Reflecţii economice

În cursul întâlnirilor din 2008 şi 2009, membrii G20 au căzut de acord asupra acţiunilor energice ce trebuiau luate pentru asigurarea creşterii economice globale, prin tăierea dobânzilor până la cele mai joase niveluri şi pomparea de miliarde de euro în economiile lor prin tăierea de taxe şi încurajarea consumului.

Reuniunea de la Toronto a fost aşteptată cu mare interes, mai ales după discuţiile din ultimele săptămâni, punctate de argumente şi contraargumente în ceea ce priveşte căile de gestionare a recuperării economice încă fragile. Comunicatul emis la sfârşitul reuniunii punctează asupra necesităţii înjumătăţirii deficitelor bugetare până în 2016 şi a datoriilor externe până în 2016.

Participanţii la reuniune nu au reuşit să găsească alte puncte comune. Spre exemplu, SUA consideră că politica de austeritate bugetară practicată în ţările Uniunii Europene nu va reuşi să accelereze ieşirea din criză. SUA consideră că ea mai bună cale este menţinerea cheltuielilor şi a nivelului de impozitare.

În ceea ce priveşte taxarea băncilor, nereuşind să ajungă la un consens, participanţii la reuniune au hotărât să lase la latitudinea fiecărei ţări politica fiscală în această privinţă.

Reforma sistemului bancar a fost creionată la Toronto, urmând ca detaliile să fie finalizate la reuniunea din 11-12 noiembrie 2010, care se va ţine la Seul, Coreea de Sud. Această reformă are drept scop asigurarea faptului că băncile sunt suficient de puternice pentru a face faţă provocărilor unor crize, fără ca guvernele să fie nevoite să pompeze în sistemul bancar bani din contribuţiile plătitorilor de taxe.

În anii care urmează, băncile vor trebui să treacă printr-un proces de adecvare a capitalului. Marea Britanie şi SUA au presat pentru urgentarea acestei reforme, care ar urma să elimine slăbiciunile din sistemul bancar care au condus la evoluţiile negative declanşate de criza financiară izbucnită în anul 2007 în SUA.