Reforma Wall Street, gândită de Casa Albă

În esenţă, reformele sistemului financiar-bancar din SUA, aşa cum sunt publicate pe site-ul Casei Albe, sunt:

1. O protecţie mai puternică împotriva practicilor neloiale privind cărţile de credit, cum ar fi mărirea dobânzilor la creditele existente.

2. Brokerii de credite ipotecare nu vor mai putea câştiga comisioane mari pe seama creditelor pe care consumatorii nu şi le pot permite.

3. Scoring anual gratuit pentru toată lumea, astfel încât fiecare să-şi poată controla situaţia financiară.

4. Nu vor mai fi permise ajutoare de stat din banii contribuabililor pentru societăţile financiare intrate în dificultate.

5. Control mai mare din partea acţionarilor asupra modului în care sunt remuneraţi executivii de top. Remuneraţiile membrilor Consiliilor de Administraţie trebuie să fie independente de rezultate.

6. Brokerii care furnizează consultanţă financiară trebuie să acţioneze în interesul clienţilor lor şi nu în propriul lor interes financiar.

7. Comkpaniile financiare nu vor mai fi lăsate să crescă peste limita la care ar afecta întregul sistem financiar.

8. Se va înfiinţa o agenţie al cărei unic rol va fi protejarea intereselor consumatorilor şi stabilirea regulilor pe care trebuie să le respecte băncile, societăţile ipotecare şi companiile emitente de cărţi de credit.

9. Acceptatorii de cărţi bancare nu vor putea fi taxaţi mai mult decât costurile de procesare.

10 Mai multe detalii pot fi aflate la WhiteHouse.gov/wallstreetreform sau la financialstability.gov.

Sursa: The White House Blog

FMI a majorat ţinta de inflaţie pentru România la 7,9%, dar este îngijorat privind capacitatea autorităţilor de a continua reformele

Consiliul Director al FMI a aprobat revizuirea ţintei de inflaţie pentru 2010 stabilită în acordul stand-by încheiat cu România, de la 3,5% la 7,9%, după creşterea cotei principale de TVA la 24%, a declarat pentru Mediafax şeful misiunii de evaluare a instituţiei financiare internaţionale, Jeffrey Franks (în fotografie).

"În Consiliul de vineri am aprobat deja o revizuire a ţintei noastre de inflaţie pentru acest an, ca urmare a creşterii TVA. Am majorat ţinta cu 4-4,5 puncte procentuale, astfel că centrul intervalului de fluctuaţie va fi de 7,9%", a spus Franks.

Reamintesc că ţinta de inflaţie a BNR pentru acest an este 3,5% pe an, plus sau minus un punct procentual, însă banca centrală a ratat sistematic ţinta de inflaţie în ulimii ani.

Franks a mai spus că FMI se aşteaptă ca impactul creşterii TVA să aibă un efect singular asupra preţurilor, care va dispărea gradual în cursul anului viitor, astfel că nu vor exista presiuni inflaţioniste persistente.

Am analizat în articolul TVA creşte la 24%. Ce urmează? consecinţele majorării cotei principale de TVA. Printre altele, o ţintă de inflaţie de 7,9% ne readuce la nivelul inflaţiei din anul 2005, după cu se poate observa din graficul din articolul respectiv.

După cum scriam aici, BNR a menţinut, în şedinţa din 30 iunie 2010, dobânda de politică monetară la 6,25%, după ce Guvernul a anunţat majorarea cotei principale de TVA de la 19% la 24%, şi a arătat că va acţiona pentru limitarea efectelor de runda a doua ale acestei măsuri şi continuarea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste la niveluri scăzute.

Pe de altă parte, Consiliul Director al FMI este îngrijorat în legătură cu capacitatea autorităţilor române de continuare de politicilor de reformă, fiind nevoie de ţinerea cheltuielilor sub control şi de măsuri privind creşterea colectării veniturilor.

"În mod evident, ei (membrii Consiliului Director al FMI - n.m.) sunt îngrijoraţi cu privire la continuarea efortului Guvernului de a implementa politicile. Nu este doar o chestiune de a aprobare a măsurilor, trebuie să şi respecţi angajamentele, să ţii cheltuielile sub control şi să asiguri continuarea colectării veniturilor la buget pentru a atinge un rezultat pozitiv", a spus Jeffrey Franks, citat de Mediafax.

Board-ul FMI a aprobat, vineri, 2 iulie 2010, a patra revizuire a acordului stand-by cu România, astfel că va elibera cea de-a cincea tranşă din împrumut, în valoare de 910 mil.€, banii urmând să intre cel mai probabil luni în contul Băncii Naţionale a României.

S-a vehiculat ca sumă pentru această a cincea tranşă a acordului stand-by cu FMI suma de 850 mil.€. Cum unitatea de cont a Fondului este constituită de drepturile speciale de tragere (XDR) a căror valoare este constituită din valorile ponderate a mai multor valute şi valoarea împrumutului este exprimată în această unitate de cont, fluctuaţiile pe piaţa valutară internaţională au condus la această sumă, de circa 910 mil.€.

Este de notat faptul că această sumă va merge integral către Banca Naţională a României, pentru menţinerea stabilităţii preţurilor şi a cursului de schimb valutar.

În ultimele 13 luni, România s-a împrumutat de 9,3 mld.€ de la Fondul Monetar Internaţional, 2,5 mld.€ de la Uniunea Europeană şi 300 mil.€ de la Banca Mondială, adică un total de 12,1 mld.€. În mod excepţional, o parte din banii de la FMI din tranşele anterioare, au mers către bugetul de stat şi au fost cheltuiţi, în majoritate, pe plata salariilor bugetarilor şi pensiilor. Între timp, scurgerile de bani către clientela politică au continuat. Situaţia de acum este mai gravă decât cea de acum un şi jumătate.

Bugetarii din administraţia publică locală concediaţi ca pe vremea Comitetului de Stat al Planificării

În conformitate cu o ordonanţă adoptată în şedinţa de guvern de ieri, peste 53.000 de angajaţi ai administraţiei publice locale vor fi disponibilizaţi până la sfârşitul anului.

În 40 de zile de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial, primarii vor fi obligaţi să prezinte prefecţilor organigrame noi, urmând ca apoi să se demareze procedurile legale de disponibilizare a salariaţilor încadraţi cu depăşirea limitelor stabilite de Guvern, a precizat ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, citat de Agerpres.

"În urma calculelor făcute, şi avem analiza pe fiecare unitate administrativ-teritorială din România, numărul de posturi peste normativ este de 53.432, din care număr de posturi peste normativul de bază - deci personal de disponibilizat pentru respectarea normativului va fi 38.666, numărul de posturi peste normativ la evidenţa persoanelor - 4.070, număr de posturi peste normativ la Poliţia Comunitară - 10.696", a detaliat Blaga.

Întrebat dacă se vor oferi salarii compensatorii celor disponibilizaţi, Blaga a declarat că "nu avea dreptul nimeni din administraţie să încheie contracte colective de muncă".

Modalitatea în care statul român înţelege să respecte deficitul bugetar de 6,8%, convenit cu Fondul Monetar Internaţional, prin reducerea cheltuielilor bugetare aminteşte de Comitetul de Stat al Planificării. Şi este şi de înţeles, îl au în partidul de guvernământ pe Theodor Stolojan, care are o experienţă bogată în instituţia citată. Nivelarea este o armă specifică comunismului, Exact asta fac guvernanţii. În loc să reducă cheltuielile bugetare prin tăierea bugetelor de personal ale autorităţilor locale, ei impun salarii clare şi fixe, de parcă utilitatea angajaţilor ar fi aceeaşi pentru fiecare, şi un număr clar de angajaţi.

Mai mult decât atât, dacă la nivelul declaraţiilor politice se vorbeşte de ani de zile de descentralizare, ceea ce presupune o autonomie sporită a comunităţilor locale, actualele măsuri nu fac altceva decât să centralizeze decizia mai mult decât oricând. Ar trebui ca, în limitele unui buget de personal, autorităţile locale să fie libere să angajeze şi să concedieze şi să fixeze nivelul salariilor.

Este clar că trebuie făcută o reformă drastică a statului român şi a filosofiei finanţelor publice. Actuala stare de lucruri perpetuează ineficienţa.

Rezistenţa miniştrilor la reducerea personalului din sectorul bugetar

Deşi au trecut mai multe termene pentru ca miniştri să facă propuneri de reducere cu 25% a personalului bugetar, mulţi dintre ei au ignorat această cerinţă. iată ce au declarat surse oficiale pentru Mediafax: "Unii dintre miniştri au prezentat propuneri de restructurare, iar alţii nu au elaborat încă astfel de planuri şi li s-a cerut din nou de către premier să modifice organigramele. Miniştrii au fost anunţaţi de premier să fie pregătiţi pentru o nouă şedinţă de guvern, care să fie programată duminică şi în care să se discute din nou despre restructurarea instituţiilor publice."

Guvernul a decis ca numărul secretarilor de stat să fie redus la cel mult două astfel de posturi, singurele exceptate fiind ministerele "mari", precum ministerele de Interne şi Externe, în a căror organigramă vor fi menţinuţi câte trei secretari de stat. La Ministerul de Externe, acum există cinci secretari de stat. Fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu, a declarat recent că ministerul nu poate funcţiona cu mai puţin de cinci secretari de stat, din cauza sarcinilor specifice pe care aceştia le au.

Rezistenţa opusă de membri ai Guvernului României arată cât de grea va fi restructurarea sectorului bugetar. Şi aşa situaţia economică a ţării este foarte gravă, iar asemenea întârzieri în aplicarea reformelor pot conduce la consecinţe extrem de serioase în ceea ce priveşte ţinta de deficit bugetar de 6,8% din PIB în 2010, convenită cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană.

Mugur Isărescu continuă războiul împotriva politicienilor

Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, a continuat astăzi războiul contra modului în care percep politicienii economia, cu ocazia unui seminar organizat la sediul băncii centrale. Şeful BNR nu a evitat, în ultima vrem, nicio ocazie publică în care să nu atace măsurile de multe ori iresponsabile ale politicienilor.

În ceea ce priveşte apetenţa politicienilor către populism şi rezistenţa împotriva reformelor: "Societatea românească e dominată de birocraţie, lipsă de flexibilitate - cel puţin pe piaţa forţei de muncă, dar, când discutăm despre reforme, toţi vor generozitate şi nu rigoare fiscală. De doi ani de zile, dezbaterea publică e focalizată pe aspecte sociale, iar lumea uită că funcţionarea democraţiei în România depind de maniera în care mediul de afaceri reuşeşte să furnizeze resursele financiare", a spus Mugur Isărescu.

Deranjat de incompetenţa totală a politicienilor din puncte de vedere economic, iată ce spune Isărescu: "Auzeam aseară persoane care erau intrigate că ne creşte rezerva valutara, ca şi cum asta ar fi un mare necaz. Dacă dezbaterea publică din România va fi dominată de asemenea dezbateri, nu vom ajunge departe. Las la o parte confuziile unora, cum ar fi sa plătim pensiile din rezervă. Cum să facem aşa ceva? Asemenea idei exprimă confuzie şi neînţelegerea faptului că o rezervă înseamnă posibilitatea asigurării stabilităţii monedei şi stabilitatea financiară. E exact ca sănătatea. Realizezi ce importantă este atunci când n-o mai ai."

Isărescu este nemulţumit şi de calitatea dezbaterii publice pe teme economic: "Sunt foarte multe confuzii. Societatea românească are nevoie mai mult ca oricând de dezbateri profesioniste şi trebuie să facem eforturi pentru a le traduce într-un limbaj mai accesibil. Nu trebuie să continue trivialitatea dezbaterilor economice. Este un lucru extrem de periculos. (...) Avem un mare dezavantaj: nu facem rating la televiziuni. Urmăream nişte emisiuni unde, când se ajungea la probleme economice, moderatorul întrerupea discuţiile şi cerea pauze de publicitate. Trebuie să începem o ofensivă să repunem în drepturi problemele economice pentru că discuţiile, din punctul nostru de vedere, sunt pe lângă subiect."

În ceea ce priveşte politica fiscală a guvernului şi disponibilitatea acestuie de a face reforme versus populism: "Reforma fiscală nu merge întotdeauna în direcţia în care doreşte societatea care dorea o reformă cu multe facilităţi. Reforma nu înseamnă mai multe excepţii fiscale, ci să faci un exerciţiu riguros. Excepţiile fiscale încurajează indisciplina fiscală, corupţia şi confuzia, să creeze arierate şi să duca la un dezechilibru bugetar major, care va fi apoi corectat prin măsuri dure."

Este interesantă această campanie susţinută a lui Mugur Isărescu din ultima vreme. Despre alte aspecte ale poziţiilor sale, puteţi citi în articolele Război pe faţă BNR-Guvern: Mugur Isărescu acuză Guvernul că a minţit şi Continuarea războiului pe faţă BNR-Guvern.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Ce e mai bine pentru economie: să treacă sau să cadă moţiunea de cenzură?

Moţinea de cenzură de marţi, 15 iunie 2010, a fost întoarsă pe toate părţile din punct de vedere politic. Să vedem, însă, ce consecinţe ar avea trecerea sau căderea moţiunii din punct de vedere strict economic.

1. Moţiunea trece

Dacă moţiunea trece, practic, din punct de vedere economic, România revine în situaţia de la sfârşitul anului 2009, când, ca urmare a unei prelungi instabilităţi politice, lucrurile păreau foarte sumbre. Efectul imediat ar fi deprecierea monedei naţionale, scumpirea împrumuturilor pe pieţe internaţionale (exprimate prin CDS) şi mărirea riscului de intrare în incapacitate de plată.

Dacă moţiunea de cenzură trece, înseamnă că legea care face obiectul ei şi care prevede micşorarea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor cu 15% şi alte măsuri complementare, nu va mai intra în vigoare. Drept consecinţă, reducerea cheltuielilor bugetare pentru atingerea deficitului bugetar de 6,8%, convenit cu Fondul Monetar Internaţional şi celelalte instituţii internaţionale, nu se va mai produce. Simplu de intuit faptul că acordul va cădea, iar încrederea în România se va diminua şi se va reflecta prin mărirea dobânzilor la eventuale credite solicitate pe pieţele financiare internaţionale.

Formarea unui nou guvern ar putea dura destul de mult, dat fiind prcedentul din toamna lui 2009, şi nu este exclusă organizarea de alegeri anticipate, care ar prelungi şi mai mult instabilitatea politică şi lipsa unui guvern capabil să ia măsuri alternative care să scoată ţara din criză.

În acelaşi timp, reformarea sectorului public ar fi şi ea întârziată, conducând la noi pierderi.

Consecinţa ar fi terminarea anului 2010 cu un deficit bugetar de 9-10%, în cel mai bun caz. Calculul este simplu: 6,8% din PIB deficitul prognozat plus 2,1% din PIB cheltuieli făcut prin neluarea măsurilor de austeritate amintite mai sus, la care se adaugă eventualele cheltuieli suplimentare făcute din motivele de mai sus.

2. Moţiunea cade

Dacă moţiunea nu va trece, implementarea legilor care formează obiectul asumării răspunderii ar însemna reducerea consumului, ceea ce, tradus în cifre, ar însemna o slăbire a ritmul uiunei economii şi aşa în stare proastă şi reducerea creşterii economice cu circa 2% din PIB.

Actualul guvern şi-a dovedit inabilitatea de a gestiona criza. Ar fi necesară o remaniere guvernamentală cu o echipă în care să se găsească specialişti de primă mână.

Dacă moţiunea nu trece, acordul cu FMI şi celelalte instituţii internaţionale va continua, dar tranşa care urmează nu este capabilă să rezolve problemele ţării. Ar mai fi necesare circa 8 mld.euro, care ar trebui obţinuţi de pe pieţele externe.

În paralel, guvernul ar trebui să purceadă la o restructurare serioasă a sistemului public, ceea ce, până acum, nu a fost dispus să facă.

Concluzie

Dacă încercăm să cântărim cele două variante, probabil că, din punct de vedere strict economic, cel mai bine ar fi ca moţiunea să cadă la vot. Însă sunt şi multe alte considerente în afara celui economic. Ambele posibilităţi deschid căi greu de parcurs şi greutăţi cu care românii se vor confrunta în continuare.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com şi a fost citat pe larg pe blogul lui George Severin, senator PD-L, care a votat pentru moţiunea de cenzură.

Băsescu vrea să aplice terapia de şoc a lui Balcerowicz în România. Cu cine?

Azi ne-a vizitat ţara Jerzy Buzek (în fotografie), preşedintele Parlamentului European. Buzek a fost prim-ministru al Poloniei între anii 1997 şi 2001 din partea formaţiunii anticomuniste Akcja Wyborcza Solidarność, continuatoarea politică a Solidarităţii. El este primul preşedinte al Parlamentului European din partea fostelor ţări comuniste, actualmente membre ale Uniunii Europene.

În afară de prezenţa în faţa camerelor reunite ale Parlamentului României, Jerzy Buzek a fost primit de preşedintele Traian Băsescu. În debutul întâlnirii, Băsescu a afirmat că România va trebui să aplice reformele iniţiate în Polonia de Leszek Balcerowicz, cel care este considerat artizanul economiei post-comuniste în această ţară.

"Aveţi experienţa lui Balcerowicz. Ceea ce nu am făcut noi, ce a făcut Balcerowicz în Polonia, trebuie să facem acum", i-a spus Băsescu lui Jerzy Buzek.

Leszek Balcerowicz este autorul celebrului plan polonez de reforme economice, despre care scriam aici, cunoscut sub numele de terapia de şoc. Acest program, denumit simplu planul Balcerowicz, lansat în anii '90, a prevăzut o serie de reforme care ţinteau hiperinflaţia şi redresarea bugetului de stat.

Preţul celor mai multe bunuri de consum nu au mai fost controlate, iar creşterile salariilor bugetarilor au fost limitate. Balcerowicz a adoptat foarte repede convertibilitatea internă a zlotului, ceea ce a condus la creşteri masive de preţuri şi a obligat companiile de stat să devină competitive. permitea întreprinderilor de stat să declare falimentul, interzicerea finanţării bugetului de stat de către banca centrală. De asemenea, Balcerowicz a abolit creditarea preferenţială a companiilor de stat, a introdus taxa unică şi a permis companiilor şi persoanelor fizice străine să investească în Polonia şi să-şi exporte profitul în afara ţării.

Majoritatea economiştilor sunt de acord cu faptul că, fără terapia de şoc implementată de Balcerowicz, care a sacrificat bunăstarea pe termen scurt în favoarea creşterii economice pe termen lung, Polonia ar fi fost o ţară mult mai săracă.

Balcerowicz a fost viceprim-ministru şi ministru de finanţe în guvernul Poloniei, în perioadele 1989-1991 şi 1997-2000 şi preşedinte al băncii centrale a Poloniei din anul 2000.

Din păcate, autorităţile române nu au fost capabile să adopte reforme structurale hotărâte la timpul lor. Traian Băsescu face recurs la istorie în condiţii de severă criză economică, dar, din păcate, clasa politică din România nu a fost niciodată pregătită să aplice asemenea reforme. Sistemul clientelar bine împământenit este ţinut cu dinţii de clasa politică românească. Aplicarea unui plan Balcerowicz în România ar cere voinţă politică, care, cel puţin acum, nu există.

Notă: Acest articol a apărut şi pe Ziare.com.

Other People's Money şi distrugerea creativă

După mulţi ani, am revăzut filmul Other People's Money, realizat de regizorul canadian, Norman Jewison, în 1991. Un film în care Danny DeVito face un rol excepţional, alături de Gregory Peck (unul dintre ultimele filme în care a jucat) şi Penelope Ann Miller.

În ciuda faptului că este o excelentă comedie, filmul ilustrează cum nu se poate mai bine conceptul de distrugere creativă, o teorie economică despre inovaţie şi progres, introdusă de sociologul german, Werner Sombart, şi promovată de economistul austriac, Joseph Alois Schumpeter.

Companiile care odinioară au revoluţionat şi dominat industrii noi - de exemplu, Xerox pentru fotocopiatoare sau Polaroid pentru fotografia instantanee - s-au confuntat cu scăderea profiturilor şi dominaţia lor a dispărut pe măsură ce competitorii au lansat modele îmbunătăţite sau cu costuri de fabricaţie reduse.

Noile tehnologii conduc la distrugere creativă: caseta magnetică a înlocuit filmul de 8 mm, pentru a fi înlocuită, la rândul său, de discul compact, el însuşi fiind subminat de MP3 playere.

Alte exemple de distrugere creativă sunt legate de trecerea presei în online, proces accelerat de criza economică pe care o traversăm. Multe ziare au renunţat la ediţiile tipărite pentru a trece în online, un exemplu este Cotidianul, iar altele şi-au redus frecvanţa de apariţie în formulă tipărită (de la cotidian la săptămânal, de exemplu), dar şi-au întărit prezenţa online, un exemplu fiind ziarul american Christian Science Monitor.

Distrugerea creativă poate răni. Se ajunge la disponibilizarea lucrătorilor cu competenţe învechite, ceea ce constituie un preţ plătit pentru inovatiile apreciate de consumatori. Deşi o economie în proces de distrugere creativă generează noi oportunităţi pentru cei care se pot adapta noilor realităţi, procesul poate provoca dificultăţi grave pe termen scurt, cât şi pe termen lung pentru cei care nu pot dobândi noi competenţe.

România ar trebui să înveţe procesul distrugerii creative. Economic vorbind, ne-am modernizat prea puţin concepţiile după 1990, ceea ce se reflectă în eficienţa economică redusă a actului de guvernare, cu consecinţe catastrofale. Modul în care au abordat autorităţile trecerea prin această criză economică arată o dezorientare extremă din punct de vedere economic, venită din incompetenţă, şi un conservatorism care nu se poate explica prin lipsă de viziune şi dorinţa de păstrare a privilegiilor.

Pe de altă parte, procesul de reformare a economiei şi societăţii româneşti a ţinut în prea mică măsură cont de conceptul de distrugere creativă. El s-a produs prin oblojeli sociale pentru cei care pot aduce voturi politicienilor. Numai că o conservare a unui bine mic pe termen scurt poate duce la consecinţe distrugătoare pe termen mediu şi lung.

Coplata în sistemul de sănătate - ultimul proiect

Am mai abordat problema coplăţii în sistemul de sănătate în articolele A murit coplata. Trăiască tichetul pentru sănătate! şi Propuneri de reformare a sistemului de sănătate. După o lungă perioadă în care autorităţile nu au mai suflat un cuvinţel despre coplată, iată că Ministerul Sănătăţii a dat publicităţii Introducerea sistemului de coplată prin tichetul moderator pentru sănătate, care se constituie într-o propunere legislativă, proiectată să intre în vigoare de la 1 iulie 2010.

Încă de la început, autorii comunicatului menţionează că introducerea mecanismului de coplată prin tichetul moderator pentru sănătate reprezintă una dintre principalele clauze ale angajamentului finaciar pe care Guvernul României l-a încheiat cu FMI şi Banca Mondială. Aflăm şi definiţia coplăţii: contribuţia personală la plata serviciilor medicale, a medicamentelor si dispozitivelor, în momentul utilizării efective a acestora.

Este interesant de văzut ce intenţionează Ministerul Sănătăţii:

1. Creşterea accesului la asistenţa medicală la nivelul adecvat

* contribuţia personală diferenţiată între nivelurile de asistenţă va optimiza circuitul pacientului în sistem
* se reduce utilizarea nejustificată a sistemului
* se eliberează resursele (medici, timp, medicamente) pentru cei care au nevoie de asistenţă la un anumit nivel, în funcţie de afecţiune şi stadiul ei

Se va limita accesul la serviciile medicale pentru persoanele cu venituri modeste, făcându-se astfel importante economii, cu preţul sacrificării nivelului general de asistenţă medicală.

2. Creşterea eficienţei la nivelul sistemului de sănătate

* orientarea pacientului către furnizorii de servicii medicale cei mai potriviţi cu nevoile reale ale fiecăruia privind îngrijirile de sănătate;
* reducerea consumului nejustificat de servicii (prin limitarea cererii induse de servicii medicale şi în consecinţă a tendinţei de raportare în exces a serviciilor).

Se va elimina o parte din accesul la spitalele din marile centre universitare şi pacienţii vor fi redirijaţi către spitalele judeţene şi locale.

3. Responsabilizarea cetăţenilor pentru propria sănătate

* garanţia accesului la serviciile necesare persoanelor care au nevoie, atunci când au nevoie,
* posibilitatea fiecăruia de a-şi „contabiliza” consumurile reale,
* simplificarea „circuitului bolnavului în sistemul de sănătate”,
* scăderea timpilor de aşteptare şi reaplicarea principiului „banii urmează pacientul”, odată cu alocarea mai corecta a resurselor. Practic, se urmăreşte reducerea internărilor prelungite în favoarea spitalizării de zi, şi remodelarea comportamentului consumatorului de servicii în ideea de a recurge la serviciile medicale şi în special la cele de urgenţă (exagerat de accesate) doar în cazul în care are efectiv nevoie.
* De menţionat că, principalele categorii de beneficiari ai serviciilor medicale nu vor suporta aceste costuri suplimentare directe. Pentru copii şi vârstnici coplata va fi suportată de la bugetul de stat sau din alte fonduri similare.

Acest grup de consecinţe vizează o mare parte din risipa din sistemul sanitar românesc. Principiul „banii urmează pacientul” elimină în bună măsură alocările forfetare şi conduce la o mai justă alocare aşi urmărire a fondurilor.

4. Monitorizarea şi transparenţa cheltuielilor, astfel încât fraudarea sistemului să fie mai dificilă şi mai uşor de probat

* tichetul moderator pentru sănătate va funcţiona ca un document de plată
* tichetul va conţine CNP - ul pacientului şi va fi semnat de acesta

Introducerea noului instrument, tichetul moderator pentru sănătate, va induce complicaţii de înţelegere a mecanismului de către pacienţi.

5. Competiţie în sistem pentru veniturile din tichete

* pacienţii vor alege medicii şi spitalele care au dovedit responsabilitate şi performanţă medicală
* competiţie între medici şi spitale pentru pacienţi
* eforturi pentru creşterea calităţii asistenţei medicale

După alocarea mai judicioasă a fondurilor, competiţia este al doilea lucru bun adus de noul sistem.

6. Opţiuni pentru reducerea efortului financiar al contribuabilului

* Ministerul Sănătăţii propune Ministerului de Finanţe Publice deducerea fiscală a tichetelor, în cuantum de 600 RON/anual (cât este plafonul contribuţiei anuale prin tichete)
* altfel, efortul financiar va fi preluat de angajator şi dedus fiscal.
* suma coplăţii poate fi asigurată la asigurări voluntare.

Acest punct este foarte nebulos. Dacă se va permite deductibilitatea de către angajator a sumei de 600 lei anual, acest lucru îi va îndeptăţi pe angajaţi să solicite plata coplăţii de către angajator, ceea ce, în condiţiile actualei crize economice, va crea tensiuni. Mult mai logică ar fi fost deductibilitatea sumei respective din impozitul pe salarii. Deductibilitatea de către angajator ar fi total ilogică, atâta vreme câtă angajatul este obligat la coplată pentru serviciile medicale al căror beneficiar este, angajatorul neavând nicio calitate în acest proces.

7. Generarea în sistem a peste 700 milioane lei anual

* se finanţează complementar sistemul
* se introduc în mod transparent în sistem o parte din plăţile informale
* veniturile rămân la furnizor pentru investiţii, servicii.

Finanţarea complementară a sistemului este marea miză a coplăţii. Introducerea în sistem a unei părţi a plăţilor informale este iluzorie, iar rămânerea veniturilor la furnizor este, de asemenea, iluzorie, căci casele de sănătate vor deduce, cu siguranţă, sumele încasate din coplată din sumele datorate unităţilor medicale.

8. Unităţile medicale îşi suplimentează veniturile

* cresc posibilităţile pentru investiţii, extinderi şi achiziţii de echipamente şi materiale sanitare
* creşte calitatea serviciilor medicale

Iluzoriu, aşa cum am explicat mai sus.

9. Crearea condiţiilor pentru dezvoltarea sistemului de asigurări private de sănătate

* există posibilitatea ca sumele aferente tichetului pentru sănătate să poată fi acoperite de asigurările private
* serviciile care nu vor fi acoperite de CNAS vor putea fi preluate şi suportate de sistemul privat de asigurări

Acest punct este interesant, fiind singurul legat strâns de economia de piaţă, numai că, în lipsa definirii pachetului minim de servicii medicale furnizate în cadrul asigurării de sănătate de stat, acest punct este greu de aplicat, deocamdată.

Propuneri de reformare a sistemului de sănătate

Scriam astă vară despre intenţiile ministrului sănătăţii de atunci de a reforma sistemul de sănătate, propunând introducerea coplăţii. De atunci, au căzut guverne şi nimeni nu s-a mai ocupat de sistemul de sănătate. Este evident faptul că acest sistem a avut mult de suferit de pe urma deciziilor extrem de proaste ale guvernanţilor. În primul rând, bugetul asigurărilor de sănătate, gestionat în principal de Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), a fost multă vreme un sac fără fund, din care guvernanţii se puteau "împrumuta" ori de câte ori aveau nevoie la bugetul de stat. În al doilea rând, există şi alte case de asigurări de sănătate, care complică lucrurile. În al treilea rând, contribuţiile la sistemul de sănătate sunt făcute pe baza principiului solidarităţii şi nu al contributivităţii. Cu alte cuvinte, nu contează cât ai leafa, toată lumea plăteşte o cotă procentuală aplicată asupra salariului, dar toţi beneficiază de acelaşi nivel de îngrijire medicală. Nivelul asistenţei medicale oferite unui pacient nu are nicio legătură cu nivelul de cotizare.

Ministerul Sănătăţii are un plan stategic pentru perioada 2008-2010, imposibil de aplicat în condiţiile unei instabilităţi politice accentuate. După cum s-a văzut, nici măcar mult trâmbiţata coplată, care ar fi avut rolul teoretic să îmbunătăţească lucrurile într-o oarecare măsură, nu a apucat să fie aplicată.

Îmi permit, în cele de mai jos, să formulez câteva măsuri, care, în opinia mea, ar avea darul de a asigura o reformă a sistemului de sănătate din România.

1. Casele de asigurări de sănătate existente ar trebui comasate, existenţa altor case în afara CNAS reprezentând o perpetuare a privilegiilor pe care actualul premier clamează că le vrea desfiinţate. În acest moment, există unităţi spitaliceşti care au contract cu diferite case de asigurări de sănătate. Există un spital al justiţiei, unul al SRI şi aşa mai departe. Casa de asigurări comasată ar trebui să încaseze o contribuţie procentuală din salariul minim pe economie, care să ofere un minim de servicii medicale oricărui contributor. Casa de asigurări de sănătate trebuie separată complet de stat, pentru evitarea influenţelor politice şi a arbitrariului.

2. Stabilirea pachetului minim de prestaţii medicale care să corespundă contribuţiei minime. Acest lucru este promis demult, dar nu a fost realizat până acum. În prezent, pacientul vine la spital şi solicită să i se facă tot felul de analize, ajungând la tomografie computerizată, rezonanţă magnetică nucleară sau dozări hormonale, toate foarte costisitoare, considerând că i se cuvin. Această atitudine a pacienţilor este dată de lipsa pachetului minim de prestaţii medicale ce i se cuvin pentru plata asigurărilor de sănătate.

3. Înfiinţarea unor case de asigurări de sănătate facultative, administrate privat, care să permită oricărei persoane să contribuie cu cât crede de cuviinţă pentru obţinerea unui supliment de asistenţă medicală faţă de pachetul minimal.

4. Coplata poate fi folosită pentru cazurile în care asigurarea de sănătate acoperă doar parţial prestaţiile medicale necesare. În fond, coplata poate funcţiona pe principiul franşizei folosite în asigurări, pentru a descuraja solicitarea abuzivă a unor prestaţii medicale.

5. Refacerea modului de salarizare a personalului medical, în condiţiile în care în prezent se practică un egalitarism demn de perioada dinainte de 1990. Personalul medical ar trebui plătit în funcţie de felul şi numărul procedurilor medicale aplicate. Egalitarismul salarial din prezent încurajează nemunca, în condiţiile în care cei performanţi sunt plătitţi în mod egal cu cei neperformanţi. Mai mult decât atât, medici şi personal medical mediu se angajează la firme medicale private şi lucrează pentru ele chiar în timpul programului de lucru la unitatea medicală de stat.

6. Informatizarea integrată a sistemului sanitar ar elimina personal şi risipa practicată pe scară largă în unităţile medicale. Activităţile repetitive ale personalului administrativ ar putea fi relativ uşor înlocuite de softuri performante. De asemenea, ar putea fi urmărită cantitatea de medicamente şi materiale sanitare consumată pentru fiecare pacient şi concordanţa ei cu ghidurile terapeutice, care trebuie realzate în conformitate cu ghidurile recomandate de asociaţiile profesionale din diferite ramuri ale medicinei şi cu reglementările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

7. Reconsiderarea principiilor prin care se evaluează performanţa managementului sanitar şi interzicerea cu desăvârşire a numirilor managerilor de spital prin decizie politică. Imediat după câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Traian Băsescu, mulţi manageri de spitale mici din provincie au fost schimbaţi cu reprezentanţi ai clientelei politice.

8. Reglementarea clară a relaţiei cu importatorii şi distribuitorii de medicamente. Aşa cum scriam aici, în alte ţări ale Uniunii Europene, preţurile medicamentelor sunt mult mai mici decât în România. Importatorii şi distribuitorii de medicamente care operează în România preferă să accepte imensele arierate create prin neplata medicamentelor de către spitale în condiţiile în care practică adaosuri comerciale mult mai mari decât în alte ţări.

9. Diminuarea corupţiei din sistemul sanitar ar putea conduce la economii importante. Să ne amintim de cazul lui Şerban Brădişteanu, care a realizat primul transplant cardiac din România, dar care pare a-şi fi însuşit un comision de milioane de euro pentru avizul dat pentru achiziţia unor aparate medicale în sistemul medical penitenciar, în condiţiile în care acest sistem nu avea nevoie de respectivele aparate. Demulte ori, şefii de clinici au ultimul cuvânt în achiziţionarea unor echipamente scumpe, care de multe ori sunt decise în urma primirii unor "comisioane confidenţiale".