octombrie 2010. Scăderea acestora a fost compensată de creșterea sumelor economisite în lei, care au avansat cu 7,7%, până la aproape 44 mld. lei.

De remarcat faptul că totalul depozitelor persoanelor juridice nebancare la sfârşitul lui octombrie 2010, de 68 mld. lei, este inferior cu o treime faţă de totalul depozitelor populaţiei.

O veste bună: depunerile bancare vor fi garantate până la 100.000 €

Guvernul pregăteşte o ordonaţă prin care se va mări plafonul de garantare a depunerilor bancare ale persoanelor fizice şi întreprinderilor mici de la 50.000 € la 100.000 €, aşa cum este în majoritatea ţărilor Uniunii Europene. După aderarea României la UE, la 1 ianuarie 2007, băncile străine care au decis să nu creeze o persoană juridică română pot funcţiona ca filiale ale băncilor mamă, supunându-se regulilor prudenţiale ale băncii centrale din ţara în care provin, dar şi legislaţiei din ţara de origine în ceea ce priveşte plafonul de garantare a depunerilor bancare.

În plus, din conducerea Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDSB), nu vor mai putea face parte bancheri. Fondul a fost înfiinţat prin Ordonanţa Guvernului nr.36 din 1996. În anul 2002, Fondul a fost numit lichidator judiciar la două bănci intrate în faliment, respectiv Banca Română de Scont şi Banca Turco-Română, iar în anul 2006 a îndeplinit calitatea de lichidator administrativ al Nova Bank pe parcursul a peste 2 luni, până la intrarea în faliment a acesteia.

Conform statisticilor BNR, 70,4% dintre depozitele bancare ale populaţiei, la 15 noiembrie 2008, erau sub 50.000 €, iar 78,7% sub 100.000 €. Rezultă că nu va creşte foarte mult volumul depozitelor protejate, însă, în ansamblu, este un semn bun pentru sistemul bancar românesc.

Dilema băncilor: vor mări sau nu dobânzile la depozite?

După cum arătam în articolul Orice dobândă sub 9,4% va fi real negativă, depozitele bancare au ajuns să nu mai fie atractive pentru deponenţii la bănci. Pentru a fi real pozitive, dobânzile la depozite trebuie să fie mai mari de 9,4%, aşa cum arătam în articolul respectiv, în condiţiile aplicării impozitul de 16% pe câştigurile din dobânzi. După Fondul Monetar Internaţional, inflaţia ar putea fi în 2010 de 7,9%, iar după Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, am putea atinge 8%.

Pe de altă parte, băncile s-ar putea confrunta cu o altă cauză a lipsei de lichiditate, respectiv creşterea ponderii creditelor neperformante din portofoliu. Este tot o consecinţă a măsurilor de austeritate luate de Guvern prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25%. Cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice.

În momentul de faţă băncile se confruntă cu dilema dacă vor mări sau nu dobânzile la depozite. Unele bănci comerciale au luat deja măsuri pentru contracararea introducerii impozitului de 16% pe câştigurile din dobânzi bancare. Astfel, CEC Bank, spre exemplu, a majorat dobânzile la toate depozitele cu suma necesară pentru a absorbi impozitul de 16% pe care statul îl percepe pe căştigul din dobânzi, iar Alpha Bank a scos pe piaţă un depozit pentru care banca suportă costul impozitului de 16% în numele clientului, după cum anunţă DailyBusiness.ro.

În condiţiile în care băncile comerciale nu mai creditează economia reală, principalele lor posibilităţi de plasament sunt titlurile de stat şi împrumuturile de pe piaţa interbancară. Zilele trecute, statul nu a reuşit să plaseze integral o emisiune de titluri de stat cu randament de 7% pe an şi o maturitate de 6 luni, destul de uşor de plasat în alte condiţii. Cu siguranţă, băncile vor cere statului dobânzi mai mari, ca urmare a necesităţii măririi dobânzilor depozitelor bancare.

Dacă, până la izbucnirea crizei, băncile cu capital străin din România puteau lesne apela la băncile mamă din străinătate şi obţineau bani ieftini, acum ele trebuie să se bazeze în principal pe depozitele atrase de la populaţie. Dacă atractivitatea câştigurilor din dobânzi va scade, băncile vor trbui să mărească dobânzile.

Statul român s-a bucurat că va mai câştiga nişte bani din impozitarea câştigurilor din dobânzi bancare, însă măsura se va întoarce ca un bumerang, prin creşterea dobânzilor pretinse de bănci pentru emisiunile de titluri de stat.

Băncile comerciale depun bani la BNR cu dobândă de 3% pe an, în loc să acorde credite

Băncile comerciale au preferat în martie 2010 să apeleze la facilitatea de depozit a BNR pentru 35,9 mld.lei (circa 8,8 mld.€), în creştere cu 63% faţă de ferbuarie 2010, adică au plasat la BNR această sumă în depozite pe termen scurt, preferând să încaseze o dobândă de 3% pe an, în loc să finanţeze sectorul privat (companii şi persoane fizice), din cauza percepţiei ridicate de risc. În februarie 2010, restanţele de peste 15 zile ale populaţiei şi companiilor (creditul neguvernamental) au ajuns la 9,42 mil.lei (2,29 mld.€), cu 760 mil.lei mai mult decât în ianuarie 2010, ajungând la 4,2% din totalul sumelor datorate.

Atâta vreme cât dobânda de politică monetară a fost 7%, dobânda la facilitatea de depozit a fost de 3% pe an, cu excepţia ultimelor 2 zile ale lunii martie 2010, când, ca urmare a reducerii de către BNR a dobânzii cheie, a scăzut la 2,5% pe an.

Evident că un asemenea comportament al băncilor comerciale a apărut pe fondul unei lichidităţi crescute pe piaţa monetară, dovadă fiind scăderea drastică a dobânzilor de pe piaţa interbancară în ultima vreme. Spre exemplu, Robor la 3 luni a fost astăzi de 5,56% pe an, cum se observă în graficul alăturat, preluat de la www.financiare.ro:



Drept urmare, nicio bancă comercială nu a apelat în luna martie 2010 la facilitatea de creditare a BNR (creditul lombard), care a avut o dobândă de 11% pe an, când puteau atrage lichidităţi mult mai ieftine de pe piaţa interbancară.

Întâlnim astfel o situaţie paradoxală pe piaţa bancară românească. Pe de o parte, statul român se zbate să înăsprească fiscalitatea, în goana pentru astuparea deficitului bugetar, care a fost de 1,08% din PIB în primele două luni ale anului 2010, pe de altă parte, rezervele valutare ale BNR au ajuns la 31 martie 2010 la 32,04 mld.€, rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone, adică 2,75 mld.€, ceea ce conduce la o rezervă internaţională a României de 34,79 mld.€, ceea ce constituie un record istoric.

Creditarea a bătut pasul pe loc în februarie 2010

Azi, BNR a publicat Indicatorii monetari pentru luna februarie 2010.

Soldul creditului neguvernamental acordat de instituţiile de credit a scăzut în luna februarie 2010 cu 0,1% (-0,3% în termeni reali) faţă de luna ianuarie 2010, până la nivelul de 199.167,1 mil.lei. Creditul în lei s-a diminuat cu 1,0% (-1,2% în termeni reali), în timp ce creditul în valută exprimat în lei a crescut cu 0,6 % (exprimat în euro, creditul în valută a crescut cu 0,9%). La 28 februarie 2010, creditul neguvernamental a înregistrat o reducere de 3,7% (-7,9% în termeni reali) faţă de 28 februarie 2009, pe seama diminuării cu 5,1% a componentei în lei (-9,2% în termeni reali) şi a scăderii cu 2,8% a componentei în valută exprimată în lei (exprimat în euro, creditul în valută s-a majorat cu 1,5 la sută).

Creditul guvernamental1 a crescut în luna februarie cu 2,7%, până la 50.920,4 mil.ei. La 28 februarie 2010, creditul guvernamental s-a majorat cu 105,1% (96,3% în termeni reali) faţă de 28 februarie 2009.

Depozitele rezidenţilor clienţi neguvernamentali au crescut în luna februarie 2010 cu 0,5% faţă de luna ianuarie 2010, până la nivelul de 165.173,2 mil.lei.

Depozitele în lei ale gospodăriilor populaţiei au crescut cu 2,6%, până la 61.484,2 mil.lei. La 28 februarie 2010, depozitele în lei ale gospodăriilor populaţiei au înregistrat o creştere de 9,8% (5,1% în termeni reali) faţă de 28 februarie 2009.

Depozitele în lei ale persoanelor juridice (societăţi nefinanciare şi instituţii financiare nemonetare) s-au majorat cu 0,8%, până la 40.948,3 mil.lei. La 28 februarie 2010, depozitele în lei ale persoanelor juridice au crescut cu 1,8% (-2,6% în termeni reali) faţă de 28 februarie 2009.

Depozitele în valută ale rezidenţilor gospodării ale populaţiei şi persoane juridice (societăţi nefinanciare şi instituţii financiare nemonetare), exprimate în lei, s-au redus cu 1,7%, până la nivelul de 62.740,7 mil.lei (exprimate în euro, depozitele în valută au scăzut cu 1,3%, până la 15.275,4 mil.€). Comparativ cu aceeaşi lună a anului precedent, depozitele în valută ale rezidenţilor exprimate în lei au crescut cu 8,0% (exprimate în euro, depozitele în valută ale rezidenţilor au crescut cu 12,8%); depozitele în valută ale gospodăriilor populaţiei exprimate în lei au crescut cu 12,5% (exprimate în euro, depozitele în valută ale gospodăriilor populaţiei au crescut cu 17,5%), iar depozitele în valută ale persoanelor juridice (societăţi nefinanciare şi instituţii financiare nemonetare) exprimate în lei s-au majorat cu 1,8% (exprimate în euro, depozitele în valută ale rezidenţilor persoane juridice au crescut cu 6,3%).

Masa monetară în sens larg (M3) a fost la sfârşitul lunii februarie 2010 de 187.539,4 mil.lei. Faţă de luna ianuarie 2010 aceasta a crescut cu 0,8% (0,6% în termeni reali), iar în raport cu februarie 2009 masa monetară a crescut cu 6,4% (1,9% în termeni reali).

BNR învaţă rău băncile comerciale cu marje mari

Dacă ne uităm pe prima pagină a site-ului BNR, vom vedea că rata dobânzii la facilitatea de depozit este 5,5%, iar rata dobânzii la facilitatea de creditare (creditul lombard) este 13,5%, faţă de dobânda de politică monetară, care este acum 9,5%. Toată lumea ţipă că băncile comerciale româneşti au marje mari, respectiv diferenţa dintre dobânzile active şi pasive. Dar iată că BNR are o marjă de 8%. De ce ne mai mirăm că băncile comerciale care oferă la depozitele atrase dobânzi de 15% la lei percep dobândă de 25% la credite?

Activele bancare au crescut cu 5,66% în T1 2009

Conform raportului indicatorilor agregaţi privind instituţiile de credit comunicat de BNR, în T1 2009 valoarea activelor bancare din România a atins 332,46 mld.lei, faţă de 314,64 mld.lei în T4 2008 şi 264,45 mld.lei în T1 2008, însemnând o creştere nominală de 5,66% faţă de T4 2008 şi 25,71% faţă de T1 2008. Aceleaşi active calculate în valută la cursul din ultima zi a trimestrului reprezintă 78,51 mld.€ în T1 2009, faţă de 78,95 mld.€ (scădere de 0,56%) şi 70,94 mld.€ (creştere de 10,67%).

Indicatorul de solvabilitate, respectiv raportul dintre fondurile proprii şi activele ponderate în funcţie de riscuri, a scăzut la 12,03% în T1 2009 de la 12,34% în T4 2008. Limita minimă admisă pentru acest indicator este de 8%.

Raportul dintre creditele acordate clientelei şi depozitele atrase a crescut la 124,66% în T1 2009 de la 122,06% în T4 2008, când scăzuse de la 124,71% în T3 2008, ceea ce denotă sursele externe de finanţare în sistemul bancar românesc.

Ponderea creditelor restante şi îndoielnice în totalul portofoliului de credite a crescut la 0,66% în T1 2009 de la 0,35% în T4 2008, ceea ce denotă o creştere spectaculoasă de 88,6%, drept consecinţă a crizei economice, însă valoarea este încă mai mică decât nivelurile acceptate în sistemele bancare moderne. În ciuda crizei, măsurile prudenţiale ale BNR şi-au arătat acum roadele.

Ne amintim, însă, ce declara Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din Banca Naţională a României, la 1 mai 2009: creditele îndoielnice sau pierderile şi-au triplat în ultimul an ponderea în soldul creditelor bancare, de la 2,17% în martie 2008 până la 6,03% în martie 2009. Cifrele sunt mult mai mari întrucât raportarea se face la soldul creditelor şi nu la total portofoliu credite.