Participarea la emisiunea Business Lunch de la Money Channel din 29 ianuarie 2015

Acum două zile, am fost invitat de Constantin Rudniţchi la emisiunea Business Lunch de la The Money Channel, alături de Dr. Adrian Mitroi, profesor de economie şi analist economic. Printre temele discutate, s-au numărat: execuţia bugetară pentru anul 2014, educaţia financiară, loteria bonurilor fiscale, situaţia debitorilor cu credite în franci elveţieni, situaţia economico-financiară din Grecia după câştigarea alegerilor de către Syriza. Puteţi urmări transcriptul emisiunii aici.

Sursele iluzorii de finanţare ale premierului demis Ungureanu

De câteva zile, odată cu demiterea guvernului Ungureanu prin moţiune de cenzură, se vehiculează ideea că salariile bugetarilor pot fi reîntregite şi se pot restitui contribuţiile pentru asigurările de sănătate percepute abuziv pensionarilor. Primul care a făcut vorbire despre resursele financiare care ar permite aceste operaţiuni a fost economistul amator Traian Băsescu, care, în stilul caracteristic de a prinde nişte cifre din zbor şi a le interpreta personal, a avansat circa 5 miliarde € şi circa 7 mld. lei care s-ar afla în trezorerie şi care ar permite realizarea scopurilor citate. A fost urmat de către ministrul demis al finanţelor publice, Bogdan Drăgoi, şi, astăzi, de către premierul demis, Mihai Răzvan Ungureanu.

Numai că ziariştii scormonitori au insistat şi Mihai Răzvan Ungureanu a fost silit să admită că banii despre care s-a făcut vorbire sunt intangibili, iar resursele pentru reîntregirea salariilor bugetarilor şi restituirea sumelor către pensionari vor fi banii recuperaţi din evaziunea fiscală, din absorbţia fondurilor europene şi din investiţiile străine.

Proaspăt numitul ministru al finanţelor publice şi vice-premier desemnat, Florin Georgescu, a lămurit rapid lucrurile. Suma de 4,7 mld. € este o sumă tampon, convenită cu organismele financiare internaţionale creditoare şi destinată acoperirii deficitului bugetar curent, în cazul în care condiţiile de piaţă internaţională devin nefavorabile, în sensul că dobânzile devin prea mari sau apare imposibilitatea uno împrumuturi pe aceste pieţe. Despre sumele în lei, nu este vorba de sume certe, ci de sumele aflate în tranzit prin trezorerie, care au vârfuri în momentele în care se plătesc taxele şi impozitele către bugetul de stat.

Este un exerciţiu politic care tratează chestiuni bugetare cu o inconştienţă care frizează iresponsabilitatea.

Deficitul structural în viziunea unui fost prim-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu

În cursul dezbaterii de astăzi din Parlament, s-a iscat o dispută pe marginea deficitului structural înregistrat în 2008. În conformitate cu un raport al Consiliului Fiscal, citat de Emil Boc, în acel an, a fost înregistrat un deficit structural de circa 8%. Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru în acea vreme, a venit la microfon, tunând şi fulgerând, şi a afirmat că deficitul structural nu poate fi, în niciun caz, mai mic decât deficitul bugetar. Fals, domnule Tăriceanu! Veţi fi fost dv. prim-ministru, dar nu prea aţi pus mâna pe carte sau/şi n-aţi avut consilieri financiari pe măsură. O ţară poate înregistra un deficit structural de 8%, un excedent bugetar conjunctural de 5% şi, deci, un deficit bugetar de numai 3%. Mai mult decât atât, se poate înregistra un deficit structural de 5%, un excedent conjunctural de 6%, rezultând un excedent bugetar de 1%.

Rezultatele summit-ului european, o mare decepţie

Aşteptat cu sufletul la gură de pieţele internaţionale, summit-ul început aseară la Bruxelles, printr-o întâlnire informală a şefilor de stat şi de guvern din ţările Uniunii Europene şi continuat astăzi, a adâncit şi mai mult incertitudinile privind viitorul zonei euro şi al Uniunii Europene, în ansamblu. De fapt, acest summit a fost o continuă cacofonie, care s-a soldat prin scindarea Uniunii Europene, ca urmare a refuzului Marii Britanii de a participa la o viitoare uniune fiscală. I s-au alăturat Suedia, Ungaria şi Cehia. În consecinţă, nu a putut fi realizată o modificare a tratatelor ce stau la baza Uniunii Europene.

În lipsa unui consens, statele membre ale zonei euro, cărora li s-au alăturat România, Bulgaria, Danemarca, Polonia, Lituania şi Letonia, vor fi parte a unui nou pact, denumit Europlus, care urmează să impună o disciplină fiscală mai aspră decât cea conţinută în Tratatul de la Maastricht. În afară de limitarea datoriei publice la 60% din PIB, se introduce o cerinţă nouă, aceea ca deficitul structural să nu depăşească 0,5% din PIB. Deficitul structural este componentă a deficitului bugetar, alături de deficitul ciclic sau conjunctural. Deficitul structural nu este, în principiu, influenţat de momentul de creştere sau contracţie economică. El este un indicator al de estimare a politicilor fiscale discreţionare, care pot fi expansioniste, neutre sau restrictivă. Cele neutre nu influenţează crerea agregată, pe când cele expansioniste (caracterizate de deficit bugetar) stimulează cererea agregată, iar cele restrictive (caracterizate de excedent bugetar) inhibă cererea agregată. Pe de altă parte, deficitul structural este o măsură a maturităţii politicii fiscale a statului respectiv şi, în consecinţă, a sustenabilităţii politicilor fiscale.

Alegerea unui asemenea criteriu de performanţă fiscală este destul de riscantă, întrucât cuantificarea deficitului structural este greu de făcut şi este mai uşor de mistificat decât deficitul bugetar (despre deficitul structural am scris mai pe larg aici). Derapajul de la aceşti parametri ar conduce la sancţiuni automate la adresa ţărilor care trec prin această situaţie.

Numai că adoptarea unui astfel de tratat nu este în măsură să liniştească pieţele financiare şi nici să ofere o soluţie viabilă, pe termen lung, a problemelor cu care se confruntă ţările UE. Această soluţie nu este nici măcar o uniune fiscală, în adevăratul sens al cuvântului.

Banca Centrală Europeană, condusă de noul său preşedinte, Mario Draghi, a avut o atitudine destul de rigidă, făcând apel la tratatele europene. Numai că, lucrurile înrăutăţindu-se, BCE va fi silită să emită monedă nouă, ceea ce va conduce la o destul de lungă perioadă inflaţionistă.

În concluzie, summit-ul de la Bruxelles nu face altceva decât să separe apele în UE, să centralizeze decizia şi să pregătească drumul spre emisia de monedă.

Cum s-a prăpădit creşterea economică a lui Boc

Scriam acum un an, cu ocazia venirii uneia dintre misiunile de evaluare ale delegaţiei FMI că guvernul Boc încerca să ascundă gunoiul sub preş. Mai precis, pentru a se încadra în limitele cheltuielilor convenite cu instituţiile internaţionale finanţatoare, guvernul a redus drastic nivelul investiţiilor şi a acumulat arierate imense.

De această dată, se mai adaugă ceva. Pentru a avea motive să fie triumfalist în declaraţii, guvernul a apelat la altă armă: neincluderea în deficitul bugetar a rezultatelor negative a unor companii de stat. Faţă de metodologia cash de calcul a evoluţiei bugetare, metodologia ESA 95 presupune luarea în calcul a arieratelor (datorii neplătite de către stat către economia privată) şi a rezultatelor companiilor de stat.

Guvernul Boc, împreună cu braţul său, Institutul Naţional de Statistică, nu au inclus în calculul deficitului bugetar pierderile companiilor de stat. Iată ce declara ieri Gheorghe Gherghina, secretar de stat în MFP:

"Noi am realizat deficit pe ESA de 6,4%, fără două companii (CFR Infrastructură şi Termoeletrica, n.r.), astfel că Eurostat putea să închidă datele fără rezerve. Din calculele noastre, care vor fi finalizate în septembrie, probabil vom ajunge, când introducem şi cele două companii, la 6,8-6,9%, oricum sub 7,3% cât am convenit pentru 2010 cu Comisia Europeană. Din aceste considerente Eurostat nu putea să spună că cifrele sunt ok, finale, fără rezerve, pentru că ar fi însemnat să rămânem cu deficit de 6,4%, ceea ce ştiam şi noi şi dânşii că nu este aşa, din moment ce s-a decis că vor intra cele două companii pe bugetul consolidat."

Evident, încearcă să dreagă busuiocul ca reacţie la rezervele exprimate de Eurostat faţă de cifrele comunicate de România.

Problema guvernului Boc este că a anunţat triumfalist că în T4 2010 România a avut creştere economică de 0,1% din PIB, promiţând că, la sfârşitul T1 2011, vom ieşi din recesiune, ca urmare a creşterii economice în două trimestre consecutive. Numai că recalcularea deficitului bugetar ar putea arunca acel palid şi necredibil 0,1% în domeniul negativ. Unde mai e atunci ieşirea din recesiune?

Cine are de câştigat din amânarea adoptării euro

Printre alte capete de afiş economice ale momentului, admiterea de către autorităţile române a anului 2015 ca ţintă pentru adoptarea monedei unice europene este unul dintre ele. Mulţi economişti au avertizat, încă de la începutul crizei, că nu era o ţintă realistă. Singurul criteriu de convergenţă nominală cu care ne puteam lăuda dintre cele prevăzute de Tratatul de la Maastricht era datoria publică, de circa 30% din PIB la acel moment, faţă de 60%, cât este maximul admis. Toţi indicatorii macroeconomici care compun criteriile de convergenţă nominală s-au degradat sever de atunci.

Totuşi, să vedem cine are de câştigat din această amânare.

1. Guvernul nu este dornic să renunţe la leu din motive binecunoscute: poate folosi tiparniţa de bani, generând inflaţie, pentru a îşi micşora datoria publică. Totodată, fără controlul mult mai strict al Băncii Centrale Europene, guvernul îşi poate permite mult mai uşor să ascundă gunoiul sub preş.

2. Banca Naţională a României, în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu, nu este deposedată de pârghiile de politică monetară prin care, de multe ori, are iluzia că reglează greşelile guvernului. Trecerea la moneda unică europeană ar conduce la cedarea majorităţii prerogativelor BNR către BCE, ceea ce ar lăsa banca centrală a României fără obicetul muncii.

3. Populaţia, care, în cazul trecerii la moneda euro fără o economie restructurată şi consolidată, ar putea fi pusă în situaţia de a înfrunta majorări de preţuri de 30-50%, ceea ce, la nivelul actual de venituri, ar fi insuportabil.

4. Exportatorii şi importatorii, care, în funcţie de valorizarea sau devalorizarea leului, pot profita de diferenţialul de curs valutar.

5. Băncile comerciale, care pot exploata evoluţiile de pe piaţa valutară şi pot câştiga considerabil din procurarea de euro ieftini de la băncile mamă şi plasarea lor pe piaţa românească, avantaj care ar fi atenuat de adoptarea monedei europene.

Numai că această amânare a adoptării monedei unice europene va face şi mai dificil pasul în viitor, în condiţiile unor deprecieri ale indicatorilor macroeconomici, situaţie foarte probabilă dacă ne gândim la abilităţile economice ale actualului guvern.

Colac peste pupăză, azi a venit vestea că Eurostat are rezerve serioase relativ la cifrele comunicate de Institutul Naţional de Statistică pentru anul 2010, mai ales în ceea ce priveşte valoarea deficitului bugetar, de 6,4%, ca urmare a neincluderii datoriilor companiilor de stat. Dacă se dovedeşte că INS şi guvernul au minţit, aderarea la spaţiul euro va fi şi mai dificilă.

Execuţia bugetară la mijlocul anului şi vizita delegaţiei FMI

Astăzi, Ministerul Finanţelor Publice a comunicat execuţia bugetară pe prima jumătate a anului 2010. Datele sunt însoţite de un comunicat, în care se afirmă:

Conform datelor provizorii, execuţia bugetului general consolidat pe primele şase luni ale anului s-a încheiat cu un deficit estimat de 18,07 miliarde lei, sub limita ţintei de deficit, în sumă de 18,2 miliarde lei, prevăzută în Scrisoarea suplimentară la Aranjamentul Stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internaţional.

Veniturile estimate la bugetul general consolidat în S1 2010 au fost în sumă de 77,2 mld.lei, cu 0,1% mai reduse faţă de S1 2009 şi reprezentând 14,3% din PIB. Dacă, însă, ne uităm la realizările lunii iunie 2010, observăm că veniturile au crescut de la 12 mld.lei în iunie 2009 la 12,9 mld.lei în iunie 2010, ceea ce reprezintă o creştere de 8,1%.

Cheltuielile estimate ale bugetului general consolidat în sumă de 95,3 miliarde lei, au crescut în termeni nominali cu 4,0% faţă de S1 2009 şi reprezintă 17,7% din PIB.

Deficitul bugetar rezultat a fost de 18,1 mld.lei, adică 3,35% din PIB, mai mare cu 25,7% decât în S1 2009, când deficitul a fost de 14,4 mld.lei, adică 2,9% din PIB.

Având în vedere că publicarea datelor privind execuţia bugetară pentru S1 2010 coincide cu prezenţa la Bucureşti a misiunii Fondului Montear Internaţional, este foarte probabil ca guvernul să cosmetizeze din nou cifrele, cum a făcut şi la precedenta vizită a delegaţiei FMI, prin mărirea arieratelor şi reducerea investiţiilor.

Să ne amintim că, în 2009, deficitul bugetar la sfârşitul anului a fost de 7,2% din PIB. Ţinta din acest an este de 6,8% din PIB, dar rezultatele la mijlocul anului sunt mai proaste. În mediile politice, se discută faptul că, în a doua jumătate a anului, ar mai fi necesare reduceri ale cheltuielilor în valoare de 2,3% din PIB. Lucru extrem de greu de realizat.

Cât de Ioan Ghişe poţi fi să propui reducerea rezervei valutare a BNR pentru alimentarea bugetului de stat?

La 14 iunie 2010, senatorul PNL, Ioan Ghişe, a depus la Senat o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii bugetului de stat pe anul 2010 nr.11/2010. În esenţă, Ghişe propune nici mai mult, nici mai puţin decât majorarea veniturilor bugetare prin reducerea rezervelor valutare ale ţării, administrate de BNR.

Pe lângă lipsa oricăror cunoştinţe economice, Ioan Ghişe demonstrează faptul că habar nu are despre faptul că o asemnea măsură ar încălca grav statutul BNR, Tratatul UE şi Constituţia României.

"În primul rând, BNR observă că în proiectul de lege nu se face precizarea dacă participarea BNR la majorarea veniturilor bugetare ar urma să se producă prin creditare sau prin finanţarea de către BNR a bugetului de stat. Cert este că ambele ipoteze încalcă grav legea statutului BNR. În această lege, se stipulează limpede că se interzice Băncii Naţionale orice tip de creditare a statului", a declarat Adrian Vasilescu, consilier al Guvernatorului BNR, citat de DailyBusiness.ro.

Demersul lui Ioan Ghişe se alătură altor imbecilităţi economice emise de parlamentari PNL, care se alătură imbecilităţilor emise de parlamentarii celorlalte formaţiuni politice. Despre una dintre ele, am scris anul trecut în articolul A înnebunit lupul: Norica Nicolai vrea naţionalizarea multinaţionalelor.

După cum scriam în articolul De ce nu se poate atinge Guvernul României de rezerva internaţională a BNR?, politicienii care visează să folosească o parte din rezervele BNR pentru acoperirea incompetenţei lor îşi pot lua liniştiţi adio de la o astfel de idee.

De curând, Banca Centrală Europeană şi-a manifestat în mod foarte dur opoziţia faţă de reducerea salariilor din BNR cu 25%. Vă imaginaţi ce poziţie ar putea avea în cazul în care inconştienţii din Parlament ar vota o lege ca cea propusă de Ioan Ghişe.

Fondul Solidaritatea - o cacealma cu ştaif

Aşa cum scriam în articolul Sunteţi dispuşi să donaţi bani statului român pentru depăşirea crizei economice?, statul a înfiinţat un fond denumit Solidaritatea, în care invită populaţia şi persoanele juridice să depună fonduri băneşti sub formă de donaţii pentru diminuarea efectelor crizei economice.

În mod vădit, Guvernul nu miza să primească bani de la populaţie şi de la firme, ci şi-a creat un cont colector în care i-a obligat pe bugetarii mai cu moţ să depună 25% din veniturile lor. La ce a servit acest fond? La imagine. Pentru cei ce nu ştiu, posturile TV de ştiri, Antena 3 şi Realitatea, au organizat teledoane pentru ajutorarea sinistraţilor inundaţiilor recente, în care au colectat peste 1 mil.€. Statul nu a fost capabil să colecteze în Fondul Solidaritatea mult mai mult de 700.000 lei, adică circa 165.000 €.

Conform Realitatea.net, iată cine sunt cei care au permis publicarea numelor lor de către Ministerul Finanţelor Publice şi au donat în luna iunie 2010:
- Stafie Constantin Claudiu, secretar de stat la Ministerul Economiei - 22.130 lei
- Fecioru Marius Constantin, secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor - 847 lei
- Irimie Anton Cristian, secretar de stat la Ministerul Sănătăţii - 847 lei
- Gligor Dorin Oliviu, subprefect Hunedoara - 3.000 lei
- Raicu Ionică, director în Ministerul Economiei - 988 lei
- Mitu Monica, consilier la Ministerul Economiei - 988 lei

Ironia sorţii face ca o parte dintre cei care au donat bani să se regăsească pe lista de disponibilizări, ca urmare a deciziei Guvernului de a reduce posturile de secretari de stat şi subprefecţi.

Evident că, în iulie 2010, unii dintre cei de mai sus nu au mai donat, fiindcă le-au fost reduse lefurile. Însă, în afară de demnitari, pe liste îi găsim pe următorii, în dreptul lor fiind sumele donate:
- Mihai Rusu - 30 lei
- Cristian Ban - 20 lei
- Maricica Sandu - 20 lei
- Toma Durdea - 10 lei
- Florica Durdea - 10 lei
- Nicolae Corneliu Oprea - 10 lei

Puteţi citi lista integrală aici.

După cum vedeţi, persoanele obişnuite (ne-demnitari) au depus sume de bani la băşcălie, cât 1-3 pachete de ţigări. Ca să înţeleagă şi guvernanţii cât a impresionat prestaţia lor.

Bugetarii din administraţia publică locală concediaţi ca pe vremea Comitetului de Stat al Planificării

În conformitate cu o ordonanţă adoptată în şedinţa de guvern de ieri, peste 53.000 de angajaţi ai administraţiei publice locale vor fi disponibilizaţi până la sfârşitul anului.

În 40 de zile de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial, primarii vor fi obligaţi să prezinte prefecţilor organigrame noi, urmând ca apoi să se demareze procedurile legale de disponibilizare a salariaţilor încadraţi cu depăşirea limitelor stabilite de Guvern, a precizat ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, citat de Agerpres.

"În urma calculelor făcute, şi avem analiza pe fiecare unitate administrativ-teritorială din România, numărul de posturi peste normativ este de 53.432, din care număr de posturi peste normativul de bază - deci personal de disponibilizat pentru respectarea normativului va fi 38.666, numărul de posturi peste normativ la evidenţa persoanelor - 4.070, număr de posturi peste normativ la Poliţia Comunitară - 10.696", a detaliat Blaga.

Întrebat dacă se vor oferi salarii compensatorii celor disponibilizaţi, Blaga a declarat că "nu avea dreptul nimeni din administraţie să încheie contracte colective de muncă".

Modalitatea în care statul român înţelege să respecte deficitul bugetar de 6,8%, convenit cu Fondul Monetar Internaţional, prin reducerea cheltuielilor bugetare aminteşte de Comitetul de Stat al Planificării. Şi este şi de înţeles, îl au în partidul de guvernământ pe Theodor Stolojan, care are o experienţă bogată în instituţia citată. Nivelarea este o armă specifică comunismului, Exact asta fac guvernanţii. În loc să reducă cheltuielile bugetare prin tăierea bugetelor de personal ale autorităţilor locale, ei impun salarii clare şi fixe, de parcă utilitatea angajaţilor ar fi aceeaşi pentru fiecare, şi un număr clar de angajaţi.

Mai mult decât atât, dacă la nivelul declaraţiilor politice se vorbeşte de ani de zile de descentralizare, ceea ce presupune o autonomie sporită a comunităţilor locale, actualele măsuri nu fac altceva decât să centralizeze decizia mai mult decât oricând. Ar trebui ca, în limitele unui buget de personal, autorităţile locale să fie libere să angajeze şi să concedieze şi să fixeze nivelul salariilor.

Este clar că trebuie făcută o reformă drastică a statului român şi a filosofiei finanţelor publice. Actuala stare de lucruri perpetuează ineficienţa.

Execuţia bugetară la 5 luni, o oglindă fidelă a eşecului guvernului

Astăzi, Ministerul Finanţelor Publice a dat publicităţii Execuţia bugetului general consolidat în perioada 01.01.2010 - 31.05.2010.

Conform datelor provizorii, execuţia bugetului general consolidat pe primele cinci luni ale anului s-a încheiat cu un deficit estimat de 16,7 mld.lei, reprezentând 3,1% din PIB.

Veniturile încasate la bugetul general consolidat au fost 64,2 mld.lei, cu 1,6% mai reduse faţă de realizările perioadei corespunzătoare din anul precedent, iar cheltuielile bugetului general consolidat, în sumă de 80,9 mld.lei, au crescut în termeni nominali cu 5,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, dar s-au redus cu 0,6%, ca procent din PIB. Evident, aici se strecoară nişte chichiţe de calcul. Astfel, valoarea PIB luată în considerare pentru 2009 este 491,27 mld.lei, iar pentru 2010 538,92 mld.lei, valoare iluzorie.

În ceea ce priveşte încasările, s-au înregistrat următoarele reduceri: TVA -7,8%; impozitul pe venit -6,4%; impozitul pe profit -2,7%; asigurări sociale -4,4%.

Cheltuielile au crescut astfel: bunuri şi servicii 3,1%, asistenţa socială 13,4%, din care cheltuielile cu ajutorul de şomaj au crescut cu 102,4%.

Cifrele de mai sus arată că Guvernul României nu a învăţat nimic despre criza economică. Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat al statului sugerează că, între timp, ar fi avut loc creştere economică. Poate executivul nu a aflat că suntem în recesiune.

Grecia îşi vinde din insule. România ce vinde?

Grecia are circa 6.000 de insule, dintre care numai 227 sunt locuite. Dacă aţi zburat cu avionul deasupra Mării Egee, venind din Rodos sau din Creta, aţi remarcat, cu siguranţă, multitudinea petecelor de pământ care răsar din mare. Dacă presa internaţională şi chiar un oficial german au recomandat Greciei să-şi vândă o parte dintre insule şi ideea părea nebunească, iată că, în cele din urmă, Grecia a luat în serios propunerea şi a hotărât să facă acest demers, în vederea obţinerii de fonduri şi a dezvoltării de către investitorii privaţi a infrastructurii insulelor.

După informaţiile site-ului specializat www.privateislandsonline.com, găsiţi insule de vânzare sau de concesionat pe perioadă lungă de la 1,1 la 15 mil.€.

După cum anunţă Guardian.co.uk, o treime din Insula Mykonos, deţinută de stat, una dintre cele mai atractive destinaţii turistice în Grecia, este de vânzare. Guvernul grec caută investitori dispuşi să investească fonduri în dezvoltarea unui complex turistic de lux.

De asemenea, investitori ruşi şi chinezi sunt interesaţi în achiziţionarea de proprietăţi în Insula Rodos. Se crede că Roman Abramovici este unul dintre investitorii interesaţi.

Makis Perdikaris, directorul agentiei imobiliare Greek Island Properties, a declarat: "Este păcat să vinzi insule sau părţi din insule care au aparţinut poporului grec. Aceasta ar fi trebuit să fie ultima soluţie, dar este mai important să dezvoltăm economia şi să atragem investiţii străine pentru a crea infrastructura necesară. Scopul este să obţinem bani."

România ce poată să vândă?

Actualizare 26 iunie 2010: Grecia neagă vânzarea de insule, conform Wall Street Journal.

Ratingul Germaniei a fost scăzut de Standard & Poor's, pentru un minut şi din greşeală

Lucrurile merg prost, dar chiar aşa de prost? Pentru circa un minut, pieţele financiare au încremenit ieri, crezând că incredibilul s-a produs, când una dintre cele mai sigure naţiuni din punct de vedere economic, Germania, a fost retrogradată ca rating suveran de la AAA.

Agenţia de rating Standard & Poor's scăzut ratingul de AAA pentru o parte din datoria Germaniei, înainte de a emite o corecţie umilitoare, anunţă Telegraph.co.uk. Eroarea este cu atât mai gravă şi mai ironică cu cât Germania a fost plasată pe cea mai înaltă treaptă de rating încă din 1983, când Standard & Poor's a început să acorde calificative Germaniei, considerată ca dintre cele mai sigure economii din lume, cu cea mai mică valoare a CDS şi cu cel mai mic deficit bugetar dintre ţările G7.

Şi, totuşi, pentru un moment, ratingul S&P's pentru o tranşă of 24 mld.€ dintr-o emisiune de bonduri germane cu o dobândă de 3,75% şi cu scadenţă în 2019 a fost redus. Agenţia de rating a explicat că s-a produs o eroare la introducerea scadenţei emisiunii de bonduri, calificând-o drept o eroare administrativă. Greşeala a fost corectată foarte repede.

Într-un climat foarte fragil pe pieţele financiare, atenţia tuturor este îndreptată către orice modificări de rating.

Desigur, o astfel de eroare nu face altceva decât să mărească neîncrederea pieţelor în agenţiile de rating, deja acuzate a fi responsabile în mare măsură pentru declanşarea crizei financiare care a caracterizat lumea în ultimii ani.

Va urma Ungaria Greciei?

Ungaria a fost condusă în ultimii ani de Partidul Socialist (Magyar Szocialista Párt, MSZP). După ultimele alegeri parlamentare, partidul de centru-dreapta FIDESZ a câştigat o majoritate de două treimi în parlament, ceea ce îi permite să amendeze orice lege, inclusiv pe cela care necesită această majoritate.

Noul guvern format de Viktor Orbán a găsit o situaţie dezastruoasă a finanţelor publice ale ţării. Vicepreşedintele FIDESZ, Lajos Kósa, totodată primar al oraşului Debrecen, a declarat la o conferinţe pe tema dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii organizate de cotidianul Napi Gazdaság, conform cotidianului Portfolio: "Se pare că scopul nostru actual este să nu intrăm în incapacitate de plată; există o şansă mică de a evita soarta Greciei, deoarece situaţia este mult mai gravă decât credeam."

FIDESZ are câteva zile la dispoziţie, până la sfârşitul acestei săptămâni sau începutul săptămânii viitoare, pentru a face o evaluare realistă a situaţiei, care să-i permită luarea unei decizii. "Acum, că se scufundă corabia, trebuie să luăm măsuri imediate cu orice preţ. Nu putem implementa măsuri anticriză generale, politicile economice trebuie să se bazeze pe fundamente în întregime noi. Întreaga politică economică trebuie reevaluată: sistemul trebuie revizuit până la bază, inclusiv achiziţiile publice şi structura autorităţilor locale", a mai spus Lajos Kósa. El a adăugat că situaţia de urgenţă ar putea forţa guvernul "să suspende provizoriu anumite prevederi economice constituţionale".

"Exemplul Greciei ne arată că Ungaria nu va fi lăsată să se prăbuşească, aşa că nota de plată a acestor măsuri va fi susţinută de Europa. Acestea sunt timpuri diferite", a conchis el.

Aşteaptările noului partid de guvernământ din Ungaria estimează că deficitul bugetar al Ungariei ar putea ajunge la 5-6% în acest an, faţă de ţinta oficială de 3,8%, din cauza cheltuielilor ascunse ale guvernului socialist. În 2009, deficitul bugetar a fost de 4% din PIB.

Estimările Comisiei Europene avansează pentru datoria publică a Ungariei în 2010 la 79% din PIB, fiind cel mai îndatorat stat membru al Uniunii din estul Europei.

Având în vedere situaţia delicată, primum-ministrul Viktor Orbán a solicitat o întrevedere preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso, pentru a îi remite cererea oficială a Ungariei pentru un deficit bugetar peste limita convenită pentru anul 2010.

"Mesajul nostru pentru Ungaria şi alte state este că ar trebui să accelereze consolidadrea fiscală şi nu să o relaxeze. Nu ar trebui să opunem consolidarea fiscală creşterii. Fără disciplină fiscală nu vom înregistra creştere economică", a declarat Barroso presei.

Cabinetul premierului Orbán a respins necesitatea unor noi măsuri de austeritate, iar ministrul economiei şi finanţelor, György Matolcsy, a afirmat că accelerarea avansul economiei are prioritate faţă de consolidarea finanţelor.

Iată că Ungaria se adaugă clubului ţărilor Uniunea Europeană cu probleme economice şi financiare foarte grave. Şi nici măcar nu este vorba de contagiune, ci de ascunderea de către guvernul unei ţări din UE a unor cifre macroeconomice. Să ne mai amintim şi de exemplul Bulgariei. Ca să nu mai vorbim de exemplul Greciei. Iată că problemele Europei comunitare apar, pe zi ce trece, mai grave decât estimările iniţiale.

Să ne amintim că fostul guvern socialist al Ungariei a hotărât să renunţe la unele din tranşele acordului stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, ceea ce denotă inconştienţa politicienilor. Reamintesc că Ungaria a fost unul dintre primele state ale Uniunii Europene lovite de criză care au apelat la asistenţă financiară internaţională.

Devoalarea situaţiei grave în care se află Ungaria au avut consecinţe serioase pe pieţele internaţionale. "Comentariile legate de Grecia au speriat pieţele. Dacă guvernul creşte deficitul bugetar la 7-8% din PIB în acest an, fără perspective de îmbunătăţire în 2011, ar putea exista retrageri masive de pe piaţa obligaţiunilor iar presiunea asupra forintului ar putea creşte", a afirmat Manik Narain, analist la divizia din Londra a grupului financiar UBS, citat de Mediafax.

Din aberaţiile lui Vlădescu: salariile din companiile de stat vor fi reglementate printr-o lege

Lui Boc şi Vlădescu le pare rău că nu au cuprins în scrisoarea de intenţie către Fondul Monetar reducerea cu 25% a salariilor celor angajaţi la companiile de stat. Mai căpătau un bănuţ la bugetul de stat. Prim-ministrul Emil Boc a declarat săptămâna trecută că salariile din companiile de stat "nu vor scăpa de ajustări". "Reducerea salariilor angajaţilor companiilor la care statul este acţionar nu este prevăzută în acordul cu FMI. Ele se vor reevalua prin discutarea în Guvern a bugetului fiecărei companii şi a proiectelor de ajustare a veniturilor salariale. Nu ne trebuie lege, ne trebuie hotărâre de Guvern, de reevaluare a bugetelor companiilor", a declarat Boc.

La rândul său, ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, a declarat astăzi, citat de Hotnews.ro: "La companiile de stat vom veni cu un model care se va aplica. Singurul lucru pe care vi-l pot spune este că în prezent se lucrează la un proiect de lege. Această scădere cu 25% nu va fi aplicată."

Întrebat de Hotnews.ro dacă salariile de la CEC Bank vor fi reduse, Radu Graţian Gheţea, preşedintele băncii, a negat: "CEC Bank, potrivit statutului, este o persoana juridică de drept privat. Este o societate comercială organizată pe legea 31. E adevărat, acţionarul este statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor publice, care se comportă ca un acţionar. Participă la Adunarea Generală a Acţionarilor şi ne trasează nişte obiective."

Din exprimarea neglijentă a lui Boc, de altfel personajul n-a excelat niciodată prin precizie, rezultă că toate companiile la care statul este acţionar vor fi supuse acestui regim. Cu alte cuvinte, în situaţia ipotetică în care o firmă privată are datorii la bugetul de stat, nu şi le plăteşte şi cumva statul român devine acţionar cu o singură acţiune, guvernul va putea dicta salariile în acea firmă.

Un alt exemplu ar fi Petrom, unde statul român este acţionar minoritar, chit că a anunţat recent că va vinde o parte din participaţia sa la această companie. (Statul nu poate menţine participaţia de 20,63% la OMV Petrom (SNP) din cauza lipsei fondurilor necesare pentru a participa la majorarea capitalului social, Ministerul Economiei anunţă că va scoate la vânzare, pe bursă, un pachet reprezentând 11,84% din acţiunile companiei, anunţă Financiarul.) Înseamnă că statul va putea dicta salariile de la Petrom.

Cum componenta salarială are o contribuţie importantă la competitivitatea unei companii, este evident că această competitivitate ar putea fi grav prejudiciată de o asemenea măsură.

Emil Boc a învăţat de la BNR ce înseamnă deficit structural

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în prezentarea România: Răspunsul politicii economice la criza globală, susţinută la Central & Southeast European Finance Forum în data de 26 mai 2010, despre care scriam aici, vorbea despre deficitul bugetar structural, ca sursă a unor dezechilibre macroeconomice majore în România. Tot Isărescu arăta că "deficitul bugetar manifest a crescut de la 2,5% din PIB în 2007, la 5,4% în 2008, 8,3% în 2009 şi tinde spre 10% din PIB în 2010".

Astăzi, în cadrul unei videoconferinţe cu prefecţii susţinute de la Palatul Victoria, Emil Boc a arătat că doreşte să-i informeze pe prefecţi "direct şi de la sursă" despre necesitatea măsurilor de austeritate care vor fi aprobate astăzi de executiv şi pentru care guvernul îşi va angaja răspunderea în parlament începând cu săptămâna viitoare, scrie Mediafax.

În opinia lui Boc, aceste măsuri trebuie explicate la nivel local ca fiind absolut necesare şi introduse nu din vina guvernului, ci ca urmare a suprapunerii nefericite a crizei interne, determinate de un deficit structural ridicat în ultimii 20 ani, accentuat în intervalul 2007-2008, cu criza economică globală.

Reamintesc că:

deficitul bugetar = deficitul structural + deficitul ciclic

Deficitul structural diferă de deficitul ciclic prin faptul că există chiar atunci când economia se găseşte pe creştere. Deficitul bugetar manifest înregistrat în România în anii precedenţi crizei era format din deficitul structural şi surplusul ciclic.

Măsurile clasice pentru reducerea deficitului bugetar structural sunt politici publice guvernamentale explicite şi directe:
1. reducerea cheltuielilor publice, ca măsură prioritară;
2. reducerea cheltuielilor administraţiei;
3. eliminarea subvenţiilor;
4. mărirea bazei de impozitare (cât mai puţin de la cât mai mulţi);
5. accent pe impozitele indirecte.

Revenind la discursul lui Emil Boc, am regăsit formulări folosite de Mugur Isărescu. Se vede că Boc a decis, în al doisprezecelea ceas, să asculte cu atenţie argumentele băncii centrale, ceea ce nu a făcut până acum, în comportamentul său de a conduce urechist treburile ţării.

"România consumă mai mult decât produce. În plus, ceea ce se produce este prost împărţit în cadrul bugetului în România", a declarat Emil Boc, încercând să demonstreze caracterul absolut necesar al măsurilor de austeritate hotărâte de guvernanţi.

Prim-ministrul a precizat că 63% din PIB se duc pe plata salariilor, a pensiilor şi a cheltuielilor sociale. Dacă se adaugă şi datoriile României şi contribuţia pentru Uniunea Europeană, cifra creşte la 70%. Restul de 30 de procente sunt reprezentate de cheltuielile de funcţionare ale instituţiilor statului, astfel că nu există suficiente fonduri pentru investiţii, a atras atenţia Emil Boc.

Numai că el nu a identificat nicio responsabilitate a guvernului pe care îl conduce, ci a diluat vina, aruncând-o pe ultimii 20 de ani şi în special pe guvernul Tăriceanu din perioada 2007-2008.

Asupra deficitului bugetar structural, puteţi citi articolul Estimarea deficitului bugetar structural pentru România în contextul aderării la zona euro (în limba engleză) de Aura-Gabriela Socol şi Bogdan Chiriacescu în revista Economie teoretică şi aplicată.

Ratingul suveran al Spaniei retrogradat de Fitch

Ştiţi agenţia de rating Fitch? Este agenţia de rating ceva mai generoasă faţă de România. Iată că Fitch a retrogradat Spania de la AAA la AA+ în materie de rating suveran, după cum anunţă Telegraph.co.uk. Agenţia de rating a retrogradat Spania justificând că planul adiţional de austeritate de 15 mld.€ pentru anii 2010-2012, destinat reducerii deficitului bugetar de 11,2% din PIB în 2009, despre care scriam aici, va afecta capacitatea de creştere economică a ţării.

"Retrogradarea reflectă opinia Fitch conform căreia procesul de ajustare suplimentară a sectorului privat şi a îndatorării externe va reduce rata de creştere economică a Spaniei pe termen mediu", a declarat Brian Coulton, şeful diviziei de ratinguri suverane pentru regiunea EMEA.

Gradul de contagiune a crizei datoriei publice din Grecia începe să se dovedească destul de mare şi să afecteze şi Spania. Reamintesc faptul că încercarea Spaniei de a plasa o emisiune de bonduri pe pieţele internaţionale a eşuat, subiect despre care aminteam aici.

Spania a prezentat planurile de a reduce deficitul bugetar la 6% în 2011, sub atenta supraveghere a Uniunii Europene, care a impus măsuri dure de austeritate pentru ţările membre cu niveluri mari ale datoriei publice şi deficitului bugetar. La începutul acestei săptămâni, parlamentul spaniol a aprobat noul pachet de măsuri de austeritate la o diferenţă de un vot.

Luna trecută, Standard & Poor's a redus ratingul Spaniei, pe fondul preocupărilor faţă de perspectivele de creştere ale ţării. Ultima mişcare a agenţiei Fitch pune sub semnul întrebării dacă strategia UE de a obliga ţările în măsuri de austeritate are capacitatea de a crea stabilitate şi de a linişti pieţele.

Fitch a mai declarat că inflexibilitatea pieţei muncii din Spania şi eforturile de restructurare a băncilor de economii vor împiedica echilibrarea economiei ţării. Datoria publică a Spaniei ar putea atinge 78% din PIB în 2013, faţă de 40%, cât era înainte de începutul crizei economice.

Retrogradarea Spaniei poate deschide calea către retrogradarea unor economii puternice, ca cele ale SUA şi Marii Britanii, considerate multă vreme ca fiind implict la nivelul de rating AAA.

Pentru cei care nu l-au văzut pe Nouriel Roubini la Bucureşti

Iată un fragment din prezentarea lui Nouriel Roubini despre care scriam aici, care a avut loc în cadrul celei de-a şaptea ediţii a Central & Southeast European Finance Forum, în data de 26 mai 2010.

Roubini vorbeşte despre legătura dintre sustenabilitatea deficitelor fiscale, creştere economică, diferenţa dintre SUA şi Uniunea Europeană şi multe altele.

Clipul de mai sus a fost încărcat pe Youtube de către Acasă.ro.

Via Informaţii economice

Un calcul simplu: ce se întâmplă dacă România nu obţine de pe pieţele internaţionale cele 8 mld.€ de care are nevoie în 2010

După cum se ştie, Spania, aflată în dificultate, cu un deficit bugetar foarte mare, de 11,2% din PIB în 2009, aşa cum scriam aici, nu a obţinut niciun cent din emisiunea de titluri de stat pe care voia s-a plaseze pe pieţele internaţionale. Ieri, Germania s-a confruntat cu o situaţie similară. România mai are nevoie de 8 mld.€ în acest an pentru finanţarea deficitului bugetar, pentru a ajunge la 6,8% din PIB, după cum afirma aseară prim-ministrul Emil Boc. Ce se va întâmpla, însă, dacă, similar Spaniei, nu vom putea obţine aceşti bani?

Având în vedere lipsa de viziune a actualului guvern, care nu ştie altceva decât să scadă cheltuielile, în loc să aplice un mix de politici care să asigure şi mărirea veniturilor, cum recomanda ieri Nouriel Roubini, să vedem cât ar mai trebui să reducă salariile bugetarilor, pensiile şi ajutoarele de şomaj. În lipsa unor cifre exacte, vom presupune că economiile făcute cu actualele măsuri de austeritate sunt de circa 2,3 mld.€, aşa cum a anunţat guvernul la un moment dat. Dacă nu obţinem cele 8 mld.€ de pe pieţele externe, înseamnă că, lipsit de viziune cum este, guvernul va trebui să reducă în continuare salariile bugetarilor, pensiile şi ajutoarele de şomaj. Să vedem cu cât. Calculul e simplu:

8 mld.€ / 2,3 mld.€ ≈ 3,5

Salariile bugetarilor ar trebui reduse suplimentar cu:

25% x 3,5 = 87,5%

adică în total:

25% + 87,5% = 112,5%

ceea ce înseamnă că bugetarii vor trebui să aducă 12,5% din salariu de acasă.

În ceea ce-i priveşte pe pensionari şi pe beneficiarii ajutorului de şomaj, veniturile lor ar trebui reduse suplimentar cu:

15% x 3,5 = 52,5%

adică în total:

15% + 52,5% = 67,5%

ceea ce înseamnă că pensionarii şi şomerii vor rămâne cu doar 32,5% din veniturile de acum.

Aceste calcule sunt valabile doar pentru anul 2010. Ele ne arată că, fără măsuri de stimulare a economiei, care să permită mărirea veniturilor bugetare, vom intra în colaps foarte curând.

Puteţi citi, pe această temă, articolele Criza și articolul 53 din Constituție de Bogdan Glăvan şi Cum au intrat statele în criză de Dan Şelaru.

Nouriel Roubini la Bucureşti, o privire pesimistă asupra economiei mondiale

Astăzi, în cadrul celei de-a şaptea ediţii a Central & Southeast European Finance Forum (25-26 mai 2010), organizată de Forum Invest, a conferenţiat Nouriel Roubini, celebrul economist american, profesor la Stern School of Business de la Universitatea din New York. Creditat ca fiind cel mai important economist care a prevăzut criza izbucnită în vara anului 2007 în SUA, Roubini mai este supranumit şi Dr.Doom.

S-a născut la 29 martie 1959 la Istanbul, Turcia, din părinţi evrei iranieni. Când avea vârsta de doi ani, familia sa s-a mutat la Teheran, Iran, şi apoi în Israel. În perioada 1962-1983, a locuit în Italia, unde a urmat cursurile Universităţii Luigi Bocconi din Milano, pe care le-a absolvit cu summa cum laudae în economie, iar apoi s-a mutat în SUA, unde a obţinut doctoratul în economie la Universitatea Harvard.

Expunerea lui Nouriel Roubini nu a adus noutăţi importante pentru mine, întrucât îi citesc destul de frecvent lucrările şi intervenţiile în presa internaţională, dar a fost foarte bine structurată şi în spiritul neo-keynesian caracteristic.

Voi relata doar câteva idei mai importante. Presa a acoperit destul de bine evenimentul Vă recomand să citiţi şi articolul lui Dan Popa din Hotnews.ro.

1. În momentul de faţă, criza financiară şi economică a trecut din sistemul privat în cel public, prin mărirea deficitelor bugetare.

2. Se constată o scădere accentuată a efectului de levier în sistemele financiare din ţările dezvoltate.

3. Măsurile de stimulare financiare luate de guvernele occidentale sunt un drog şi se pot dovedi insuficiente.

4. În cazul eşuării restructurării datoriilor suverane din zona euro, am putea asista la ieşirea din această zonă a cel puţin unei ţări.

5. În SUA, este posibilă rezolvarea deficitului bugetar mare prin inflaţie, dar în zona euro e mai greu, din cauza tratatelor şi mecanismelor existente.

6. Nimeni nu are ştiinţa absolută, tot ceea ce fac economiştii este să evalueze diferite scenarii.

7. România trebuie să continue cu reformele structurale, aveţi nevoie de măsuri de austeritate. Măriţi productivitatea şi faceţi reforme orientate către piaţă. Cea mai bună cale este un mix de politici de reducere a cheltuielilor bugetare şi de mărire a veniturilor.