Incredibil! Un discurs din Parlamentul European. Ghiciţi personajul!

Redau mai jos un discurs din Parlamentul European, ţinut în data de 4 iulie 2011:

"Vin să salut şi eu iniţiativa Comisiei de a crea un cadru legal privind vânzările în lipsă şi CDS-urile (Credit Default Swap), referitor la situaţiile în care operaţiuni de piaţă ar deveni o ameninţare la adresa stabilităţii financiare sau a încrederii pe pieţe. Sunt de acord cu propunerea de a introduce un regim de transparenţă, care presupune notificarea către autoritatea competentă a poziţiilor semnificative nete scurte în acţiuni, în funcţie de praguri specifice. În condiţii normale, vânzarea în lipsă favorizează lichiditatea pieţei şi contribuie la fixarea eficientă a preţurilor. Însă în cadrul pieţelor aflate în dificultate, aceasta poate amplifica scăderea preţurilor. Acest lucru ar duce la pieţe dezordonate şi riscuri sistemice. Organismele de reglementare trebuie să obţină atribuţii clare de restricţionare sau de interzicere a vânzărilor în lipsă în situaţii excepţionale. Acestea vor fi exercitate în colaborare cu ESMA."

Îmi este greu să cred că aţi putea câştiga un pariu al cărei miză să fie ghicirea persoanei care a rostit vorbele de mai sus. Este o persoană care declara mai deunăzi că este o intelectuală, absolvind un masterat, care are un trecut de fotomodel şi care a ajuns parlamentar european în condiţii cunoscute de opinia publică. Faptul că a absolvit o Facultate de Relaţii Comerciale Financiar-Bancare Interne şi Internaţionale la o universitate privată nu mă va convinge că ştie cu ce se mănâncă subiectul abordat în citatul de mai sus.

Este vorba de Elena Băsescu.

Pe scurt (VII)

Excepţional articolul lui Mişu Negriţoiu în Ziarul financiar, De ce nu se pot împrumuta românii în euro la o rată a dobânzii de 4%. Este unul dintre puţinele demersuri de educaţie financiar-bancară apărute în presa românească. De fapt, este răbufnirea unui bancher autentic la păsărelele care zburdă prin capul unor politicieni de-alde Băsescu, Boc şi alţii, cum că ar putea învinge regulile pieţei cu măsuri administrative.

Tot din grădina băncilor, de data asta a celor pentru locuinţe, două mari şi late în România: Maria Anton scrie în Capital.ro articolul Ispite pentru clienţii băncilor pentru locuinţe. Pe scurt, clienţii să încheie cu una dintre cele două bănci un contract de economisire-creditare pentru domeniul locativ în valoare minimă de 24.000 lei şi achită integral comisionul de deschidere aferent, plus o rată lunară de economisire, până la data de 30 septembrie 2010, primesc un sejur la munte.

Dan Popa scrie în Hotnews.ro articolul Băncile riscă procese colective din partea clienţilor nemulţumiţi. Clienţii Volksbank şi BCR- reprezentaţi de Gheorghe Piperea. "Strategiile" se coc pe forumuri şi grupuri de discuţii. Câteva mii de clienţi ai băncilor locale vor să dea în judecată instituţiile de credit cu care au contracte în derulare, cei mai "porniţi" fiind clienţii Volksbank, BCR şi Bancpost. O parte dintre ei au înfiinţat grupuri de discuţii pe internet, unde schimbă idei, discută strategii şi pun la cale proteste.

Reforma Wall Street, gândită de Casa Albă

În esenţă, reformele sistemului financiar-bancar din SUA, aşa cum sunt publicate pe site-ul Casei Albe, sunt:

1. O protecţie mai puternică împotriva practicilor neloiale privind cărţile de credit, cum ar fi mărirea dobânzilor la creditele existente.

2. Brokerii de credite ipotecare nu vor mai putea câştiga comisioane mari pe seama creditelor pe care consumatorii nu şi le pot permite.

3. Scoring anual gratuit pentru toată lumea, astfel încât fiecare să-şi poată controla situaţia financiară.

4. Nu vor mai fi permise ajutoare de stat din banii contribuabililor pentru societăţile financiare intrate în dificultate.

5. Control mai mare din partea acţionarilor asupra modului în care sunt remuneraţi executivii de top. Remuneraţiile membrilor Consiliilor de Administraţie trebuie să fie independente de rezultate.

6. Brokerii care furnizează consultanţă financiară trebuie să acţioneze în interesul clienţilor lor şi nu în propriul lor interes financiar.

7. Comkpaniile financiare nu vor mai fi lăsate să crescă peste limita la care ar afecta întregul sistem financiar.

8. Se va înfiinţa o agenţie al cărei unic rol va fi protejarea intereselor consumatorilor şi stabilirea regulilor pe care trebuie să le respecte băncile, societăţile ipotecare şi companiile emitente de cărţi de credit.

9. Acceptatorii de cărţi bancare nu vor putea fi taxaţi mai mult decât costurile de procesare.

10 Mai multe detalii pot fi aflate la WhiteHouse.gov/wallstreetreform sau la financialstability.gov.

Sursa: The White House Blog

Ce a adus reuniunea G20 de la Toronto

În cursul întâlnirilor din 2008 şi 2009, membrii G20 au căzut de acord asupra acţiunilor energice ce trebuiau luate pentru asigurarea creşterii economice globale, prin tăierea dobânzilor până la cele mai joase niveluri şi pomparea de miliarde de euro în economiile lor prin tăierea de taxe şi încurajarea consumului.

Reuniunea de la Toronto a fost aşteptată cu mare interes, mai ales după discuţiile din ultimele săptămâni, punctate de argumente şi contraargumente în ceea ce priveşte căile de gestionare a recuperării economice încă fragile. Comunicatul emis la sfârşitul reuniunii punctează asupra necesităţii înjumătăţirii deficitelor bugetare până în 2016 şi a datoriilor externe până în 2016.

Participanţii la reuniune nu au reuşit să găsească alte puncte comune. Spre exemplu, SUA consideră că politica de austeritate bugetară practicată în ţările Uniunii Europene nu va reuşi să accelereze ieşirea din criză. SUA consideră că ea mai bună cale este menţinerea cheltuielilor şi a nivelului de impozitare.

În ceea ce priveşte taxarea băncilor, nereuşind să ajungă la un consens, participanţii la reuniune au hotărât să lase la latitudinea fiecărei ţări politica fiscală în această privinţă.

Reforma sistemului bancar a fost creionată la Toronto, urmând ca detaliile să fie finalizate la reuniunea din 11-12 noiembrie 2010, care se va ţine la Seul, Coreea de Sud. Această reformă are drept scop asigurarea faptului că băncile sunt suficient de puternice pentru a face faţă provocărilor unor crize, fără ca guvernele să fie nevoite să pompeze în sistemul bancar bani din contribuţiile plătitorilor de taxe.

În anii care urmează, băncile vor trebui să treacă printr-un proces de adecvare a capitalului. Marea Britanie şi SUA au presat pentru urgentarea acestei reforme, care ar urma să elimine slăbiciunile din sistemul bancar care au condus la evoluţiile negative declanşate de criza financiară izbucnită în anul 2007 în SUA.

Ce poate aduce reuniunea G20 de la Toronto?

În perioada 26-27 iunie 2010, va avea loc la Toronto reuniunea la vârf a G20. Şefi de stat şi guvern din 19 ţări şi Uniunea Europeană vor discuta reformele necesare economiei globale.

Membrii G20 sunt: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Coreea de Sus, Franţa, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Turcia, Marea Britanie, SUA, Uniunea Europeană. Grupul s-a înfiinţat în 1999, grupând pe de-o parte ţările cu economiile cele mai puternice şi un grup de ţări emergente, cu economiile considerate cele mai dinamice.

Scopul a fost crearea unui cadru instituţional în care reprezentanţii ambelor părţi să poată schimba puncte de vedere asupra reglementării economiei mondiale în vederea ameliorării funcţionării ei. Este important de remarcat că ţările membre ale G20 reprezintă circa 90% din PIB-ul mondial, 80% din comerţul mondial (inclusiv schimburile intracomunitare din Uniunea Europeană) şi 2/3 din populaţia mondială. Mai multe detalii, în articolul Despre G20.

Următoarea reuniune de la Toronto va fi precedată de o reuniune a G8 (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Rusia şi SUA) la Huntsville, despre care puteţi afla mai multe de pe site-ul oficial al reuniunii G20.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a transmis o scrisoare liderilor G20, prin care le solicită stabilirea unor cerinţe de capital şi lichiditate uniforme şi puternice care să se aplice băncilor comerciale şi i-a avertizat pe liderii Uniunii Europene să nu slăbească măsurile de stimulare financiară a economiilor de o manieră care ar putea compromite întregul proces de recuperare a economiei mondiale după prezenta criză economică, anunţă Telegraph.co.uk.

Ţinând cont de faptul că SUA sunt în plin proces de reformare a reglementării sistemului financiar, Obama a accentuat faptul că reuniunea de la Toronto trebuie să pună la punct un cadru comun pentru reforma bancară.

Obama insistă şi asupra reglementării efectului de levier pe pieţele de capital, mai ales în ceea ce priveşte instrumentele derivate, cărora trebuie să li se impună mai multă transparenţă. Se ştie că instrumentele derivate de pe pieţele internaţionale de capital şi efectul de levier foarte mare sunt considerate responsabile în bună măsură de declanşarea crizei financiare care a precedat actuala criză economică.

El nu a ratat ocazia de a face aluzie la pretenţiile Chinei de a-şi impune yuanul ca monedă internaţională de rezervă, Obama subliniind rolul valutelor liber convertibile în reglarea activităţii economice.

Vice-ministrul afacerilor externe din China, Cui Tiankai, a replicat: "Yuanul este moneda naţională a Chinei şi nu ar trebui să facă obiectul discuţiilor unei reuniuni internaţionale".

Pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi privind reuniunea G20 de la Toronto, puteţi consulta secţiunile specializate ale Financial Times şi Telegraph.co.uk.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Aurul la 1.048,73 $/uncie, record istoric

Preţul aurului a atins azi un record istoric: 1.048,73 $/uncie. Slăbirea dolarului faţă de alte valute a declanşat o grabă a investitorilor de a cumpăra metale preţioase.

Pe piaţa metalelor preţioase de la Londra, London Bullion Market, preţurile au învins toate recordurile anterioare, stabilind un nou vârf istoric. Această evoluţie a avut loc ca urmare a devalorizării dolarului americani, în urma creşterii dobânzilor din Australia şi a zvonurilor răspândite de ziarul britanic Independent, despre care scriam ieri, conform cărora mai mult ţări din zona Golfului şi puteri economice importante ar intenţiona să abandoneze dolarul ca monedă de referinţă în comerţul cu petrol.

Pe de altă parte, există temeri serioase că va urma o altă criză, caracterizată de inflaţie ridicată, ca urmare a planurilor de ajutorare a sistemului financiar de către guvernele principalelor economii, care au atras tipărirea de monedă în valoare de mii de miliarde de euro.

Actualizare: Un articol foarte interesant pe această temă în DailyBusiness.ro: Aurul, inflaţia şi dolarii: De ce a ajuns aurul cea mai spectaculoasă investiţie.

Despre G20

Mai mulţi cititori m-au rugat să dau mai multe amănunte despre G20.

În primul rând, membrii G20 sunt: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Coreea de Sus, Franţa, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Turcia, Marea Britanie, SUA, Uniunea Europeană. Grupul s-a înfiinţat în 1999, grupând pe de-o parte ţările cu economiile cele mai puternice şi un grup de ţări emergente, cu economiile considerate cele mai dinamice. Scopul a fost crearea unui cadru instituţional în care reprezentanţii ambelor părţi să poată schimba puncte de vedere asupra reglementării economiei mondiale în vederea ameliorării funcţionării ei. Este important de remarcat că ţările membre ale G20 reprezintă circa 90% din PIB-ul mondial, 80% din comerţul mondial (inclusiv schimburile intracomunitare din Uniunea Europeană) şi 2/3 din populaţia mondială. Aceste elemente conferă G20 soliditate, legitimitate şi o puternică influenţă asupra economiei mondiale şi sistemului financiar internaţional.

Este de remarcat faptul că în afară de ţările cu economiile cele mai dezvoltate din Uniunea Europeană, celelalte ţări membre sunt reprezentate la reuniunile G20 de către Comisia Europeană. În figura de mai sus, preluată din Le Figaro, cu portocaliu sunt reprezentate ţările membre ale grupului G20, iar cu bleu ţările care nu au reprezentare independentă, ci prin intermediul Uniunii Europene.

Actuala reuniune a G20, despre care am scris aici, se desfăşoară azi şi mâine la Pittsburgh şi va analiza progresele făcute de la reuniunea din aprilie 2009 de la Londra şi va lua în discuţie problemele pe care le-am analizat în articolul citat. Reuniunea de la Londra a avut drept scopuri: punerea bazelor unui nou sistem financiar, a fost întocmită o listă neagră a ţărilor care servesc drept paradisuri fiscale despre care am scris aici, a atribuit un rol mai mare şi mai multe resurse pentru Fondul Monetar Internaţional (FMI), a stabilit întărirea controlului asupra fondurilor speculative.

Vor începe primele convorbiri economice China-SUA din timpul administraţiei Obama

Prima întâlnire din timpul administraţiei Obama SUA-China, sub denumirea Dialogul Strategic şi Economic este pe cale să înceapă la Washington. Întâlnirea, care va dura două zile, va fi marcată de discursul preşedintelui Obama. China a trimis la aceste convorbiri doi înalţi oficiali: vice-premierul Wang Qishan şi consilierul de stat Dai Bingguo.

China este îngrijorată de valoarea dolarului SUA, pe fondul deţinerii de titluri de stat americane în valoare de 800 mld.$. Teama Chinei este alimentată de programul preşedintelui Obama de a încuraja consumul, ceea ar putea conduce la inflaţie, prin erodarea valorii dolarului, ceea ce ar face ca datoria SUA către China să valoreze mai puţin.

În cadrul convorbirilor, secretarul Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, va încerca să atenueze aceste temeri. El a încercat să reasigure China că deţinerile sale vor fi protejate. Dar China nu este deloc convinsă.

Producătorii americani se plâng că nu pot concura cu predusele chinezeşti în condiţii de competitivitate. Unii chiar acuză Beijingul că devalorizează în mod deliberat reminbi-ul, moneda naţională chinezească, pentru ca exporturile să pară mai ieftine.

Preşedintele Obama s-a întâlnit cu preşedintele chinez, Hu Jintao, s-au întâlnit în timpul desfăşurării summitului G20 la Londra, în cursul lunii aprilie 2009. Cu acea ocazie, s-au pus bazele Dialogului Strategic şi Economic, prin care cei doi preşedinţi doresc colaborarea în vederea diminuării efectelor crizei economice mondiale şi întărirea sistemului financiar internaţional.

Nu este pentru prima oară când China îşi exprimă temeri în legătură cu evoluţia economiei americane şi a dolarului, exprimând dorinţa instituirii unei noi monede internaţionale de rezervă, care să înlocuiască dolarul american, aşa cum am scris în articolele Nouriel Roubini: yuanul chinezesc ar putea deveni noua monedă de rezervă a lumii şi Reuniunea Organizaţiei de la Shanghai şi BRIC de la Ekaterinburg: China devine lider de opinie. Nu este mai puţin adevărat că şi Rusia doreşte acelaşi rol pentru rublă.

Rusia doreşte rubla monedă de rezervă internaţională

După China, iată că şi Rusia are pretenţii ca rubla, moneda sa naţională, să devină monedă internaţională de rezervă. Aşa cum am scris, profesorul Nouriel Roubini vedea acest rol pentru yuanul chinezesc. Preşedintele rus, Dimitri Medvedev, a anunţat ieri că va propune la următorul summit G8 ca rubla să devină o monedă de rezervă globală viabilă. Vorbind reporterilor după convorbirile cu primul ministru italian, Silvio Berlusconi, Medvedev a menţionat că Rusia nu a avut nimic de spus în privinţa agendei următorului summit G8, care va avea drept temă principală criza financiară globală. "Noi avem propriile noastre propuneri. Vorbim despre crearea unei noi arhitecturi a sistemului financiar internaţional", a spus Medvedev.

Medvedev şi mentorul său, fostul preşedinte şi actualul prim ministru, Vladimir Putin, evocă de ani buni posibilitatea ca rubla să devină o monedă internaţională de rezervă, precum dolarul american. În ultima vreme, China, ca şi Rusia, a criticat sistemul valutar global dominat de dolarul american. În condiţiile dificultăţilor economice cu care se confruntă SUA, ambele ţări văd în posibilitatea ca FED să tipărească monedă americană o ameninţare la adresa stabilităţii sistemului financiar internaţional.

La ultimul summit G20, organizat la Londra, Rusia a insistat pentru un rol sporit al rublei în ansamblul valutelor importante ale lumii, dar Vestul a primit cu răceală propunerea.

Nouriel Roubini: yuanul chinezesc ar putea deveni noua monedă de rezervă a lumii

Într-un articol publicat de New York Times în ediţia de ieri, profesorul Nouriel Roubini, cunoscut şi drept Dr.Doom, din cauza opiniilor sale economice negativiste, sugerează că China s-ar pregăti să propulseze moneda sa naţională, renminbi, cunoscut mai mult ca yuan, drept monedă internaţională de rezervă în locul dolarului american.

După cum am mai scris acum două zile, China a propus înlocuirea dolarului din tranzacţiile internaţionale cu o monedă internaţională de rezervă controlată global de Fondul Monetar Internaţional. Acum, în paşi mărunţi, China ar încerca să impună yuanul în acest rol. Prof.Roubini susţine că prima mutare ar putea fi includerea yuanului în coşul de valute care compun Drepturile Internaţionale de Tragere (XDR) şi folosirea yuanului ca monedă de plată pentru tranzacţiile internaţionale. El crede că moneda chineză este îndreptăţită să aspire la acest rol. Argumentele sunt legate de situaţia economică a Chinei (surplus al balanţei de plăţi externe, deficit public mic şi o creştere economică susţinută) faţă de cea americană.

Yuanul nu îndeplineşte multe dintre atributele unei valute mondiale. Ca să atingă un asemenea statut, China ar trebui să relaxeze circulaţia banilor din şi în ţară, să permită convertibilitatea deplină a yuanului, să continue reformele economice spre o autentică economie de piaţă şi să permită lichidizarea tranzacţiilor cu titluri de stat.

În consecinţă, previziunile Dr.Doom par a nu fi altceva decât o pată de culoare în economia zilelor noastre.

Managementul riscurilor bancare în timp de criză, abordat european

În vremuri de criză, managementul riscului în cadrul sistemului bancar are o importanţă mai mare decât în perioade economice liniştite. Actuala criză, caracterizată printr-o multitudine de factori care au declanşat-o şi o influenţează, este în consonanţă cu gradul de sofisticare al instrumentelor financiar-bancare apărute în ultimii ani. În condiţiile în care prevederile acordului Basel II nici măcar nu au apucat să fie aplicate de către toate ţările cu sisteme financiar-bancar dezvoltate, iată că Parlamentul European ia sarcina reglementării riscurilor bancare pe cont propriu, ca răspuns la provocările ridicate de criză.

Astăzi a fost prezentat în Parlamentul European un raport al lui Othmar Karas (PPE-DE, Austria), care amendează directiva europeană privind cerinţele de capital, în scopul de a asigura o mai mare transparenţă şi supraveghere a sistemului financiar. Acest raport este o contribuţie la noua legislaţie europeană privind cerinţele de capital ale instituţiilor financiare, cu scop declarat îmbunătăţirea managementului riscului şi evitarea în viitor a crizei financiare actuale. Această criză a ridicat necesitatea unei reforme a modelului de reglementare şi supraveghere a sectorului financiar din Uniunea Europeană.

Unul dintre cele mai importante puncte ale raportului tratează problema creanţelor securitizate. Se ştie că la originea actualei crize financiare a stat mecanismul de securitizare a creanţelor ipotecare pe piaţa din SUA. Cu alte cuvinte, vinderea de către băncile originatoare de credite ipotecare a creanţelor ipotecare izvorâte din acestea prin transformarea lor în titluri şi valorificarea lor integrală pe pieţele de capital. În aceste condiţii, banca nu îşi mai reţinea nimic din riscul iniţial asociat acordării creditului ipotecar şi, deci, responsabilitatea rămânea foarte scăzută. Raportul propune reţinerea de către iniţiatorii transferului de risc de credit a unei părţi din riscurile subscrise. Cu alte cuvinte, pot vinde doar parţial creanţele ipotecare sau de altă natură, această procedură contribuind la responsabilizarea originatorului creditului. Se propune reţinerea a cel puţin 5% din totalul creditului.

Având în vedere realitatea grupurilor financiar-bancare transfrontaliere, raportul propune înfiinţarea unor colegii de supraveghere pentru a facilita sarcinile autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată şi a autorităţilor responsabile de supraveghere din statul gazdă. Deputaţii din Comisia pentru afaceri economice consideră că această măsură reprezintă doar un pas spre un sistem integrat de supraveghere. Ei solicită Comisiei Europene să prezintă o propunere legislativă care să prevadă un rol UE mai puternic în ceea ce priveşte sistemul de supraveghere.

Raportul tratează şi subiectul expunerilor interbancare mari, făcând propuneri de limitare a tuturor expunerilor interbancare la 25% din fondurile proprii sau un prag alternativ de 150 milioane EUR, ţinându-se cont de cel mai ridicat dintre cele două nivele.

Desigur, existenţa Băncii Centrale Europene facilitează activitatea de reglementare şi supraveghere a spaţiului euro, dar această iniţiativă extinde integrarea acestei activităţi la nivelul întregii Uniuni Europene. Guvernele naţionale ar trebui să transpună noile reglementări în legislaţia naţională până la 31 octombrie 2010, urmând ca ele să intre în vigoare cu începere de la 1 ianuarie 2011.