Reflecţii economice

Îmi cer scuze dacă titlul vi se pare bizar, cinic sau macabru. Citiţi rândurile de mai jos şi vă veţi convinge că titlul este justificat. Tuturor ne moare câte cineva drag la un moment dat. Ne convingem că moartea face parte din viaţă. Unii aleg să facă comerţ cu moartea, mizând pe slăbiciunea temporară a celor apropiaţi celor recent plecaţi dintre noi. Şi le merge. Folosesc metode de marketing neortodoxe şi neuzuale în alte domenii. Voi încerca să descifrez câteva dintre mecanismele utilizate de firmele de pompe funebre, în complicitate cu autorităţile şi angajaţii instituţiilor publice.

Să ne înţelegem: o firmă de pompe funebre este o afacere ca oricare alta. Una stimabilă, în principiu. Am cunoscut antreprenori din această industrie care îşi practică afacerea în ţările civilizate. Erau mândri de firmele pe care le conduceau, pe bună dreptate, aveau propria lor asociaţie profesională şi respectau standardele profesionale. Adică o existenţă cum nu se poate mai onorabilă. În România, această afacere este minată de concurenţă neloială şi de multe alte hibe, dintre care o parte sunt semnalate mai jos.

Recent, mi-a murit cineva foarte drag şi am fost cel care s-a ocupat de toate cele necesare. Persoana plecată dintre noi şi-a dorit să fie incinerată. După cum unii dintre bucureşteni poate ştiu, vechiul crematoriu uman al oraşului se numea "Cenuşa" şi era plasat în Parcul Tineretului, în apropiere de Liceul Gheorghe Şincai. Pe de altă parte Institutul de Medicină Legală "Dr.Mina Minovici" se afla până în 1977, anul marelui cutremur, pe cheiul Dâmboviţei. Ulterior, prin sistematizarea zonei şi construcţia Centrului Civic, instituţia a fost mutată în imediata vecinătate a Spitalului Vitan Bârzeşti, pe artera cu acelaşi nume. Actualmente, spitalul se numeşte Sf.Ioan. În spatele noului Institut Naţional de Medicină Legală, a fost înfiinţat Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti", în aceeaşi clădire cu Administraţia Cimitirelor şi a Crematoriului Uman, aparţinând de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

S-a vorbit mult în presa românească despre mişeliile din comerţul cu moartea. Despre mafia groparilor, a locurilor de veci, a mormintelor de la Cimitirul Bellu, etc. Când le citeşti, ţi se par nişte povestiri exotice, pe care nu le înţelegi decât când eşti pus în contact nemijlocit cu ele. Eu am fost pus în această situaţie şi vă împărtăşesc experienţa, trăgând în acelaşi timp un semnal de alarmă.

Voi trece acum la relatarea faptelor. În ziua de 1 iunie 2010, am început să mă ocup de formalităţile necesare incinerării persoanei dragi. Ca în orice chestiune la care nu te pricepi, în zilele noastre, apelezi la Internet. De la primele căutări pe Google, am găsit o droaie de firme de pompe funebre. Conform statisticilor, în Bucureşti mor pe zi cam 60 de persoane. Bineînţeles, nu în toate cazurile se apelează la firme de pompe funebre, din diferite motive, dintre care cel financiar nu este de neglijat. M-a mirat numărul mare de asemenea firme, disproporţionat faţă de cerere. Într-o primă fază, nu mă interesa să apelez la o astfel de firmă, întrucât voiam să parcurg toată procedura birocratică pentru a obţine toate actele necesare. Am aflat în mare de pe Internet cam ce ar trebui să fac.

Am încercat, la început, să accesez site-ul Crematoriului Uman "Vitan-Bârzeşti", despre care am aflat că este acelaşi cu al Administraţiei Cimitirelor şi a Crematoriului Uman, respectiv www.accu.ro. Stupoare: constat că pe pagina deschisă scrie: "Găzduit de www.megahost.ro, website în construcţie, vă rugăm reveniţi!". Căutând pe Google.ro, constat că au existat pagini la acea adresă. Fie şi-au schimbat providerul de Internet, fie nu au mai plătit hostarea şi li s-a suspendat contul. Lămurit fiind cu acest aspect, zic să mă uit la site-ul Institutului Naţional de Medicină Legală, adică www.legmed.ro. Constat că acest cont a fost suspendat, pe motive de neplată (ulterior, se pare că au plătit şi site-ul funcţionează din nou). Pentru că Google este suficient de generos şi are paginile site-urilor în cache (adică are copii salvate pe serverele Google), am aflat că I.N.M.L. oferă serviciul de îmbălsămare, una dintre condiţiile obligatorii pentru o incinerare sau înmormântare.

Întrucât Internetul m-a ajutat doar într-o mică măsură, am hotărât să mă urc în maşină şi să vizitez personal instituţiile cu pricina, pentru a afla ceea ce mă interesa şi a face aranjamentele necesare.

Prima oprire a fost la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti". Sunt îndrumat către un anume birou. Acolo, trona o anume Dalina, un soi de şefă peste crematoriu. O individă cu o voce groasă, tabagică, destul de iritată de faptul că trebuia să vorbească cu un "client". Aveam să aflu mai târziu de ce. Mă trimite scârbită la un avizier aflat pe hol. Aflu care sunt cele patru documente necesare incinerării, fără a se specifica ce instituţii le eliberează. Mai jos, o listă de tarife specifice crematoriului:

Luni fiind în 1 iunie 2010, o întreb pe numita Dalina când aş putea programa incinerarea. Îmi zice:

Dacă veniţi mâine (marţi, n.m.) cu toate actele, incinerarea poate avea loc cel mai devreme lunea viitoare (adică peste o săptămână, n.m.). Ştiţi, în decembrie 2009, a trebuit să montăm filtre (măsură de protecţie a mediului, n.m.) la coşurile celor trei cuptoare şi unul s-a stricat, am rămas numai cu două. Acum două săptămâni, s-a mai stricat un cuptor şi am rămas numai cu unul, care nu poate asigura mai mult de trei incinerări pe zi. Când erau toate trei, puteam asigura 15 incinerări pe zi.

Stau şi mă gândesc: din cauza canoanelor bisericii creştin ortodoxe, incinerarea nu este permisă. Cu siguranţă că, dintre cele 60 de decese pe zi în Bucureşti, nu mai mult decât 10% dintre rude sau apropiaţi vor alege incinerarea. Asta ar însemna 6 incinerări pe zi, ceea ce nu este posibil, în cazul capacităţii de numai 3 incinerări pe zi. Este greu să ţii o persoană decedată o săptămână în vreme de vară, dacă nu este ţinută într-o cameră frigorifică. Aveam să aflu ceva mai târziu ce ascundea acest lucru.

Mă îndrept apoi spre Institutul Naţional de Medicină Legală, aflat în vecinătate, pentru a afla cum pot realiza îmbălsămarea, despre care citisem în paginile din cache-ul Google că ar fi un serviciu furnizat de I.N.M.L. Mă duc spre intrarea principală, unde scria Asociaţia Naţională de Medicină Legală şi Consiliul Superior de Medicină Legală. Intru la cuşca portarului şi îl întreb despre locul unde i-aş putea găsi pe cei care se ocupă de îmbălsămări. Îşi scoate propriul telefon mobil, ceea ce m-a mirat, şi întreabă pe cineva dacă este la serviciu. Se pare că individul îi zice că nu. Mai târziu mi-am dat seama că foloseau un limbaj codificat. După lămuririle pe care le primeşte de la interlocutor, începe să mă îndrume. Dialogul cu individul este halucinant:

El: Mergeţi de-a lungul clădirii, faceţi dreapta şi apoi tot înainte, la ultima uşă şi îl căutaţi pe Mihai. Îi spuneţi că eu v-am trimis.
Eu: Scrie ceva pe uşă?
El: Da.

Urmez instrucţiunile. Constat că în direcţia respectivă era o baracă de tablă pe care scria ceva de genul "Servicii funerare", de care erau sprijinite diverse tipuri de sicrie. Mi-a fost clar că în curtea I.N.M.L. era o firmă căpuşă, care încerca să-mi ofere aceleaşi servicii cu ale I.N.M.L., dar la un preţ mult mai mare, şi spre care fusesem îndrumat de către un salariat al instituţiei publice. Portarul mă rugase în mod expres să menţionez că el m-a trimis, probabil pentru a-şi lua comisionul.

Nu am vrut să urmez o asemenea cale şi, în consecinţă, am intrat în clădirea I.N.M.L., unde am dat peste un ghişeu, unde scria ceva de genul: "Eliberări certificate de deces". Nu ştiam prea bine despre ce era vorba, dar m-am deci să întreb ce mă interesa. Am menţionat că mi-a murit cineva şi aş dori să asigur îmbălsămarea prin serviciile I.N.M.L. Cucoana de la ghişeu zăreşte pe cineva pe acelaşi hol unde eram şi eu şi-mi spune că îmi recomandă persoana potrivită. Tipul avea un halat alb scurt şi mă întreabă ce doresc. Îi spun că mi-a murit cineva şi doresc o îmbălsămare prin serviciile I.N.M.L. Tipul, pe numele lui M.I., îmi dă numărul de telefon şi-mi spune ca, în momentul în care am certificatul constatator de deces de la medicul de familie, să-l sun. Aparenţa tipului era de salariat al I.N.M.L. Aveam să aflu mai târziu că este patron de firmă de pompe funebre.

Fac drumul la medicul de familie, care constatase decesul, obţin certificatul în cauză, care se acordă în 24 de ore de la deces, şi-l sun pe M.I. Îmi spune că voi fi sunat în 5 minute de cineva de la el. Pentru că era ora 20, ceea ce speram cel mai mult ar fi fost ca cei cu îmbălsămarea să vină a doua zi dimineaţa, cât mai devreme. Tipul îmi zice că colaboratorii lui vor veni în aceeaşi seară, într-o oră sau o oră şi jumătate. Sunt surprins. Ce angajaţi ai unor instituţii de stat ar veni acasă la solicitant la ore atât de târzii? În circa 5 minute de la prima convorbire, sunt sunat de un tip din partea lui M.I., care-mi spune că va fi la adresă în circa o oră. Nu trece intervalul respectiv şi în faţa imobilului parchează un van Mercedes, arătând mai mult decât bine, din care coboară doi indivizi. Ajung tipii la uşă şi constat că nu aveau niciun fel de ustensile la ei. Mă mir. În fine, vreau să văd despre ce este vorba. Tipii se dovedesc de la firma de pompe funebre N., condusă de M.I. Voiau să afle ce servicii vreau de la ei. le spun că vorbisem doar despre îmbălsămare, eu fiind convins că era vorba de angajaţi I.N.M.L. Ei încep cu tehnica persuasiunii despre cât de greu este să obţii un termen rezonabil pentru o incinerare la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti". Îmi cer 1.300 lei pentru a-mi obţine un termen miercuri sau joi şi pentru transportul trupului neînsufleţit, termenul fiind oricum mult anterior decât cel devreme luni, cum îmi spusese Dalina. Desigur, preţul îmbălsămării de 220 lei era extra. Mă gândesc şi le spun că este OK dacă îmi garantează incinerarea miercuri sau joi. Tipul, G.T., o sună (pe cine credeţi?) pe Dalina şi obţine incinerarea joi. Eu de ce nu puteam să o obţin joi ca simplu "client"? La ce te poate duce gândul decât la un interes material? Oare s-au stricat acele cuptoare singure sau pur şi simplu este un sabotaj pentru a obţine bani din penurie?

Zic OK, tipii pleacă spre I.N.M.L.(?) să-şi ia cele necesare îmbălsămării. Se întorc într-un termen rezonabil cu sculele necesare şi cu acelaşi van Mercedes şi încep operaţiunea. Între timp, unul dintre cei doi tipi, şeful G.T., cu un tricou şic şi cu un lanţ de aur considerabil ca greutate la gât, vine să completeze actul de îmbălsămare. Constat că are un formular în alb cu parafa unui medic primar de anatomo-patologie, Dr.Bucur Adriana, cod parafă D05950, de la Spitalul "Sf.Ioan", aflat în vecinătatea I.N.M.L. şi a Crematoriului Uman "Vitan-Bârzeşti". Nu-mi imaginez altceva decât că doctoriţa respectivă de la spitalul din vecinătate are avantaje materiale de pe urma colaborării cu firma de pompe funebre. Pentru că, pe spatele formularului de certificat, scrie negru pe alb:

Îmbălsămarea cadavrelor se face de medic sau, prezenţa acestuia, de personal sanitar mediu (...) Se semnează de medicul care a făcut îmbălsămarea sau a asistat la această operaţie.

În mod vădit, dr.Bucur Adriana este, probabil, medic anatomo-patolog la Spitalul Sf.Ioan, la morga spitalului. Nu are dreptul să facă îmbălsămări decât celor decedaţi în spitalul respectiv. Nu am auzit ca vreun spital să ofere un asemenea serviciu celod decedaţii în afara unităţii medicale. Pentru un astfel de serviciu, există I.N.M.L., dar graţie personalului de acolo, eşti redrecţionat către firme private. Dr.Bucur Adriana a uitat, probabil, de jurământul lui Hipocrat şi face şi ea ceva bani din meseria pe care oare, vânzându-şi parafa. De altminteri, G.T., cel care a completat certificatul de îmbălsămare, a scris la calitatea celui care a făcu îmbălsămarea "medic generalist". Un cadru medical nu ar fi făcut o asemenea eroare. Inutil să spun că pentru cei 220 lei nu am primit chitanţă. O altă ciudăţenie este faptul că certificatul de îmbălsămare purta numărul 1.

Termină tipii treaba şi G.T., şeful, îmi zice: "Ştiţi, pe factură, vom scrie că v-am dat şi sicriu, că altfel nu vă plătesc cei de la Casa de Pensii ajutorul de deces." La ce ar trebui un sicriu pentru o persoană care este incinerată? Evident, este o altă porcărie făcută de firma de servicii funerare. Nu mă lansez în supoziţii, dar cu siguranţă că există nişte subterfugii. Individul minţea cu neruşinare. În instrucţiunile aflate pe site-ul CNPAS scrie clar că trebuie să dovedeşti prin acte că ai făcut cheltuieli pentru decesul respectiv, nefiind nicio prevedere expresă cu privire la achiziţionarea unui sicriu.

A doua zi, 2 iunie 2010, am alergat după toate actele necesare. În cele din urmă, am ajuns la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti", unde m-am întâlnit cu G.T. Era cheia către programarea incinerării în timp util. Înainte de a intra la numita Dalina, îl întreb complice cât dă şpagă individei pentru programare. Probabil că i-am câştigat tipului bunăvoinţa şi mi-a mărturisit că 500 lei. Mi-a spus că nu câştigă mai mult de 100 lei la o incinerare. L-am întrebat din ce şi-a cumpărat duba Mercedes cu care îl văzusem. Mi-a zis că din repatrierea românilor decedaţi în străinătate. L-am întrebat apoi câte firme de servicii funerare există în Bucureşti. Mi-a răspuns că numai în acest an s-au înfiinţat circa 80 şi că, în total, există circa 500 numai în Bucureşti. Dacă la 60 persoane decedate pe zi în Bucureşti există 500 de firme de servicii funerare şi nu toate familiile celor decedaţi apelează la o astfel de firmă, înseamnă că, în medie, fiecare firmă are o "comandă" la două săptămâni. Dacă la o operaţiune rămân numai 100 lei, din ce trăiesc atunci?


A intrat omul la Dalina, lăsându-mă pe hol. A revenit, punându-mă să completez două formulare. Surpriză: pe unul dintre ele, era declaraţia solicitantului, pe proprie răspundere, că nu a dat şpagă personalului crematoriului. Nu dădusem niciun ban personalului, dar aveam să plătesc firmei de pompe funebre. De altminteri, G.T. mi-a sugerat să-i dau banii atunci, fără factură, fiindcă tocmai îmi zisese că trebuie să-i dea şpagă Dalinei cei 500 lei. Am refuzat să-i dau bani la negru. A plătit el incinerarea, circa 550 lei, dar actele s-au făcut pe numele meu, nu pe al firmei N.

Am plecat, ei urmând să vină să transporte trupul neînsufleţit la crematoriu. Au venit destul de repede, G.T. având la el factura şi chitanţa pentru restul de 750 lei şi i-am plătit cei 1.300 lei.

În ziua următoare, 3 iunie 2010, am ajuns la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti" în jurul orei 12, ceremonia urmând să înceapă la ora 12.30. Trec peste faptul că mi-au spus că va fi altă ceremonie la acea oră şi că trebuie să mai aşteptăm. Am rezolvat. Numita Dalina mă atenţionase în ziua precedentă că va trebui să plătesc "preotului" Mihai 300 lei. Aici este un alt aspect controversat al poveştii. După cum scriam mai sus, Biserica Ortodoxă Română nu încurajează incinerările. Ca atare, este interzis preoţilor ortodocşi să oficieze la incinerări. Personajele care joacă pe preot în aceste circumstanţe sun, de regulă, foşti preoţi răspopiţi. Este un alt comerţ cu moartea. Cu toate că nu mă pricep prea bine la ritualurile de înmormântare, cel practicat de "preotului" Mihai mi s-a părut oarecum ieşit din canoane. Afacerea personajului este simplă: 300 lei, fără chitanţă, pentru 30 de minute de slujbă. Plus 50 lei pentru cântăreţ. O foarte bună productivitate a muncii la negru.

Astăzi, 8 iunie 2010, am trecut din nou pe la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti", pentru a ridica urna. Am avut o convorbire scurtă cu numita Dalina, pe care am întrebat-o de ce a programat incinerarea peste minimum o săptămână când am solicitat eu şi a fost posibil a doua zi pentru firma N. Mi-a răspuns, uşor iritată, că firma avea programare. Am întrebat pentru cine, în caz că era pentru cineva, sau era o rezervare generică. Mi-a răspuns bălmăjit, vizibil jenată de întrebare. În cele din urmă, m-a scos nerecunoscător că a stat peste program pentru mine (?). Era îmbrăcată, ca şi în cele două dăţi precedente, cu haine mult peste posibilităţile unui bugetar şi total nepotrivite cu locul. De unde o fi având bani Dalina să se îmbrace aşa? Ca atitudine generală, este o persoană foarte obraznică, mizând, probabil, pe nişte proptele.

Relatându-i unui prieten jurnalist toată această poveste, îl întrebam de ce nu scrie presa despre mafia din comerţul cu moartea decât sporadic, de ce nu auzim despre controale ale Gărzii Financiare la firmele de servicii funerare şi de ce nu sunt deranjate instituţiile publice cu întrebări pentru tolerarea de firme căpuşă pe lângă ele. Răspunsul său m-a descumpănit: se ştie foarte bine despre această mafie, dar multe persoane din felurite instituţii de stat şi media au fost mituite cu locuri de veci la Cimitirul Bellu, care, teoretic, este închis, în sensul că nu mai există oficial locuri disponibile.

În încheiere, aş vrea să menţionez că posed toate documentele în format electronic şi voi recapitula cele semnalate:

1. Institutul Naţional de Medicină Legală este căpuşat de firme de pompe funebre, ai căror salariaţi colcăie pe holurile instituţiei, salariaţii I.N.M.L. te îndrumă către aceste firme pentru serviciul de îmbălsămare, care este furnizat de institut;

2. La Administraţia Cimitirelor şi a Crematoriului Uman şi la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti", se pare că corupţia este în floare. Oare Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Parchetul chiar nu ştiu ce se întâmplă acolo?

3. Firmele private de servicii funerare ung bine "intrările" la instituţiile statului pentru a-şi asigura afacerea.

4. Medici anatomo-patologi îşi vând parafa pentru câţiva leuţi. Dacă nu pot lua de pe viu, măcar să ia de pe mort.

Notă: Acest articol a apărut şi pe site-urile Ziare.com şi Cotidianul.ro.