Reuniunea din Coreea de Sud a miniştrilor de finanţe şi guvernatorilor băncilor centrale din ţările G20

Miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din statele membre ale grupului G20 se întâlnesc în perioada 21-23 octombrie 2010 la Gyeongju, Coreea de Sud, pentru stabilirea agendei reuniunii la nivel înalt ce va avea loc luna viitoare la Seul. Printre cele mai importante subiecte se numără coordonarea politicilor şi reformarea sistemelor financiare. Ministrul de finanţe sud-coreean, Yoon Jeung-hyun, şi guvernatorul băncii centrale de la Seul, Kim Choong-soo, vor prezida reuniunea.

Mervyn King, guvernatorul Băncii Angliei, banca centrală a Marii Britanii, a afirmat că liderii vor trebui să ajungă la o „mare înţelegere" pentru a-şi atinge obiectivele, subliniind faptul că politicile marilor economii sunt „în conflict direct" şi că este nevoie de acţiuni colective pentru a reechilibra economia mondială.

"Înţelegerea trebuie să recunoască beneficiile compromisului în calea ajustării economice reale pentru a evita consecinţele vătămătoare ale unei mişcări de protecţionism", a declarat King, citat de Bloomberg.

Deşi nu există confirmări oficiale, mai multe surse din interiorul G20 afirmă că "războiul valutelor" şi acţiunile unor state care depreciază masiv monedele naţionale vor fi puncte centrale în discuţiile purtate.

Acest subiect a fost adus în atenţie prima dată la sfârşitul lui septembrie de către Guido Mantega, ministrul de finanţe al Braziliei, aşa-numitul "război al cursurilor de schimb" a devenit un subiect principal al întâlnirilor oficiale.

Ce a adus reuniunea G20 de la Toronto

În cursul întâlnirilor din 2008 şi 2009, membrii G20 au căzut de acord asupra acţiunilor energice ce trebuiau luate pentru asigurarea creşterii economice globale, prin tăierea dobânzilor până la cele mai joase niveluri şi pomparea de miliarde de euro în economiile lor prin tăierea de taxe şi încurajarea consumului.

Reuniunea de la Toronto a fost aşteptată cu mare interes, mai ales după discuţiile din ultimele săptămâni, punctate de argumente şi contraargumente în ceea ce priveşte căile de gestionare a recuperării economice încă fragile. Comunicatul emis la sfârşitul reuniunii punctează asupra necesităţii înjumătăţirii deficitelor bugetare până în 2016 şi a datoriilor externe până în 2016.

Participanţii la reuniune nu au reuşit să găsească alte puncte comune. Spre exemplu, SUA consideră că politica de austeritate bugetară practicată în ţările Uniunii Europene nu va reuşi să accelereze ieşirea din criză. SUA consideră că ea mai bună cale este menţinerea cheltuielilor şi a nivelului de impozitare.

În ceea ce priveşte taxarea băncilor, nereuşind să ajungă la un consens, participanţii la reuniune au hotărât să lase la latitudinea fiecărei ţări politica fiscală în această privinţă.

Reforma sistemului bancar a fost creionată la Toronto, urmând ca detaliile să fie finalizate la reuniunea din 11-12 noiembrie 2010, care se va ţine la Seul, Coreea de Sud. Această reformă are drept scop asigurarea faptului că băncile sunt suficient de puternice pentru a face faţă provocărilor unor crize, fără ca guvernele să fie nevoite să pompeze în sistemul bancar bani din contribuţiile plătitorilor de taxe.

În anii care urmează, băncile vor trebui să treacă printr-un proces de adecvare a capitalului. Marea Britanie şi SUA au presat pentru urgentarea acestei reforme, care ar urma să elimine slăbiciunile din sistemul bancar care au condus la evoluţiile negative declanşate de criza financiară izbucnită în anul 2007 în SUA.

Ce poate aduce reuniunea G20 de la Toronto?

În perioada 26-27 iunie 2010, va avea loc la Toronto reuniunea la vârf a G20. Şefi de stat şi guvern din 19 ţări şi Uniunea Europeană vor discuta reformele necesare economiei globale.

Membrii G20 sunt: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Coreea de Sus, Franţa, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Turcia, Marea Britanie, SUA, Uniunea Europeană. Grupul s-a înfiinţat în 1999, grupând pe de-o parte ţările cu economiile cele mai puternice şi un grup de ţări emergente, cu economiile considerate cele mai dinamice.

Scopul a fost crearea unui cadru instituţional în care reprezentanţii ambelor părţi să poată schimba puncte de vedere asupra reglementării economiei mondiale în vederea ameliorării funcţionării ei. Este important de remarcat că ţările membre ale G20 reprezintă circa 90% din PIB-ul mondial, 80% din comerţul mondial (inclusiv schimburile intracomunitare din Uniunea Europeană) şi 2/3 din populaţia mondială. Mai multe detalii, în articolul Despre G20.

Următoarea reuniune de la Toronto va fi precedată de o reuniune a G8 (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Rusia şi SUA) la Huntsville, despre care puteţi afla mai multe de pe site-ul oficial al reuniunii G20.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a transmis o scrisoare liderilor G20, prin care le solicită stabilirea unor cerinţe de capital şi lichiditate uniforme şi puternice care să se aplice băncilor comerciale şi i-a avertizat pe liderii Uniunii Europene să nu slăbească măsurile de stimulare financiară a economiilor de o manieră care ar putea compromite întregul proces de recuperare a economiei mondiale după prezenta criză economică, anunţă Telegraph.co.uk.

Ţinând cont de faptul că SUA sunt în plin proces de reformare a reglementării sistemului financiar, Obama a accentuat faptul că reuniunea de la Toronto trebuie să pună la punct un cadru comun pentru reforma bancară.

Obama insistă şi asupra reglementării efectului de levier pe pieţele de capital, mai ales în ceea ce priveşte instrumentele derivate, cărora trebuie să li se impună mai multă transparenţă. Se ştie că instrumentele derivate de pe pieţele internaţionale de capital şi efectul de levier foarte mare sunt considerate responsabile în bună măsură de declanşarea crizei financiare care a precedat actuala criză economică.

El nu a ratat ocazia de a face aluzie la pretenţiile Chinei de a-şi impune yuanul ca monedă internaţională de rezervă, Obama subliniind rolul valutelor liber convertibile în reglarea activităţii economice.

Vice-ministrul afacerilor externe din China, Cui Tiankai, a replicat: "Yuanul este moneda naţională a Chinei şi nu ar trebui să facă obiectul discuţiilor unei reuniuni internaţionale".

Pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi privind reuniunea G20 de la Toronto, puteţi consulta secţiunile specializate ale Financial Times şi Telegraph.co.uk.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Bancherii Băncii Centrale Europene, stăpânii feudali ai Europei

În conformitate cu opinia economistului Friedrich von Hayek, reprezentant al Şcolii Austriece, dezvoltarea socialismului bunăstării după cel de-al doilea război mondial a subminat libertatea şi a condus democraţiile occidentale către un sistem al iobăgiei de stat. Poate că Hayek a anticipat corect situaţia şi ţinta, dar s-a înşelat asupra mecanismelor.

Reglementarea sistemului financiar, ideologia îngrădirii pieţelor libere şi confiscarea statelor de către marile corporaţii au condus la subminarea democraţiei, atât în America de Nord, cât şi în Europa. Toate statele industrializate sunt în pericol, dar zona euro, cu structurile ei vulnerabile, ne conduce cu gândul la un viitor neplăcut. Ca rezultat al crizei din zona euro, Banca Centrală Europeană (BCE) se găseşte acum în situaţia de a cumpăra datoriile statelor mai slabe economic din zona euro, ceea ce va transforma BCE în suveranul feudal al Europei. În anii următori, BCE şi Uniunea Europeană vor dicta politica. Elita politică din fruntea lor, împreună cu aliaţii ei din sectorul privat, vor fi stăpânii noştri.

Este discutabil cine vor fi iobagii, vasalii şi stăpânii în acest model şi care vor fi serviciile care se vor schimba, dar este indiscutabil faptul că vom asista la mari schimbări în regimul proprietăţii, al puterii şi prosperităţii în Europa postbelică, aşa cum se temea şi Hayek. Povara copleşitoare a datoriei i-ar putea doborî chiar şi pe cei mai mândri.

Abordarea UE-BCE nu va conduce ţările la niveluri rezonabile de creştere economică, povara datoriilor fiind pur şi simplu prea mare. Flancurile sudic şi extrem vestic ale zonei euro, aşa numitele PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania), nu vor putea să revină la creştere economică fără recentele aranjamente UE-BCE privind datoriile uriaşe ale ţărilor respective, programele de redresare fiind supuse riscului de a se transforma în evoluţii asemănătoare celor din America Latină a anilor '80. Aşa că ne putem aştepta la politici nepopulare, mişcări sociale şi crize economice.

La rândul său, Fondul Monetar Internaţional va face ceea ce Uniunea Europeană şi Banca centrală Europeană îi vor cere pentru menţinerea situaţiei. Au apus vremurile în care ţările europene primeau cadouri din partea zonei euro. Tot ceea ce mai primesc acum sunt instrucţiuni şi cerinţe legate de măsuri de austeritate. Dar vor exista suficiente resurse pentru a permite economiilor să meargă înainte.

Cei trei muşchetari francezi, preşedintele Nicolas Sarkozy, Jean-Claude Trichet (BCE) şi Dominique Strauss-Kahn (FMI), cred că, în cele din urmă, ei vor fi cei care vor conduce totul. Este surprinzătoare reacţia altor lideri europeni, care cred că măsurile luat au sens, în loc să considere că sunt nişte improvizaţii de moment.

Pieţele au însă altă părere şi probabil că pieţele au dreptate. Fiind puşi în faţa realităţii urâte a unei pierderi de încredere în finanţele şi instituţiile europene, germanii şi chiar şi sensibilul guvern suedez au ajuns să blameze iraţionalitatea pieţelor şi speculatorii pentru situaţia economică la care s-a ajuns.

Soluţia încâlcită a Uniunii Europene poate conduce lumea la riscuri ce vor conduce la şocuri ca cele observate săptămâna care se încheie astăzi. Aceste riscuri vor fi amplificate când vor apare reacţii negative de la Atena, Dublin, Lisabona, sau chiar Madrid.

Între timp, participanţii raţionali de pe pieţe nu fac altceva decât să vândă datoriile ţărilor riscante şi să se retragă din zona euro. Întregul fiasco îi determină pe investitori să scape de activele riscante, iar costul de volatilitate al pieţelor este imens. Criza debitelor ar putea atinge şi ţări care, până acum, păreau imune la astfel de riscuri.

Este o atitudine nepotrivită a europenilor să supună restul lumii la aceste riscuri pe scară largă. Europenii trebuie să recunoască faptul că astfel de crize ale datoriilor nu se sfârşesc niciodată bine. Un exemplu concludent despre modul rău în care poate evolua o astfel de situaţie este criza din Marea Britanie din anii '70, care a condus la nenumărate greve, contestarea măsurilor luate de autorităţi şi întreruperi economice uriaşe. Atunci când activele sunt ieftine, investitorii cu buzunare burduşite din SUA, China, India şi, desigur, Rusia se vor năpusti asupra bijuteriilor coroanei.

Euriopenii trebuie să se uite atent în oglindă, să recunoască faptul că mai multe ţări din Europa sunt în pragul insolvenţei şi că nu este suficientă bandajarea pentru câţiva ani a acestor economii cu ajutoare financiare.

Pentru a trata această insolvenţe potenţiale, este nevoie de a restructura datoriile acestor ţări, dar într-un mod care să nu destabilizeze echilibrul fragil al sistemului bancar european. Şi această acţiune trebuie să fie suficient de credibilă, astfel că, odată cu restructurarea, ţările respective să fie în stare să se autofinanţeze. Europa are acum un pachet de asistenţă financiară de 750 mld.€ şi ar trebui ca aceşti bani să fie utilizaţi pentru a rezolva problema odată pentru totdeauna.

Ingredientele pentru o soluţie includ:
- Anunţarea unei restructurări ordonate a datoriei ţărilor din flancurile sudic şi extrem vestic ale zonei euro (Grecia, Portugalia şi, probabil, Irlanda). Acest lucru ar trebui să înceapă cu un buget fixat.
- Toleranţă de reglementare pentru toate băncile europene, cu crearea unei rezerve de lichiditate la BCE şi a unui program de asistenţă de 500 mld.€, care să permită injecţii de capital în caz de necesitate, după modelzul practicat de SUA în anii 2008 şi 2009.
- Economiile fără necesităţi de restructurare să fie susţunute prin liniile de creditare ale BCE pentru a se evita derapajele la nivelul datoriei publice.
- G20 trebuie să furnizeze suport pentru evitarea haosului pe pieţele valutare, dar care să permită devalorizarea în continuare a monedei unice europene.

Un astfel de pachet amplu de măsuri ar fi dureros, dar este singura soluţie realistă la actuala situaţie de haos. Aceasta va restabili, de asemenea, o parte din credibilitatea domnului Trichet şi a BCE, care, în acest stadiu, apar captivi ai crizelor fiscale din zona euro.

În ceea ce priveşte ţările nemembre ale zonei euro, mai ales cele intrare în ultimele valuri în Uniunea Europeană, ele au de traversat vremuri grele. După cum scriam recent, numai Estonia a fost acceptată să intre în zona euro de la 1 ianuarie 2010, celelalte 8 ţări neîndeplinind criteriile de aderare: Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România şi Suedia.

Sursa: Telegraph.co.uk

Secretarul Trezoreriei SUA solicită urgentarea reformării Fondului Monetar Internaţional

Fiind prezent la reuniunea anuală a Fondului Monetar Internaţional, ţinută la Istanbul, secretarul Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, a cerut azi urgentarea reformării Fondului Monetar Internaţional, astfel încât ţările emergente şi cele în curs de dezvoltare să aibă un cuvânt mai important de spus în cadrul instituţiei financiare internaţionale. "O structură de conducere mai reprezentativă este esenţială pentru întărirea legitimităţii FMI", a spus Geithner. El a menţionat că, la ultima reuniune G20 de la Pittsburgh, s-a decis transferarea a 5% din voturi de la ţările dezvoltate către ţările cu economii emergente, cum ar fi China, India sau Brazilia. El a cerut accelerarea stabilirii procedurilor de transfer.

În prezent, FMI are 186 ţări membre. SUA recomandă reducerea numărului de membri ai board-ului FMI, cu menţinerea locurilor numai pentru ţările cu economii emergente şi în curs de dezvoltare. În mod tradiţional, FMI est condus de un european, în timp ce la conducerea Băncii Mondiale se află un american. S-au înregistrat mai multe plângeri în ultima vreme în sensul unui ajutor mai susţinut al economiilor sărace pentru a putea traversa mai uşor criza economică şi un număr mai mare de ţări vor să aibă acces la deciziile privind gestionarea banilor instituţiilor financiare internaţionale.

În prezent, SUA au 17% din voturi, ceea ce le conferă drept de veto, ştiut fiind că deciziile importante au nevoie de o majoritate de 85% pentru a putea fi adoptate. În trecut, FMI a fost criticat pentru impunerea unor măsuri de austeritate în schimbul acordării de finanţare, neţinând cont de efectele adverse asupra persoanelor sărace.

Oficialii FMI au declarat că Fondul a arătat o mai mare flexibilitate în ultimii ani. John Lipsky, nr.2 în ierarhia FMI, a declarat că instituţi face eforturi substanţiale pentru reforma internă. De altfel, un semn al schimbării politicii FMI a fost şi decizia acestuia de a permite ca jumătate din tranşa a doua a acordului stand-by cu România să fie direcţionat spre acoperirea deficitului bugetar şi nu către BNR.

În cadrul reuniunii de la Istanbul, un grup format de 35 de ţări dintre cele mai îndatorate a salutat decizia ca G20 să devină lider în luarea deciziilor economice globale, dar au menţionat că naţiunile sărace au nevoie de reprezentare pentru a îşi exprima nevoile financiare. "Avem nevoie de cel puţin un loc în board pentru a face cunoscută vocea a aproape 1 miliard de africani", a spus Lazare Essimi Menye, ministrul finanţelor din Camerun.

Deciziile G20 trebuie să treacă testul credibilităţii

Şi a fost şi ziua a doua şi ultima a reuniunii G20 de la Pittsburgh. Acum deciziile luate de cele mai puternice economii ale lumii trebuie să treacă testul credibilităţii ca principal forum economic mondial. Întâlnirea s-a sfârşit într-un stil triumfalist al unităţii participanţilor.

Declaraţia dată la încheierea întâlnirii începe astfel: "Ne-am întâlnit în mijlocul unei tranziţii critice de la criză la refacerea economiei pentru a întoarce pagina asupra unei ere de iresponsabilitate şi de a adopta un set de politici, reglementări şi reforme care să satisfacă nevoile economiei globale a secolului XXI."

După cum anunţă Reuters, preşedintele SUA, Barack Obama, gazda reuniunii, a declarat că întâlnirea a reprezentat un succes pentru anagajamentul participanţilor de a asigura o creştere economică echilibrată şi susţinută, citând în special decizia de a se renunţa treptat la subvenţiile pentru combustibili fosili. "Sunt mândru că naţiunile G20 au fost de acord să elimine treptat subvenţiile pentru combustibili fosili, în valoare de 300 mld.$. Acest lucru va spori securitatea energetică, va conduce la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, va combate ameninţarea schimbărilor climatice şi ajută la crearea de locuri de muncă noi şi industrii ale viitorului", a spus Obama.

G20 va înlocui alte grupuri şi va deveni principalul forum economic mondial. Participanţii au decis ca ţările cu economii emergente, cum ar fi China, să aibă un cuvânt mai greu de spus în ceea ce priveşte remodelarea economiei mondiale.

În declaraţia finală, se afirmă că participanţii manifestă cu prudenţă optimism faţă de actuala situaţie economică, consideră că, în timp ce economia mondială cunoaşte o tendinţă de stabilizare, nu poate fi stopată prea devreme aplicarea programelor de stimulare economică, astfel încât să poată fi asigurată o dezvoltare stabilă a economiei mondiale.

Se exprimă în declaraţie acordul cu ridicarea cu 5% a cotei din Fondul Monetar Internaţional a statelor în curs de dezvoltare şi a statelor emergente; cu cel puţin 3% a dreptului la vot din Banca Mondială al statelor în curs de dezvoltare şi entităţilor economice aflate în procesul de transformare a sistemului economic, pentru demonstrarea în condiţii mai bune a reprezentării diferitelor state în cele două instituţii financiare internaţionale importante.

Părţile se vor opune deopotrivă protecţionismului comercial şi vor acţiona pentru încheierea cu succes în 2010 a rundei de negocieri de la Doha.

După întâlnirea de la Pittsburgh, au apărut şi sceptici. Spre exemplu, economistul britanic Simon Johnson, fost economist şef al Fondului Monetar Internaţional, a declarat: "Sunt mulţi bucătari în bucătărie... aş mai aştepta până să le recunosc victoria. Trebuie să-şi dovedească valoarea şi legitimitatea."

După prima zi a reuniunii G20 din Pittsburgh

Surse apropiate evenimentului au declarat pentru Financial Times că, după dineul de ieri seara, liderii celor 20 de membri ai G20 au convenit să adopte un acord cadru pentru o creştere puternică, sustenabilă şi echilibrată, ceea ce va reprezenta o nouă cale de coordonare a politicilor economice la nivel mondial.

Un comunicat al Casei Albe afirmă: "Liderii G20 au ajuns la un acord istoric pentru a pune G20 în centrul eforturilor lor de a lucra împreună pentru a asigura o refacere durabilă, evitând în acelaşi timp fragilitatea financiară care a dus la criza."

Surse din delegaţiile prezente la reuniunea G20 au spus că noile puteri acordate grupului G20 nu vor conduce la eliminarea altor grupuri, cum ar fi G7 sau G8, dar în viitor G20 se va axa pe probleme economice, în timp ce G8 s-ar ocupa în principal cu relaţiile internaţionale şi politica externă.

Cum era de aşteptat, noul cadru va implica liderii G20 în stabilirea agendei economice, primirea rapoartelor din partea tuturor membrilor prin care se detaliază modul în care politicile lor individuale îndeplinesc cele convenite şi va fi stabilită monitorizarea din partea Fondului Monetar Internaţional. Nu vor exista sancţiuni formale în caz de nerespectare a celor convenite şi obiectivele vor fi supuse unui sistem de evaluare colegială.

Comunicatul final va spune: "desemnăm G20 drept forumul principal pentru cooperarea noastră economică internaţională".

În ceea ce priveşte politicile de combatere a crizei economice şi financiare, G20 va face apel la guverne de a menţine ajutoarele fiscale şi monetare care urmează să fie menţinute până când "o recuperare durabilă este asigurată". Se va face apel la statele membre să acţioneze împreună pentru a asigura creşterea economică mai echilibrată, în viitor, la ţările cu excedent bugetar - China, Germania, Japonia şi exportatorii de petrol - să crească cererea internă şi la ţările cu deficit bugetar să-şi reducă deficitele bugetare şi comerciale în momentul în care se va considera că recuperarea după criză este asigurată.

Liderii G20 au aprobat un raport prezentat de Gordon Brown, prim-ministru al Marii Britanii şi actual preşedinte al G20, care solicită reformarea instituţiilor financiare internaţionale, precum FMI şi Banca Mondială. Ţările bogate sunt de acord să renunţe la 5 la sută din acţiunile cu drept de vot de la aceste instituţii, ele urmând să fie distribuite către ţări sub-reprezentate, inclusiv celor cu economii emergente, precum China. Scopul este de a consolida legitimitatea acestor instituţii. Liderii au fost de acord să lase deoparte dezacordurile privind reprezentarea în organele de conducere ale acestor instituţii.

Despre G20

Mai mulţi cititori m-au rugat să dau mai multe amănunte despre G20.

În primul rând, membrii G20 sunt: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Coreea de Sus, Franţa, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Turcia, Marea Britanie, SUA, Uniunea Europeană. Grupul s-a înfiinţat în 1999, grupând pe de-o parte ţările cu economiile cele mai puternice şi un grup de ţări emergente, cu economiile considerate cele mai dinamice. Scopul a fost crearea unui cadru instituţional în care reprezentanţii ambelor părţi să poată schimba puncte de vedere asupra reglementării economiei mondiale în vederea ameliorării funcţionării ei. Este important de remarcat că ţările membre ale G20 reprezintă circa 90% din PIB-ul mondial, 80% din comerţul mondial (inclusiv schimburile intracomunitare din Uniunea Europeană) şi 2/3 din populaţia mondială. Aceste elemente conferă G20 soliditate, legitimitate şi o puternică influenţă asupra economiei mondiale şi sistemului financiar internaţional.

Este de remarcat faptul că în afară de ţările cu economiile cele mai dezvoltate din Uniunea Europeană, celelalte ţări membre sunt reprezentate la reuniunile G20 de către Comisia Europeană. În figura de mai sus, preluată din Le Figaro, cu portocaliu sunt reprezentate ţările membre ale grupului G20, iar cu bleu ţările care nu au reprezentare independentă, ci prin intermediul Uniunii Europene.

Actuala reuniune a G20, despre care am scris aici, se desfăşoară azi şi mâine la Pittsburgh şi va analiza progresele făcute de la reuniunea din aprilie 2009 de la Londra şi va lua în discuţie problemele pe care le-am analizat în articolul citat. Reuniunea de la Londra a avut drept scopuri: punerea bazelor unui nou sistem financiar, a fost întocmită o listă neagră a ţărilor care servesc drept paradisuri fiscale despre care am scris aici, a atribuit un rol mai mare şi mai multe resurse pentru Fondul Monetar Internaţional (FMI), a stabilit întărirea controlului asupra fondurilor speculative.

Ce va aduce întâlnirea la vârf G20?

După cum se ştie, în perioada 24-25 septembrie 2009, va avea loc la Pittsburgh o reuniune a G20, a ţărilor cu cele mai puternice economii din lume. Multe voci au speculat faptul că liderii celor 20 de ţări vor discuta despre o nouă arhitectură a economiei mondiale.

Una dintre propunerile care s-ar face ar fi apelul făcut Chinei de a abandona politica de menţinere a monedei sale naţionale, reminbi-ul (yuanul), subevaluate. Foarte mulţi analişti consideră că yuanul este ţinut în mod artificial la cote scăzute, acţiune care este văzută ca o subvenţionare a comerţului de produse chinezeşti, făcându-le mai ieftine, ceea ce le conferă un avantaj comercial nemeritat.

Reuniunea G20 va lua în considerare mecanisme apte să echilibreze economia globală. Participanţii ar putea solicita ţărilor bogate cu datorii mari, cum ar fi SUA sau Marea Britanie, să facă economii mai mari.

Un alt punct pe ordinea de zi se va centra asupra mecanismelor de înlăturare treptată a ajutoarelor guvernamentale oferite pentru contracararea prezentei crize. Liderii celor 20 de ţări trebuie să găsească metode transparente şi credibile de a înlocui ajutoarele guvernamentale ce vor fi retrase. Este puţin probabil ca reuniunea să decidă că momentul retragerii acestor ajutoare să fi venit.

Banca centrală a Germaniei consideră că retragerea prematură a ajutoarelor guvernamentale ar putea conduce la o creştere a şomajului şi o descreştere a consumului. Preşedintele Bundesbank, Axel Webber, a subliniat faptul că Germania ar porni în perioada post-recesiune de la un nivel scăzut, astfel că o eventuală retragere a ajutoarelor guvernamentale nu ar afecta-o prea mult.

În fine, un alt punct al reuniunii, despre care am scris aici, va fi limitarea bonusurilor oferite bancherilor, punct asupra căruia există o dispută între americani şi europeni. Cei din urmă vor o reglementare clară a acestor bonusuri, pe când americanii se opun.

Barroso despre limitarea bonusurilor bancherilor: "Chiar dacă americanii nu acceptă, cred că trebuie să mergem înainte"

Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso, a declarat într-un interviu acordat TV5 şi RFI că, dacă americanii nu acceptă ideea limitării bonusurilor acordate de bănci, europenii ar trebui să acţioneze singuri. El a menţionat că europenii trebuie să insiste asupra bonusurilor date bancherilor de către bănci, care au contribuit la declanşarea actualei crize, dar şi că nu este sigur de rezultatul întâlnirii la vârf G20 de la Pittsburgh, care va avea loc în perioada 24-25 septembrie 2009. Liderii principalelor economii din Uniunea Europeană au formulat că trebuie studiată posibilitatea unei astfel de măsuri într-un comunicat comun semnat la începutul lunii de către preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, canclarul german, Angela Merkel, şi premierul britanic, Gordon Brown.

"Chiar dacă americanii nu acceptă, cred că trebuie să mergem înainte. Este o problemă de legitimitate, sunt pentru libertatea pieţelor financiare, însă libertatea are nevoie şi de reguli. (...) Este atât de scandalos ceea ce se întâmplă, este într-adevăr o problemă de etică şi cred că în această chestiune, dacă e necesar, trebuie să acţionăm şi singuri", a spus Barroso.

Ministrul francez al economiei, Christine Lagarde, a declarat azi, într-un interviu acordat publicaţiei Journal de Dimanche: "Cunosc bine mentalitatea americană şi vă pot spune că va fi foarte greu, nu putem ascunde acest lucru. (...) Însă Barack Obama a dmis faptul că operatorii de pe piaţă nu pot trăi ca nababii, sunt proprii lui termeni. Poate trage singur concluziile. Am încredere."

Reuniunea Organizaţiei de la Shanghai şi BRIC de la Ekaterinburg: China devine lider de opinie

La Ekaterinburg, a avut loc o întâlnire la vârf a Organizaţiei de la Shanghai (Rusia, China, Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Kârgâstan) şi a BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China), după cum anunţă zagolovki.ru. BRIC este organizaţia ţărilor cu ritm rapid de dezvoltare, incluse şi în G20. În cadrul reuniunilor, Rusia a reiterat ideea reformării sistemului financiar mondial şi creării unei noi valute de rezervă, însă China a reuşit sa se impună ca lider al celor două organizaţii.

Fără a refuza ideea avnsată de Rusia, participanţii au evitat subiectul. Mai mult decât atât, preşedintele Chinei, Hu Jintao, a trecut sub tăcere diplomatică problema "refacerii" arhitecturii financiare mondiale. El a anuntat, însă, spre surpriza asistenţei, ca ţara lui va acorda ţărilor membre ale Organizaţiei de la Shanghai un credit de 10 mld.$.

Discuţiile privind reconfigurarea sistemelor financiare mondiale nu este nouă şi a fost des vehiculată de la începerea crizei. Temerea majoră este legată de potenţialul inflaţionist al tipăririi de bani de către FED. De asemenea, ideea înlocuirii dolarului american din tranzacţiile internaţionale cu o altă monedă a fost vehiculată insistent. Nouriel Roubini prevestea că această monedă ar putea fi yuanul chinezesc.

Referinţe

1. Rusia doreşte rubla monedă de rezervă internaţională, 17.05.2009
2. Nouriel Roubini: yuanul chinezesc ar putea deveni noua monedă de rezervă a lumii, 15.05.2009
3. Ratingul SUA în pericol, 13.05.2009

Rusia doreşte rubla monedă de rezervă internaţională

După China, iată că şi Rusia are pretenţii ca rubla, moneda sa naţională, să devină monedă internaţională de rezervă. Aşa cum am scris, profesorul Nouriel Roubini vedea acest rol pentru yuanul chinezesc. Preşedintele rus, Dimitri Medvedev, a anunţat ieri că va propune la următorul summit G8 ca rubla să devină o monedă de rezervă globală viabilă. Vorbind reporterilor după convorbirile cu primul ministru italian, Silvio Berlusconi, Medvedev a menţionat că Rusia nu a avut nimic de spus în privinţa agendei următorului summit G8, care va avea drept temă principală criza financiară globală. "Noi avem propriile noastre propuneri. Vorbim despre crearea unei noi arhitecturi a sistemului financiar internaţional", a spus Medvedev.

Medvedev şi mentorul său, fostul preşedinte şi actualul prim ministru, Vladimir Putin, evocă de ani buni posibilitatea ca rubla să devină o monedă internaţională de rezervă, precum dolarul american. În ultima vreme, China, ca şi Rusia, a criticat sistemul valutar global dominat de dolarul american. În condiţiile dificultăţilor economice cu care se confruntă SUA, ambele ţări văd în posibilitatea ca FED să tipărească monedă americană o ameninţare la adresa stabilităţii sistemului financiar internaţional.

La ultimul summit G20, organizat la Londra, Rusia a insistat pentru un rol sporit al rublei în ansamblul valutelor importante ale lumii, dar Vestul a primit cu răceală propunerea.

Elveţia: abolirea parţială a secretului bancar duce la fuga capitalurilor către Singapore

Ziarul elveţian Le Temps abordează azi o temă delicată pentru sistemul bancar elveţian: la şase săptămâni de la abolirea parţială a secretului bancar, clienţii bogaţi care îşi depozitau averea în băncile elveţiene au început să transfere total sau parţial fondurile către Singapore şi alte destinaţii, considerate a fi mai puţin ameninţate de influenţa G20.

Pierre Christodoulidis, reprezentant financiar la Geneva afirmă: “Mai mulţi dintre clienţii mei au decis mutarea unor fonduri în Singapore din cauza incertitudinilor ce planează asupra secretului bancar în Elveţia. Mutarea este importantă. Mai mulţi mari deponenţi caută o soluţie de ieşire.” El apreciază fluxurile de numerar care au ieşi din Elveţia până acum din acest motiv la câteva miliarde de franci elveţieni.

Depunătorii caută soluţiile cele mai puţin costisitoare pentru aceste transferuri. Au intrat în discuţie Insulele Virgine Britanice, Insulele Caiman, Singapore, Caraibe, Malta şi Gibraltar. Deşi soluţia este potrivită pentru deţinătorii de capitaluri mari, ea este destul de complicată pentru depunătorii obişnuiţi.

Originea măsurii luate de autorităţile elveţiene privind secretul bancar îşi are originea din solicitarea SUA adresată băncii helvete UBS de a dezvălui operaţiunile bancare făcute de cetăţeni americani bănuiţi că s-au sustras obligaţiilor fiscale.