Reflecţii economice

Dimineaţa acestei zile a adus lumii rezultatul unei decizii la care nu mulţi se aşteptau: britanicii au decis în proporţie de 51,9% ieşirea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană. O cauză uriaşă, al cărei rezultat va remodela lumea. Deşi se ştia că este posibile unul din două rezultate, nu foarte mulţi creditau cu şanse reale Brexit-ul.

Suma de evenimente care a condus la acest rezultat se înscrie într-un moment critic pentru Europa. În ultimii ani, Europa se confruntă cu un reviriment al mişcărilor populiste şi extremiste: Zori Aurii (Χρυσή Αυγή) în Grecia, Frontul Naţional în Franţa, UKIP în Marea Britanie, Ataka (Атака) în Bulgaria, NPD în Germania, Podemos în Spania, Liga Nordului în Italia, Partidul Progresist în Norvegia, Partidul Poporului în Elveţia, Frontul Naţional în Franţa, Jobbik în Ungaria, unele dintre ele fiind finanţate, după unele informaţii, de către Moscova. Iată că ascensiunea UKIP în Marea Britanie a condus la această decizie majoră a britanicilor. Prim-ministrul conservator, David Cameron, vrând să salveze pielea partidului său înaintea ultimelor alegeri legislative din Regatul unit, a promis electoratului că va organiza un referendum pe marginea posibilei părăsiri a Uniunii Europene de către ţara sa. A câştigat alegerile, a devenit prim-ministru şi a fost obligat să-şi ţină promisiunea, astfel ajungându-se la referendumul din 23 iunie 2016. Când a realizat riscul efectiv al ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, Cameron a iniţiat o campanie furibundă pentru rămânere, campanie care, după cum s-a văzut, s-a soldat cu un eşec. Mai mult decât atât, referendumul a divizat tabăra conservatoare, mai mulţi miniştri din cabinetul Cameron militând pentru Brexit, la fal ca fostul primar conservator al Londrei, Boris Johnson.

Ministrul de finanţe, George Osborne, adept anti-Brexit, a avut o luare de poziţie viguroasă, menită să tragă atenţia britanicilor asupra gravelor consecinţe economice şi financiare la care ar expune ţara în cazul votului Brexit. De asemenea, Mark Carney, guvernatorul Băncii Angliei, a atras atenţia asupra gravelor consecinţe ale Brexit-ului, din perspectiv băncii centrale. Analiştii ai principalelor bănci de investiţii şi bănci comerciale au conturat scenarii sumbre în ipoteza Brexit-ului. Demersurile lor profesioniste nu au avut câştig de cauză. Britanicii au decis să iasă din Uniunea Europeană. Procesul va fi lung, o durată minimă fiind estimată la doi ani.

Consecinţele deciziei britanicilor nu au întârziat să apară: bursele europene au înregistrat scăderi de câteva procente, iar lira sterlină a ajuns la cel mai coborât nivel din ultimii 31 de ani în raport cu dolarul american. Cu siguranţă, va urma o perioadă de turbulenţe pe pieţele financiare, investitorii se vor reorienta către active de refugiu: titluri de stat, aur, franc elveţian.

Din fericire sau nu, România nu are schimburi comerciale semnificative cu Marea Britanie, însă impactul Brexit-ului va fi scăderea PIB-ului românesc cu până la 0,5%, ceea ce, în condiţiile unui deficit bugetar proiectat la 2,95% din PIB, ar conduce la depăşire a normelor prevăzute de tratatul de la Maastricht. Consecinţele vor fi mai serioase pentru românii care lucrează în Marea Britani. Cei înalt calificaţi nu vor fi afectaţi prea mult, dar cei cu calificări inferioare ar putea avea probleme la obţinerea permisului de muncă, în cazul în care Uniunea Europeană şi marea Britanie nu vor agrea un acord care să permită circulaţia forţei de muncă.

Oricare ar fi fost rezultatul referendumului de ieri, Uniunea Europeană primeşte un semnal foarte serios asupra necesităţii reformării radicale a propriilor instituţii şi a propriilor proceduri. Mulţi europeni sunt extrem de nemulţumiţi de birocraţia europeană, nivelul excesiv al impozitării şi de luarea deciziilor la Bruxelles. Astfel, paradigma Uniunii Europene nu mai poate continua în situaţia de acum.