Reflecţii economice

Printre alte capete de afiş economice ale momentului, admiterea de către autorităţile române a anului 2015 ca ţintă pentru adoptarea monedei unice europene este unul dintre ele. Mulţi economişti au avertizat, încă de la începutul crizei, că nu era o ţintă realistă. Singurul criteriu de convergenţă nominală cu care ne puteam lăuda dintre cele prevăzute de Tratatul de la Maastricht era datoria publică, de circa 30% din PIB la acel moment, faţă de 60%, cât este maximul admis. Toţi indicatorii macroeconomici care compun criteriile de convergenţă nominală s-au degradat sever de atunci.

Totuşi, să vedem cine are de câştigat din această amânare.

1. Guvernul nu este dornic să renunţe la leu din motive binecunoscute: poate folosi tiparniţa de bani, generând inflaţie, pentru a îşi micşora datoria publică. Totodată, fără controlul mult mai strict al Băncii Centrale Europene, guvernul îşi poate permite mult mai uşor să ascundă gunoiul sub preş.

2. Banca Naţională a României, în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu, nu este deposedată de pârghiile de politică monetară prin care, de multe ori, are iluzia că reglează greşelile guvernului. Trecerea la moneda unică europeană ar conduce la cedarea majorităţii prerogativelor BNR către BCE, ceea ce ar lăsa banca centrală a României fără obicetul muncii.

3. Populaţia, care, în cazul trecerii la moneda euro fără o economie restructurată şi consolidată, ar putea fi pusă în situaţia de a înfrunta majorări de preţuri de 30-50%, ceea ce, la nivelul actual de venituri, ar fi insuportabil.

4. Exportatorii şi importatorii, care, în funcţie de valorizarea sau devalorizarea leului, pot profita de diferenţialul de curs valutar.

5. Băncile comerciale, care pot exploata evoluţiile de pe piaţa valutară şi pot câştiga considerabil din procurarea de euro ieftini de la băncile mamă şi plasarea lor pe piaţa românească, avantaj care ar fi atenuat de adoptarea monedei europene.

Numai că această amânare a adoptării monedei unice europene va face şi mai dificil pasul în viitor, în condiţiile unor deprecieri ale indicatorilor macroeconomici, situaţie foarte probabilă dacă ne gândim la abilităţile economice ale actualului guvern.

Colac peste pupăză, azi a venit vestea că Eurostat are rezerve serioase relativ la cifrele comunicate de Institutul Naţional de Statistică pentru anul 2010, mai ales în ceea ce priveşte valoarea deficitului bugetar, de 6,4%, ca urmare a neincluderii datoriilor companiilor de stat. Dacă se dovedeşte că INS şi guvernul au minţit, aderarea la spaţiul euro va fi şi mai dificilă.