Criza economică, o şansă a băncilor pentru locuinţe?
Băncile pentru locuinţe au fost reglementate în România la începutul anilor 2000. Ele au fost construite după modelul băncilor germane şi austriece Sparkasse, constituind o schemă de economisire şi creditare colectiv în sistem colectiv. Deşi legea care reglementează băncile pentru locuinţe, legea 541/2002, a fost gândită în principal pentru CEC, care încă nu se transformase în bancă la acea vreme, de ea au beneficiat alte instituţii bancare, CEC nemairealizând vreodată o astfel de bancă.
Sistemul presupune depunerea în cont a unor sume lunare, bonificată cu o dobândă sub dobânda pieţei. Statul bonifică anual o primă procentuală din suma economisită, dar plafonată. Spre exemplu, prima anuală oferită de stat a evoluat de la maximum 15% din suma economisită, dar nu mai mult de 150 €, în anul 2008, la 25% sau maximum 250 €, în anul 2009. Scopul acestei prime este de a încuraja economisirea prin acest sistem. După un număr de ani, clientul poate solicita un credit, al cărui cuantum depinde de suma economisită şi de capacitatea de rambursare (nivelul veniturilor) şi la care se practică tot o dobândă sub nivelul practicat pe piaţă. Destinaţia creditului poate fi achiziţia, construirea sau renovarea unei locuinţe.
"Oamenii îşi pot permite acest sistem, care este mai ieftin", a spus recent Valentin Lazea, economist-şef al BNR. Revirimentul acestui tip de bănci poate fi determinat de faptul că băncile comerciale acordă tot mai greu credite ipotecare, în timp ce economisirea şi creditarea în sistem colectiv presupune o responsabilizare a clientului.
În momentul de faţă, în România funcţionează doar două astfel de bănci: BCR - Banca pentru Locuinţe şi Raiffeisen - Banca pentru Locuinţe.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu