Reflecţii economice

Aşa cum prognozam ieri, Guvernul a decis în şedinţa de astăzi să mărească cota principală de TVA cu 5 puncte procentuale, de la 19% la 24%, lăsând cota unică de impozitare neatinsă, la nivelul de 16%. Efectul măririi cotei principale de TVA va fi colectarea în plus la bugetul de stat, până la sfârşitul anului 2010, a 3,5-4 mld.lei.

După şedinţa de guvern, prim-ministrul Emil Boc a declarat:

"Guvernul a decis mărirea TVA cu 5 procente. În aceste condiţii, acordul cu FMI merge mai departe. Obiectivul este ca, miercuri, când este boardul FMI să avem un rezultat pozitiv de la FMI şi implicit de la Comisia Europeană, lucru ce ar menţine credibilitatea Romăniei pe pieţele internaţionale. (...) Aşa cum ştiţi, iniţial, în vederea încadrării în deficitul bugetar de 6,8%, care să poată fi susţinut de România până la sfârşitul acestui an, propusesem două măsuri: una de diminuare a salariilor cu 25% şi una de diminuare a pensiilor cu 15%. Am încredere, din punct de vedere economic, soluţia aceasta era cea mai buna pentru România, era practic ţintită şi ataca acolo unde era problema. În sectorul bugetar restructurarea, în sectorul de pensii deficitul. Măsura era ţintită acolo unde era problema."

Desigur, ceea ce îngrijorează cel mai mult este spectrul inflaţiei, al derapării cursului valutar şi al contracţiei economice.

În ceea ce priveşte inflaţia, în general, creşterea cotei de TVA cu 1 punct procentual conduce la o creştere a inflaţiei cu 0,8 puncte procentuale. Cum Guvernul a mărit cota de TVA cu 5 puncte procentuale, ne putem aştepta la o mărire a inflaţiei cu 4 puncte procentuale. Aşa cum scriam, inflaţia anualizată la sfârşitul lunii mai 2010 era de 4,42%, deci ne putem aştepta în lunile următoare la o inflaţie anualizată de circa 8,5%.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, este şi mai pesimist, conform Mediafax:

"Teoretic ar putea fi două momente din punct de vedere al efectelor asupra inflaţiei. În primul, scumpirea mărfurilor cu 5% ar duce la o inflaţie de 10%. Pe urmă, al doilea moment ar putea determina majorarea inflaţiei cu încă două procente, din cauza panicii, lăcomiei comercianţilor, etc. (...) Există multe puncte care pot interveni pentru ca inflaţia să nu crească aşa de mult, dar nu este posibil să nu crească deloc."

Aici intervine rolul Băncii Naţionale a României. Reamintesc că BNR, având în vedere obiectivul său principal de stabilitate a preţurilor, a refuzat orice măsură de austeritate cu potenţial inflaţionist, cum ar fi mărirea TVA şi/sau a cotei unice de impozitare. Banca centrală agrea măsurile iniţiale, de reducere a salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%.

Iată ce afirmă Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, citat de Mediafax:

"În România, furnizorii şi distribuitorii transferă imediat TVA către consumatori şi nu acceptă diminuarea marjelor de profit. TVA-ul e direct în buzunarele cetăţeanului. (...)

Dacă MFP (Ministerul Finanţelor Publice - n.r.) reuşeşte să rămână în deficit, vom vedea cum evoluează economia. Dacă deficitul alunecă, în mod cert va afecta politica de dobânzi. (...)

Nu va trece mult timp şi vom rediscuta despre pensii, pentru că nu s-a rezolvat problema nesustenabilităţii sistemului de pensii."

Este clar faptul că BNR va avea de dus o luptă dură cu inflaţia în perioada următoare. Este ştiut faptul că banca centrală a dus o bătălie susţinută cu inflaţia, nu întotdeauna cu rezultate în interiorul ţintei de inflaţie, iar actuala situaţie ne întoarce cu câţiva ani înapoi. Cu alte cuvinte, tendinţa dezinflaţionistă va fi stopată.

Pentru ilustrare, iată valorile anualizate ale inflaţiei în ultimii ani: 2003 - 14,1%, 2004 - 9,3%, 2005 - 8,6%, 2006 - 4,87%, 2007 - 6,57%, 2008 - 6,3%, 2009 - 4,74%, după cum e ilustrat în graficul de mai jos.


Este evident faptul că mărirea inflaţiei va conduce la o creştere a dobânzii de politică monetară, acum la nivelul de 6,25% pe an, şi a dobânzilor practicate de băncile comerciale.

Cursul valutar a dat deja semne de deteriorare, leul devalorizându-se ieri cu circa 1% în raport cu euro. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă posibilitatea evocată de Eugen Rădulescu, director în BNR, ar putea fi atinsă: un curs de 6-7 lei pentru un euro.

În ceea ce priveşte contracţia economică, ea va fi influenţată de scăderea consumului cauzată de micşorarea salariilor bugetarilor şi mărirea cotei de TVA şi de dificultăţile consecutive suferite de sectorul privat, precum şi de imposibilitatea sectorului privat de a se mai finanţa, în condiţiile creşterii generale a dobânzilor.