Mişcarea riscantă a BNR de a reduce dobânda de politică monetară la 1,75%

Astăzi, BNR a anunţat decizia luată în şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie de a reduce dobânda de politică monetară de la 2% la 1,75%. Mişcarea e foarte riscantă în acest moment tulbure de pe pieţele financiar-monetare. Totodată, guvernatorul Isărescu a încercat o justificare implicită a acestei măsuri prin faptul că inflaţia va scădea spre zero la sfârşutul anului (sursa), dată fiind reducerea cotei de TVA pentru alimente de la 24% la 9%. Pare hazardată o astfel de explicaţi din partea unui guvernator de bancă centrală.

Desigur, măsura de reducere a dobânzii de politică monetară poate fi explicată şi prin intenţia băncii centrale de a impulsiona economia românească, prin ieftinirea creditului.

Dacă studiem contextul european, constatăm că, în lupta sa cu deflaţia, Banca Centrală Europeană a iniţiat un program de relaxare cantitativă în valoare de circa 1.100 mld. €, care se va derula în perioada martie 2015-septembrie 2016. Programul constă în achiziţia unor active garantate în valoare medie de 60 mld. € pe lună, active care în mod normal nu ar fi fost achiziţionate de către BCE, acţiune care va alimenta inflaţia. Spre exemplu, în luna aprilie 2015, obligaţiuni guvernamentale de 47,7 mld. €, obligaţiuni garantate de 11,5 mld. € şi titluri de valoare garantate cu active (ABS) în valoare de 1,16 mld. € (sursa). Acest lucru înseamnă inundarea pieţei cu euro, ceea ce explică parţial depreciere monedei unice europene faţă de dolarul american. Ţinând cont de ponderea foarte mare a comerţului exterior românesc cu zona euro, acest tăvălug ne va cuprinde şi este uşor de presupus că procesul ne va afecta. Inflaţia mică, spre zero, nu va dura foarte mult.

În teorie, dobânda de politică monetară trebuie să fie mai mare decât dobânzile bonificate la depozite şi mai mică decât dobânzile percepute la credite. Cum dobânzile la depozite trebuie să fie real-pozitive (aşa cum susţine şi guvernatorul Isărescu - sursa), pentru a evita fenomenul de dezintermediere bancară, adică fuga deponenţilor către plasamente alternative, aceste dobânzi trebuie să depăşească inflaţia. Măsura în care trebuie să o facă depinde de impozitul pe dobânzi bancare în cuantum de 16% şi comisioanele practicate de băncile comerciale.

Prin măsura luată astăzi de BNR ne paşte pericolul ca, atunci când inflaţia se va face din nou simţită în România şi va creşte spre 2%, banca centrală să fie silită să crească dobânda de politică monetară, ceea ce ar conduce la un nivel crescut de neîncredere din partea investitorilor străini şi a pieţelor financiare internaţionale, fiind subminată încrederea în predictibilitatea politicii monetare şi în capacitatea băncii centrale de a previziona corect fenomenele economico-financiare.

Experimentul cipriot, un precedent bancar periculos

Scandalul bancar din Cipru, în curs de desfăşurare, ridică multe semne de întrebare asupra funcţionării pieţei bancare din Uniunea Europeană. Cipru este cea mai mare insulă din Marea Mediterană, situată în sudul Turciei. Istoria a divizat partea dominată de populaţia greacă de cea dominată de populaţia turcă, din partea de nord. În 2004, partea grecească a Ciprului devenea membră a Uniunii Europene, iar din 2008 membră a zonei euro. Dependenţa sa economică de Grecia a făcut ca Ciprul să fie o victimă târzie a actualei crize.

Cu o suprafaţă de circa 10.000 kmp şi o populaţie de circa 840.000 de locuitori (numai partea greacă), Ciprul are un PIB de aproximativ 18 mld. €, dar un sistem bancar de circa 8 ori mai mare. Decizia autorităţilor de a menţine ţara un paradis fiscal, chiar şi după intrarea în UE şi zona euro, a atras investitori din diverse ţări, mai ales Rusia. În consecinţă, sistemul bancar s-a hipertrofiat, iar problemele nu au întârziat să apară. Ciprul s-a văzut în situaţia de a solicita Troicii (Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană) o sumă de 17,5 mld. €, aproape echivalentă cu PIB-ul ţării. Troica, într-un experiment aproape inexplicabil, a pus condiţia ca Ciprul să purceadă la o taxare a depozitelor bancare din această ţară, ameninţând că, în caz contrar, vor tăia linia de finanţare pentru cea de-a doua bancă cipriotă, Laiki. Presa şi mediul de afaceri au perceput această măsură ca pe naţionalizare a unei părţi din depozitele bancare. Totodată, Troica a cerut mărirea impozitului pe companii, de la 10% la 12,5%.

În fond, miniştrii de finanţe din zona euro au oferit 10 mld. €, punând condiţia ca Ciprul să încaseze încă 5,8 mld. € din banii deponenţilor la bănci în depozite după următoarea schemă: 6,75% din depozitele de până la 100.000 € şi 9,9% din depozitele ce depăşesc această sumă. Aceste sume nu ar fi fost o confiscare, ci le-ar fi oferit celor taxaţi acţiuni la băncile la care ar fi fost făcute depozitele. Ulterior, ca urmare a protestelor populare, autorităţile cipriote a propus o nouă schemă, care să protejeze depunătorii cu depozite relativ mici: 3,5% până la 100.000 €, 9,9% pentru depozite între 100.000 şi 500.000 € şi 15% pentru depozitele mai mari de 500.000 €.

Pe lângă furia populară, investitorii străini au fost foarte vocali faţă de măsurile propuse. Se extimează că o bună parte a depozitelor bancare din Cipru aparţine investitorilor ruşi. Lucrurile s-au precipita,într-o primă fază Parlamentul nereuşind să ia o decizie, ulterior respingând planul Troicii. Între timp, banca centrală a Ciprului a dispus ca băncile comerciale să fie închise până la luarea unei decizii. Astfel, prin respingerea planului Troicii, Ciprul se apropie rapid de faliment.

Prin încercarea de a impune un astfel de atentat la proprietatea privată, Troica a încercat un experiment fără precedent cu o ţară mică. Un astfel de demers pare a fi fost menit să testeze piaţa, în vederea luării unor măsuri similare în viitor, în ciuda negărilor vehemente. Conceptul sistemului fondurilor naţionale de garantare a depozitelor bancare s-a spulberat. Niciun depunător bancar din Uniunea Europeană nu mai poate fi sigur că i se vor rambursa depozitele de până la 100.000 €, ceea ce ar putea să declanşeze un val de retrageri bancare mai ales în ţările de la periferia Europei. De altfel, pieţele au reacţionat prompt la măsura propusă de Troică, înregistrându-se scăderi semnificative pe bursele europene şi cel mai redus curs al euro faţă de dolarul american din ultimele patru luni.

Totodată, Ciprul încearcă să recurgă la un plan B, care ar consta în obţinerea unui împrumut din partea Rusiei, dată fiind expunerea investitorilor ruşi pe sistemul bancar din Cipru. Piaţa zvonurilor a susţinut că Rusia ar putea împrumuta Ciprul în condiţiile cedării de către această ţară a dreptului de a exploata rezervele naturale către giganţii energetici ruşi.

Situaţia rămâne fluidă şi periculoasă, în urma unei încerări de experiment, care arată slăbiciunea unei Uniuni Europene care recurge la măsuri disperate pentru rezolvarea crizei. Se prefigurează o modificare a ceea ce ştiam despre banking, cu consecinţe dintre cele mai nedorite: trecerea la economia naturală, ţinerea banilor la salte, migrarea către alte sisteme bancare considerate mai sigure.

Rezultatele summit-ului european, o mare decepţie

Aşteptat cu sufletul la gură de pieţele internaţionale, summit-ul început aseară la Bruxelles, printr-o întâlnire informală a şefilor de stat şi de guvern din ţările Uniunii Europene şi continuat astăzi, a adâncit şi mai mult incertitudinile privind viitorul zonei euro şi al Uniunii Europene, în ansamblu. De fapt, acest summit a fost o continuă cacofonie, care s-a soldat prin scindarea Uniunii Europene, ca urmare a refuzului Marii Britanii de a participa la o viitoare uniune fiscală. I s-au alăturat Suedia, Ungaria şi Cehia. În consecinţă, nu a putut fi realizată o modificare a tratatelor ce stau la baza Uniunii Europene.

În lipsa unui consens, statele membre ale zonei euro, cărora li s-au alăturat România, Bulgaria, Danemarca, Polonia, Lituania şi Letonia, vor fi parte a unui nou pact, denumit Europlus, care urmează să impună o disciplină fiscală mai aspră decât cea conţinută în Tratatul de la Maastricht. În afară de limitarea datoriei publice la 60% din PIB, se introduce o cerinţă nouă, aceea ca deficitul structural să nu depăşească 0,5% din PIB. Deficitul structural este componentă a deficitului bugetar, alături de deficitul ciclic sau conjunctural. Deficitul structural nu este, în principiu, influenţat de momentul de creştere sau contracţie economică. El este un indicator al de estimare a politicilor fiscale discreţionare, care pot fi expansioniste, neutre sau restrictivă. Cele neutre nu influenţează crerea agregată, pe când cele expansioniste (caracterizate de deficit bugetar) stimulează cererea agregată, iar cele restrictive (caracterizate de excedent bugetar) inhibă cererea agregată. Pe de altă parte, deficitul structural este o măsură a maturităţii politicii fiscale a statului respectiv şi, în consecinţă, a sustenabilităţii politicilor fiscale.

Alegerea unui asemenea criteriu de performanţă fiscală este destul de riscantă, întrucât cuantificarea deficitului structural este greu de făcut şi este mai uşor de mistificat decât deficitul bugetar (despre deficitul structural am scris mai pe larg aici). Derapajul de la aceşti parametri ar conduce la sancţiuni automate la adresa ţărilor care trec prin această situaţie.

Numai că adoptarea unui astfel de tratat nu este în măsură să liniştească pieţele financiare şi nici să ofere o soluţie viabilă, pe termen lung, a problemelor cu care se confruntă ţările UE. Această soluţie nu este nici măcar o uniune fiscală, în adevăratul sens al cuvântului.

Banca Centrală Europeană, condusă de noul său preşedinte, Mario Draghi, a avut o atitudine destul de rigidă, făcând apel la tratatele europene. Numai că, lucrurile înrăutăţindu-se, BCE va fi silită să emită monedă nouă, ceea ce va conduce la o destul de lungă perioadă inflaţionistă.

În concluzie, summit-ul de la Bruxelles nu face altceva decât să separe apele în UE, să centralizeze decizia şi să pregătească drumul spre emisia de monedă.

Furtună într-un pahar cu apă: BNR a redus dobânda-cheie la 6%

În şedinţa de politică monetară de astăzi a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, s-a decis reducerea dobânzii de politică monetară de la 6,25% la 6%, prima modificare după şedinţa din 5 mai 2010, şi menţinerea rezervelor minime obligatorii. Nivelul de 6% este un minim istoric în ultimii 21 de ani.

Mutarea a luat prin surprindere mulţi analişti, care considerau că BNR va menţine nivelul dobânzii-cheie. Cred, însă, că această opinie era mai mult fundamentată pe imobilismul şi conservatorismul menifestat de banca centrală în ultimii ani ăn ceea ce priveşte politica monetară. Desigur, acest imobilism a fost cauzat şi de politicile economice şi fiscale inepte ale guvernului Boc. Impulsul dat inflaţiei la jumătatea anului 2010 prin majorarea cotei principale de TVA de la 19% la 24% a durat mai mult decât se anticipa. Însă BNR s-a dovedit, în general, extrem de conservatoare, pe fondul turbulenţelor de pe pieţele financiare internaţionale, şi probabil că tot aşa ar fi fost şi în lipsa lor.

O dovadă în acest sens este faptul că dobânda de politică monetară este la noi dublă faţă de rata anuală a inflaţiei, deşi o părere larg răspândită printre economişti este că ar trebui să fie la jumătate. Se poate vedea, în acest, sens raportul dintre dobânda-cheie a BCE în raport cu rata medie a inflaţiei în zona euro. Ceea ce nu au înţeles nici guvernul, nici banca centrală este necesitatea de relansare economică, la care nu se poate ajunge nici prin fiscalizare excesivă, nici prin descurajarea creditării.

Astăzi s-a tot discutat în mediile publice despre consecinţele acestei reduceri a dobânzii-cheie. S-a vorbit despre o revigorare a creditării, despre un semnal puternic privind încrederea BNR în evoluţia inflaţiei, despre încurajarea economiei. Cred că niciuna dintre aceste aserţiuni nu este adevărată. Este de presupus că nu mare lucru se va întâmpla.

1. O reducere de 25 puncte de bază (pb) reprezintă numai 4% din valoarea nominală a dobânzii-cheie. În mod normal, influenţele nu pot fi prea mari. Băncile comerciale au redus deja dobânzile bonificate la depozite, mărind astfel ecartul între dobânzile pasive şi cele active, fenomen specific perioadelor de turbulenţe financiare.

2. BNR a micşorat dobânda-cheie şi în condiţiile în care au intrat în vigoare noile norme de creditare bancară, care descurajează creditarea în valută şi încurajează creditarea în lei. Astfel, banca centrală trece de la îndemnul de a se lua credite în moneda naţională la o măsură concretă, dar firavă în acest sens. Însă creditarea în lei rămâne încă foarte scumpă în raport cu cea în valută.

3. Micşorarea dobânzii de politică monetară vrea să ajute statul să se împrumute la niveluri de dobândă mai mici de pe piaţa internă, în condiţiile în care, în actualul context internaţional, finanţarea de pe piaţa externă se face la costuri mari, iar în anul 2012 statul român va avea nevoie de circa 16 mld. € pentru finanţarea deficitului bugetar şi plata datoriilor externe. Dacă statul nu va performa economic, dobânzile practicate de băncile comerciale vor putea creşte.

4. Capacitatea anticipativă a băncii centrale pare a fi foarte limitată, în condiţiile în care nu s-a mai încadrat demult în ţinta de inflaţie şi ia măsura de reducere a dobânzii-cheie acum, ştiut fiind că orice astfel de măsură are o latenţă de 3-6 luni, până a se putea simţi pe piaţa bancară.

Atenţie celor cu credite în euro: Euribor creşte

După cum se ştie, odată cu emiterea Ordonanţei 50 din 2010, dobânzile bancare pentru persoane fizice trebuie ancorate într-un indice neutru, independent de voinţa băncilor comerciale. Pentru creditele acordate în euro, ancora este dobânda Euribor la 3 luni (notată Euribor 3M). Iată că Euribor 3M a ajuns luni la valoarea de 1%, acelaşi nivel cu dobânda de refinanţare a Băncii Centrale Europene, anunţă News-Banques.com.

În perioada scursă de la începutul actualei crize, Euribor 3M a avut variaţii puternice, înregistrând un maxim de 5,393% la 8 octombrie 2008 şi un minim de 0,634% la 31 martie 2010. De la acel minim, Euribor 3M nu a încetat să crească.

Pe măsură ce economiile din zona euro încep să iasă din criză, dobânzile practicate la împrumuturile în moneda unică europeană vor continua să crească. Povara celor care au contractat credite în euro va fi din ce în ce mai mare. Totodată, din cauza evoluţiei extrem de slabe a economiei româneşti, sunt posibile şi deprecieri ale monedei noastre naţionale, ceea ce va face povara şi mai mare.

Banca Naţională a României la 130 de ani

În aceste zile, a avut loc o serie de evenimente care au marcat cea de-a 130-a aniversare a Băncii Naţionale a României. Formal vorbind, legea de înfiinţare a BNR a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 29 aprilie 1880, însă procesul a durat pe întreaga durată a anului 1880. La data de 5 septembrie 1880, a avut loc prima şedinţă a Consiliului de Administraţie al BNR.

Suita de manifestări aniversare a culminat aseară, la Ateneul Român, cu un concert susţinut de Orchestra Filarmonică "George Enescu", sub bagheta dirijorului Horia Andreescu. Invitatul de onoare a fost Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene.

Este de remarcat răceala preşedintelui Trichet faţă de autorităţile statului român, în speţă preşedintele Traian Băsescu şi prim-ministrul Emil Boc, răceală care se degajă din discursul preşedintelui BCE. Această răceală este cauzată de încăpăţânarea autorităţilor române de a micşora salariile angajaţilor BNR cu 25%, despre care am scris pe larg aici.

Nici guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, nu a ratat ocazia, în discursul său, să sancţioneze diplomatic atitudinea autorităţilor. Pe de o parte, el i-a salutat pe Ion Iliescu şi Mircea Geoană, omiţându-l, însă, pe Traian Băsescu. Mai mult decât atât, guvernatorul a spus:

Doresc să menţionez că Banca Naţională nu ar fi reuşit să ducă la bun sfârşit atribuţii dintre cele mai complexe fără aportul major al salariaţilor, de fapt al resursei umane pe care singură şi-a creat-o: angajaţi, experţi, manageri. Iată motivul pentru care le mulţumesc călduros atât actualilor, cât şi foştilor membri ai acestei echipe performante, pentru calitatea şi probitatea profesională, pentru contribuţia la dezvoltarea şi consolidarea prestigiului acestei instituţii, în folosul României.

Evident, o astfel de răceală nu este benefică pentru momentul dificil pe care îl traversează România din punct de vedere economic şi instituţional.

Dacă, vreme îndelungată, Mugur Isărescu a încercat să salveze aparenţele în legătură cu diferendele pe care BNR le-a avut cu guvernele succesive ale României de după 1990, din cauza politicilor fiscale de multe ori aberante, în ultimul timp, guvernatorul a început să răbufnească din ce în ce mai des. Semn că BNR nu prea mai este dispusă să tolereze derapajele politicienilor.

Despre vizita lui Jeffrey Franks în România

S-a discutat mult în aceste zile despre vizita lui Jeffrey Frans, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţionale în România. Unii chiar s-au întrebat ce caută Franks neanunţat în România, întrebare ocazionată de primirea lui, ieri, de către prim-ministrul Emil Boc la Palatul Victoria. Cei care lansează asemenea zvonuri nu sunt informaţi deloc. Jeffrey Franks a venit la Bucureşti fiind invitat de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, pentru a participa la evenimentele organizate cu ocazia împlinirii a 130 de existenţă a Băncii Naţionale a României. Printre aceste, evenimente, se numără conferinţa BNR la 130 de ani: Privind spre viitor şi un concert extraordinar al Orchestrei Filarmonice "George Enescu".

"A fost vorba de o întâlnire informală, în contextul prezenţei în ţară a şefului misiunii FMI pentru a lua parte la evenimentele care marchează aniversarea a 130 de ani de la aniversarea BNR", a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Muntean, conform Mediafax.

La întâlnirea cu Emil Boc, Franks a fost însoţit şi de un reprezentant al Comisiei Europene. Este firesc un astfel de demers al creditorilor din cadrul acordului financiar cu România de a se interesa de intenţiile Guvernului Boc în urma recentei remanieri.

"Sunt aici pentru conferinţa BNR, dar aseară am avut o întâlnire şi cu premierul Emil Boc. În cadrul întâlnirii, premierul mi-a explicat că remanierea Guernului nu va determina şi o modificare a politicilor aplicate până în prezent", a declarat Frans astăzi, citat de Mediafax.

Întrebat dacă remanierea Guvernului ar putea conduce la amânarea eliberării următoarei tranşe din împrumutul cu FMI, sau la creşterea costurilor de finanţare a statului, Franks a răspun negativ. El a precizat că scrisorea de intenţie va fi trimisă board-ului FMI în a doua jumătate a lunii septembrie.

Trebuie spus că mâine este aşteptat la Bucureşti preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, tot cu ocazia aniversării BNR. Din cauza faptului că Guvernul Boc a insistat să taie 25% din salariile angajaţilor băncii centrale, despre care am scris aici, se pare că Trichet nu vrea să se întâlnească nici cu preşedintele Băsescu, nici cu prim-ministrul Boc.

Cât de Ioan Ghişe poţi fi să propui reducerea rezervei valutare a BNR pentru alimentarea bugetului de stat?

La 14 iunie 2010, senatorul PNL, Ioan Ghişe, a depus la Senat o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii bugetului de stat pe anul 2010 nr.11/2010. În esenţă, Ghişe propune nici mai mult, nici mai puţin decât majorarea veniturilor bugetare prin reducerea rezervelor valutare ale ţării, administrate de BNR.

Pe lângă lipsa oricăror cunoştinţe economice, Ioan Ghişe demonstrează faptul că habar nu are despre faptul că o asemnea măsură ar încălca grav statutul BNR, Tratatul UE şi Constituţia României.

"În primul rând, BNR observă că în proiectul de lege nu se face precizarea dacă participarea BNR la majorarea veniturilor bugetare ar urma să se producă prin creditare sau prin finanţarea de către BNR a bugetului de stat. Cert este că ambele ipoteze încalcă grav legea statutului BNR. În această lege, se stipulează limpede că se interzice Băncii Naţionale orice tip de creditare a statului", a declarat Adrian Vasilescu, consilier al Guvernatorului BNR, citat de DailyBusiness.ro.

Demersul lui Ioan Ghişe se alătură altor imbecilităţi economice emise de parlamentari PNL, care se alătură imbecilităţilor emise de parlamentarii celorlalte formaţiuni politice. Despre una dintre ele, am scris anul trecut în articolul A înnebunit lupul: Norica Nicolai vrea naţionalizarea multinaţionalelor.

După cum scriam în articolul De ce nu se poate atinge Guvernul României de rezerva internaţională a BNR?, politicienii care visează să folosească o parte din rezervele BNR pentru acoperirea incompetenţei lor îşi pot lua liniştiţi adio de la o astfel de idee.

De curând, Banca Centrală Europeană şi-a manifestat în mod foarte dur opoziţia faţă de reducerea salariilor din BNR cu 25%. Vă imaginaţi ce poziţie ar putea avea în cazul în care inconştienţii din Parlament ar vota o lege ca cea propusă de Ioan Ghişe.

BCE apără salariile angajaţilor BNR

Banca Centrală Europeană a publicat pe site-ul său documentul intitulat Avizul BCE din 1 iulie 2010 cu privire la remunerarea personalului Băncii Naţionale a României. Evident, este vorba de reacţia BCE cu privire la efectele legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar asupra salariilor angajaţilor Băncii Naţionale a României, mai precis reducerea acestora cu 25%.

În primul rând, BCE este deranjată de faptul că nu i s-a cerut avizul înainte de adoptarea legii:

La 18 iunie 2010 BCE a primit din partea Ministerului Finanţelor Publice din România o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la o lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (denumită în continuare „legea”). Această lege a fost adoptată la 30 mai 2010 de guvernul român.
BCE nu a fost consultată şi, la 9 iunie 2010, BCE a transmis guvernului român o scrisoare prin care atrăgea atenţia asupra obligaţiei de a o consulta.
Competenţa BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) şi pe articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi pe articolul 2 alineatul (1) a treia liniuţă din Decizia 98/415/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare, întrucât legea se referă la Banca Naţională a României (BNR). În conformitate cu articolul 17.5 teza întâi din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Ulterior, în aviz este fundamentată decizia de a se aviza negativ măsura luată de statul român:

Legea prevede, la fel ca şi pentru anumite alte categorii de angajaţi publici, diminuarea salariilor personalului BNR, deşi statul român nu este angajatorul formal al personalului BNR. Conform statutului BNR, salariile personalului BNR sunt plătite din resursele proprii ale băncii centrale. În plus, articolul 3 alineatul (2) din lege prevede transferul direct la bugetul de stat al sumelor reprezentând diminuarea respectivă. În acest context şi independent de necesitatea adoptării unor măsuri urgente, BCE ar dori să reamintească faptul că orice operaţiune între banca centrală naţională (BCN) şi autorităţile naţionale ale unui stat membru UE trebuie să respecte limitările impuse în acest sens prin Tratat, şi în special principiul independenţei băncii centrale prevăzut la articolul 130 şi interdicţia de finanţare monetară prevăzută la articolul 123.

Ulterior, BCE invocă respectarea principiului independenţei băncii centrale şi respectarea interdicţiei de finanţare monetară, cu alte cuvinte încălcarea interdicţiei bla adresa bănciloe centrale să acorde credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii Europene, administraţiilor publice centrale, autorităţilor regionale sau locale, celorlalte autorităţi publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre.

În concluzie, BCE avizează negativ diminuarea salariilor salariaţilor BNR.

De ce nu se poate atinge Guvernul României de rezerva internaţională a BNR?

Mai mulţi politicieni, atât din partea puterii, cât mai ales din partea opoziţiei, şi-au exprimat opinia că o soluţie de ieşire din criză este folosirea banilor din rezerva internaţională a României. Lucru practic imposibil, de altfel.

În ultima vreme, politicienii îngrămădiţi pe micile ecrane s-au năpustit pe rezervele internaţionale ale României, gestionate de Banca Naţională a României. Raţionamentul lor este simplu: dacă reducerea pensiilor cu 15% aduce în acest an la bugetul de stat doar 500 mil.€, de ce n-am da iama în rezervele internaţionale ale BNR pentru finanţarea deficitului bugetului de stat? Numai că acest lucru, dincolo de uzanţele internaţionale, nu ar fi posibil din cauza apartenenţei României la Uniunea Europeană şi a BNR la Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC).

Fondul Monetar Internaţional a acordat împrumuturi ţărilor membre doar în favoarea băncilor centrale ale acestora, pentru menţinerea cursului valutar şi a stabilităţii preţurilor. Doar în urma crizei economice pe care o traversăm FMI a acceptat să acorde părţi ale tranşelor acordat prin acorduri stand-by guvernelor, pentru finanţarea deficitelor bugetare. Aşa a fost şi cazul României. Dintre cele patru tranşe obţinute până acum de la FMI în cadrul acordului stand-by în curs, o parte a banilor a mers în administrarea Guvernului României.

Au existat încercări de ingerinţă a statelor la rezerva internaţională a băncilor centrale, taxate cu severitate de comunitatea internaţională. După cum scriam în articolul Când şefii de stat îşi bagă nasul în treaba băncilor centrale, la începutul acestui an, preşedintele Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, îi solicitase guvernatorului băncii centrale să pună la dispoziţia guvernului 6,6 mld.$ pentru plata unor tranşe din datoria externă a ţării. Argentina are de plătit tranşe scadente de 13 mld.$ în acest an şi o gaură în vistieria ţării apreciată a fi între 2 şi 7 mld.$. Din cauza disputei şi a refuzului său de a onora cererea, guvernatorul băncii centrale, Martín Redrado, şi-a înaintat demisia, afirmând: "Mandatul meu la conducerea Băncii Centrale a luat sfârşit şi am decis să părăsesc postul, având sentimentul datoriei împlinite".

Lipsa de cultură economică a politicienilor din România este ilustrată şi de o propunere a unui politician într-o emisiune TV de ieri. El spunea că nu ştie unde se duc dividendele BNR şi a propus impozitarea la sânge a instituţiei. Noroc că în aceeaşi emisiune se afla şi un jurnalist economic, care l-a informat că profitul băncii centrale este impozitat cu 80%. De altfel, pentru prima oară în 9 ani, BNR a rămas cu profit în 2008, pentru care a plătit în 2009 impozit pe profit, după cum scriam în articolul Premieră: BNR a plătit impozit către stat, pentru prima oară în nouă ani.

Întrebat despre posibilitatea ca guvernul să beneficieze de o parte din rezervele internaţionale ale BNR, consilierul guvernatorului băncii centrale, Adrian Vasilescu, a răspuns glumeţ că nu se poate aşa ceva, întrucât guvernul are nevoie de lei şi rezervele valutare ale BNR sunt exclusiv în valută.

În concluzie, deşi în visele lor frumoase, politicienii visează să folosească o parte din rezervele BNR pentru acoperirea incompetenţei lor, îşi pot lua liniştiţi adio de la o astfel de idee.

Notă: Acest articol a fost publicat şi în Ziare.com.

BCE trebuie să aloce sume uriaşe pentru cumpărarea datoriilor ţărilor UE

Agenţia de rating Fitch a avertizat că Banca Centrală Europeană trebuie să cumpere titluri ale ţărilor aflate în dificultăţi financiare în valoare de sute de miliarde de euro pentru a preveni escaladarea crizei datoriilor suverane, care altfel ar putea scăpa de sub control.

Şeful diviziei de ratinguri suverane a agenţiei, Brian Coulton, a afirmat că germanii care activează în BCE încearcă să împiedice această acţiune a băncii în ceea ce priveşte ţările din flancul sudic al Uniunii Europene, faţă de care încrederea pieţelor este spulberată.

"Se simte o lipsă de hotărâre pentru urmarea planului de achiziţii de titluri ale acestor ţări şi pieţele vor să vadă aceşti bani de la BCE. În opinia mea, vor fi necesare sute de miliarde de euro", a spus Coulton la o conferinţă bancară globală, citat de Telegraph.co.uk.

BCE a început în aprilie 2010 să cumpere titluri ale Greciei, Portugaliei şi Irlandei pentru susţinerea acestor ţări aflate în dificultate, în cadrul planului cunoscut sub denumirea Facilitatea de Stabilitate Financiară Europeană. În cadrul acestui program, au fost făcute până acum achiziţii în valoare de 47 mld.€.

Grosul achiziţiilor a fost îndreptat către Grecia, BCE achiziţionând titluri greceşti în valoare de 25 mld.€. Această acţiune a prevenit colapsul pieţei datoriilor Greciei, cu un preţ politic pe măsură, povara căzând pe plătitorii de taxe din celelalte ţări ale UE.

Bundesbank, banca centrală germană, s-a arătat iritată de faptul că băncile franceze s-au grăbit să iasă din Grecia, pe când băncile germane au făcut o înţelegere pentru a-şi menţine expunerile pe această ţară.

Fitch a mai afirmat că băncile europene trebuie să refinanţeze circa 2.000 mld.€ din datoriile pe termen lung ale ţărilor UE până în 2012. "Există îngrozitor de multe datorii cu maturitate în 2011 şi 2012 şi acest lucru este o sursă de îngrijorare", a afirmat Bridget Gandy, expert bancar în cadrul Fitch.

David Owen de la Jefferies Fixed Income a declarat că economiile europene ar putea să înceapă o nouă contracţie în a doua jumătate a anului 2010. El spune că marea problemă a crizei datoriilor europene este că investitorii nu au încredere în strategia UE de a obliga statele să efectueze reduceri draconice de cheltuieli în mijlocul unei recesiuni.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

BCE a menţinut dobânda de politică monetară la 1%

Banca Centrală Europeană a menţinut dobânda de politică monetară la 1%, pentru a treisprezecea lună consecutiv. Decizia fost în consonanţă cu aşteptările analiştilor. Ultima modificare a dobânzii cheie a BCE datează din luna martie 2009, când dobânda a fost redusă cu 25 puncte de bază până la 1%. BCE a redus dobânda de politică monetară cu 3,25 puncte procentuale din octombrie 2008, când poate fi marcat debutul crizei economice în Europa.

BCE a menţinut dobânda la facilitatea de împrumut la 1,75% şi dobânda bonificată la facilitatea de depozit la 0,25%. Menţinerea la niveluri reduse a acestor dobânzi a fost facilitată de o rată a inflaţiei anuale redusă, la nivelul de 1,6% în mai 2010 pentru zona euro. BCE şi-ar dori ca inflaţia să menţină sub 2%, dar aproape de acest nivel, pe termen mediu.

În conferinţa de presă de astăzi de la Frankfurt, preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet, şi nou numitul vice-preşedinte, Vítor Manuel Ribeiro Constâncio, au vorbit despre planul Băncii Centrale Europene de achiziţie de bonduri guvernamentale şi despre măsurile pe care urmează să le ia BCE în vederea aplanării tensiunilor apărute în ultima vreme pe pieţele financiare europene.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Trichet şi Bernanke susţin că economiile emergente reprezintă cheia stabilităţii financiare globale

Prima ştire de acum de pe site-ul agenţiei Reuters se referă la declaraţiile făcute de Ben Bernanke, preşedintele FED, şi Jean Claude-Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene, pentru o conferinţă financiară de la Seul, Coreea, organizată de banca centrală acestei ţări, referitoare la rolul economiilor emergente în cadrul actualei crize.

În discursul său înregistrat, Ben Bernanke consideră că economia mondială depinde mai mult decât oricând de economiile emergente pentru menţinerea creşterii economice şi pentru asigurarea stabilităţii financiare şi economice.

"Îmbunătaţirea politicilor pe pieţele emergente şi a cadrului politic... are consecinţe dincolo de economiile acestor state", a spus Bernanke. El nu a făcut nicio referire la viitorul economiei SUA sau la nivelul ratei dobânzilor.

La rândul său, Jean-Claude Trichet, tot înt-o înregistrare video, a declarat că economiile emergente sunt o sursă forţă în criza financiară globală.

"Un aspect particular al acestei crize a fost faptul că a început în economiile dezvoltate. Dar şi economiile emergente au fost sever afectate, dar ca grup au rămas o sursă de forţă pentru economia mondială", a spus preşedintele BCE.

Bancherii Băncii Centrale Europene, stăpânii feudali ai Europei

În conformitate cu opinia economistului Friedrich von Hayek, reprezentant al Şcolii Austriece, dezvoltarea socialismului bunăstării după cel de-al doilea război mondial a subminat libertatea şi a condus democraţiile occidentale către un sistem al iobăgiei de stat. Poate că Hayek a anticipat corect situaţia şi ţinta, dar s-a înşelat asupra mecanismelor.

Reglementarea sistemului financiar, ideologia îngrădirii pieţelor libere şi confiscarea statelor de către marile corporaţii au condus la subminarea democraţiei, atât în America de Nord, cât şi în Europa. Toate statele industrializate sunt în pericol, dar zona euro, cu structurile ei vulnerabile, ne conduce cu gândul la un viitor neplăcut. Ca rezultat al crizei din zona euro, Banca Centrală Europeană (BCE) se găseşte acum în situaţia de a cumpăra datoriile statelor mai slabe economic din zona euro, ceea ce va transforma BCE în suveranul feudal al Europei. În anii următori, BCE şi Uniunea Europeană vor dicta politica. Elita politică din fruntea lor, împreună cu aliaţii ei din sectorul privat, vor fi stăpânii noştri.

Este discutabil cine vor fi iobagii, vasalii şi stăpânii în acest model şi care vor fi serviciile care se vor schimba, dar este indiscutabil faptul că vom asista la mari schimbări în regimul proprietăţii, al puterii şi prosperităţii în Europa postbelică, aşa cum se temea şi Hayek. Povara copleşitoare a datoriei i-ar putea doborî chiar şi pe cei mai mândri.

Abordarea UE-BCE nu va conduce ţările la niveluri rezonabile de creştere economică, povara datoriilor fiind pur şi simplu prea mare. Flancurile sudic şi extrem vestic ale zonei euro, aşa numitele PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania), nu vor putea să revină la creştere economică fără recentele aranjamente UE-BCE privind datoriile uriaşe ale ţărilor respective, programele de redresare fiind supuse riscului de a se transforma în evoluţii asemănătoare celor din America Latină a anilor '80. Aşa că ne putem aştepta la politici nepopulare, mişcări sociale şi crize economice.

La rândul său, Fondul Monetar Internaţional va face ceea ce Uniunea Europeană şi Banca centrală Europeană îi vor cere pentru menţinerea situaţiei. Au apus vremurile în care ţările europene primeau cadouri din partea zonei euro. Tot ceea ce mai primesc acum sunt instrucţiuni şi cerinţe legate de măsuri de austeritate. Dar vor exista suficiente resurse pentru a permite economiilor să meargă înainte.

Cei trei muşchetari francezi, preşedintele Nicolas Sarkozy, Jean-Claude Trichet (BCE) şi Dominique Strauss-Kahn (FMI), cred că, în cele din urmă, ei vor fi cei care vor conduce totul. Este surprinzătoare reacţia altor lideri europeni, care cred că măsurile luat au sens, în loc să considere că sunt nişte improvizaţii de moment.

Pieţele au însă altă părere şi probabil că pieţele au dreptate. Fiind puşi în faţa realităţii urâte a unei pierderi de încredere în finanţele şi instituţiile europene, germanii şi chiar şi sensibilul guvern suedez au ajuns să blameze iraţionalitatea pieţelor şi speculatorii pentru situaţia economică la care s-a ajuns.

Soluţia încâlcită a Uniunii Europene poate conduce lumea la riscuri ce vor conduce la şocuri ca cele observate săptămâna care se încheie astăzi. Aceste riscuri vor fi amplificate când vor apare reacţii negative de la Atena, Dublin, Lisabona, sau chiar Madrid.

Între timp, participanţii raţionali de pe pieţe nu fac altceva decât să vândă datoriile ţărilor riscante şi să se retragă din zona euro. Întregul fiasco îi determină pe investitori să scape de activele riscante, iar costul de volatilitate al pieţelor este imens. Criza debitelor ar putea atinge şi ţări care, până acum, păreau imune la astfel de riscuri.

Este o atitudine nepotrivită a europenilor să supună restul lumii la aceste riscuri pe scară largă. Europenii trebuie să recunoască faptul că astfel de crize ale datoriilor nu se sfârşesc niciodată bine. Un exemplu concludent despre modul rău în care poate evolua o astfel de situaţie este criza din Marea Britanie din anii '70, care a condus la nenumărate greve, contestarea măsurilor luate de autorităţi şi întreruperi economice uriaşe. Atunci când activele sunt ieftine, investitorii cu buzunare burduşite din SUA, China, India şi, desigur, Rusia se vor năpusti asupra bijuteriilor coroanei.

Euriopenii trebuie să se uite atent în oglindă, să recunoască faptul că mai multe ţări din Europa sunt în pragul insolvenţei şi că nu este suficientă bandajarea pentru câţiva ani a acestor economii cu ajutoare financiare.

Pentru a trata această insolvenţe potenţiale, este nevoie de a restructura datoriile acestor ţări, dar într-un mod care să nu destabilizeze echilibrul fragil al sistemului bancar european. Şi această acţiune trebuie să fie suficient de credibilă, astfel că, odată cu restructurarea, ţările respective să fie în stare să se autofinanţeze. Europa are acum un pachet de asistenţă financiară de 750 mld.€ şi ar trebui ca aceşti bani să fie utilizaţi pentru a rezolva problema odată pentru totdeauna.

Ingredientele pentru o soluţie includ:
- Anunţarea unei restructurări ordonate a datoriei ţărilor din flancurile sudic şi extrem vestic ale zonei euro (Grecia, Portugalia şi, probabil, Irlanda). Acest lucru ar trebui să înceapă cu un buget fixat.
- Toleranţă de reglementare pentru toate băncile europene, cu crearea unei rezerve de lichiditate la BCE şi a unui program de asistenţă de 500 mld.€, care să permită injecţii de capital în caz de necesitate, după modelzul practicat de SUA în anii 2008 şi 2009.
- Economiile fără necesităţi de restructurare să fie susţunute prin liniile de creditare ale BCE pentru a se evita derapajele la nivelul datoriei publice.
- G20 trebuie să furnizeze suport pentru evitarea haosului pe pieţele valutare, dar care să permită devalorizarea în continuare a monedei unice europene.

Un astfel de pachet amplu de măsuri ar fi dureros, dar este singura soluţie realistă la actuala situaţie de haos. Aceasta va restabili, de asemenea, o parte din credibilitatea domnului Trichet şi a BCE, care, în acest stadiu, apar captivi ai crizelor fiscale din zona euro.

În ceea ce priveşte ţările nemembre ale zonei euro, mai ales cele intrare în ultimele valuri în Uniunea Europeană, ele au de traversat vremuri grele. După cum scriam recent, numai Estonia a fost acceptată să intre în zona euro de la 1 ianuarie 2010, celelalte 8 ţări neîndeplinind criteriile de aderare: Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România şi Suedia.

Sursa: Telegraph.co.uk

Expunerile vest-europene pe Grecia, bombe cu explozie întârziată

Banca Centrală Europeană se străduieşte prin toate mijloacele să limiteze efectele crizei greceşti asupra instituţiilor financiare europene, dar se confruntă acum cu o problemă mult mai delicată: propria balanţă. Multe bănci europene, inclusiv greceşti, au depus bonduri emise de Grecia drept colateral pentru împrumuturi de la BCE. În ultima vreme, BCE a înlocuit investitorii privaţi ca principală sursă de finanţare a nevoilor Greciei. În consecinţă, BCE ar putea înregistra pierderi masive din creditele acordate cu colateral din titluri de stat greceşti, în cazul în care instituţiile financiare greceşti îşi agravează dificultăţile şi ţara intră în incapacitate de plată.

Banca Centrală Europeană nu vrea să dezvăluie volumul creditelor acordate cu colateral în titluri greceşti, însă există informaţii privind expunerile ţărilor din Uniuinea Europeană faţă de Grecia. Băncile franceze au o expunere de 80 mld.€ pe Grecia, iar cele germane sunt pe locul 2, cu 45 mld.€, în conformitate cu cifrele furnizate de Banca Reglementelor Internaţionale. În Germania, Hypo Real Estate are cea mai mare expunere, de 9,1 mld.€. Commerzbank deţine 4,6 mld.€ în bonduri greceşti, în timp ce băncile din sectorul public cunoscute ca Landesbanken deţin miliarde de euro în acelaşi tip de active.

În conformitate cu reglementările BCE, dacă valoarea colateralului depus de o bancă pentru obţinerea unui împrumut scade, banca debitoare trebuie să aducă alte active suplimentare în garanţie. O asemenea cerere a BCE ar pune presiune pe cele mai fragile bănci europene, ceea ce înseamnă că va solicita suplimentarea garanţiilor doar în cazuri extreme.

BCE s-a mai confruntat cu o asemenea problemă în 2008, când o subsidiară a Lehman Brothers şi mai multe bănci din Islanda, pe care le-a împrumutat, nu au mai fost capabile să ramburseze creditele. BCE pretinde că suma împrumuturilor către acele bănci depăşeşte 10 mld.€ şi este neclar în ce proporţie îşi va putea recupera BCE pierderile.

În cursul anului 2009, BCE a acceptat garanţii în titluri de stat în valoare de 200 mld.€, dar nu comunică structura acestor garanţii pe ţări.

Intrarea în criză a unei singure bănci mai importante poate destabiliza echilibrul financiar din Europa, dar când în această situaţie intră o ţară din zona euro, lucrurile se complică proporţional.

Date fiind condiţiile delicate în care se află Portugalia, Spania şi alte ţări membre ale zonei euro, Banca Centrală Europeană va avea foarte mult de lucru şi cu rezultate imprevizibile.

Criza Greciei are consecinţe din ce în ce mai mari

După ce ieri ratingul suveran al Greciei a fost retrogradat la categoria junk de către agenţia Standard and Poor's, iată că lucrurile evoluează din ce în ce mai prost. Azi dimineaţă, bursele din Paris şi Frankfurt înregistrau scăderi mai mari de 2%. Principalul indice bursier din spania a scăzut cu 3,3%, iar cel din Portugalia, ţară retrogradată de asemenea în termeni de rating, cu 4%.

Moneda unică europeanăa ajuns la un minim al ultimului an, iar Grecia a interzis contractele de tip short pe bursă. În acelaşi timp, randamentul titlurilor de stat greceşti cu maturitate la 10 ani a atins o dobândă de 11,3%, un record absolut în zona euro.

Majoritatea analiştilor se tem că actuala criză din Grecia ar putea deveni contagioasă şi s-ar putea răspândi la nivelul întregului continent. Portugalia a înregistrat o scădere a ratingului de ţară cu două trepte, până la A-.

În cursul zilei de astăzi, preşedintele Fondului Monetar Internaţional, împreună cu preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, va vizita Germania, în demersul de a-i convinge pe parlamentarii din această ţară să fie de acord cu împrumutul de urgenţă destinat Greciei. Cancelarul german, Angela Merkel a declarat ieri: "Trebuie să economisiţi, trebuie să deveniţi cistiţi, trebuie să deveniţi oneşti; dacăî nu, nimeni nu vă va ajuta", după cum anunţă BBC.

Reamintesc faptul că Grecia trebuie să plătească datorii de 8,5 mld.€ până la mijlocul lunii mai, din totalul datoriilor de 53 mld.€, scadente în acest an.

Observatorii financiari rămân cu atenţia îndreptată spre statele caracterizate cu acronimul PIGS, cele mai vulnerabile în acest moment.

Criza grecească afectează şi leul, care a scăzut astăzi cu 1,84 bani, până la nivelul de 4,1430 lei/€. "În România, nu se întâmplă mare lucru, leul s-a depreciat în ton cu regiunea", a comentat un dealer pentru Ziarul financiar. Pe de altă parte, jucătorii străini au început să vândă titluri de stat româneşti, după ce arătaseră un interes ridicat la licitaţiile organizate în ultimele săptămâni. Bursa de Valori Bucureşti înregistrează scăderi importante ale principalilor indici: BET -1,85%, BET-C -2,39%, BET-FI -2,80%.

Preşedintele băncii centrale a Poloniei, Sławomir Stanisław Skrzypek, a pierit în accidentul de avion de la Smolensk

Ca urmare a accidentului aviatic de sâmbătă, 10 aprilie 2010, de la Smolensk, Rusia, în care a pierit preşedintele Poloniei, Lech Kaczyński, şi-a pierdut viaţa şi preşedintele băncii centrale a Poloniei (Narodowy Bank Polski), Sławomir Stanisław Skrzypek. O întreagă pleiadă de demnitari ai statului polonez au căzut victime ale acestui accident.

Născut în Katowice, la 10 mai 1963, Skrzypek a absolvit cursurile Universităţii Tehnice din Silezia, după care a absolvit un MBA la Universitatea din Wisconsin. A urmat studii post-universitare la Universitatea Economică din Cracovia, Universitatea din Silezia, Georgetown University şi IESE Business School de la Universitatea din Navarra. A fost numit preşedinte al Narodowy Bank Polski, banca centrală a Poloniei, la data de 10 ianuarie 2007. Alegerea lui de către preşedintele Lech Kaczyński a stârnit nenumărate controverse, dată fiind lipsa de experienţă a lui Skrzypek, în comparaţie cu cea a ilustrului său predecesor, Leszek Balcerowicz. În calitate de preşedinte al băncii centrale a Poloniei, Skrzypek a făcut parte din Consiliul General al Băncii Centrale Europene.

Predecesorul său, Leszek Balcerowicz, este autorul celebrului plan polonez de transformare economică, cunoscut sub numele de terapia de şoc. Acest program, denumit simplu planul Balcerowicz, lansat în anii '90, a prevăzut o serie de reforme care ţinteau hiperinflaţia şi redresarea bugetului de stat. Preţul celor mai multe bunuri de consum nu au mai fost controlate, iar creşterile salariilor bugetarilor au fost limitate. Balcerowicz a adoptat foarte repede convertibilitatea internă a zlotului, ceea ce a condus la creşteri masive de preţuri şi a obligat companiile de stat să devină competitive. Majoritatea economiştilor sunt de acord cu faptul că, fără terapia de şoc implementată de Balcerowicz, care a sacrificat bunăstarea pe termen scurt în favoarea creşterii economice pe termen lung, Polonia ar fi fost o ţară mult mai săracă.

Anterior poziţiei de preşedinte al băncii centrale, Sławomir Skrzypek a fost preşedintele celei mai mari bănci din Polonia, PKO Bank Polski, la care statul deţine peste 51% din acţiuni, şi viceprimar al Varşoviei, între 2002 şi 2005, însărcinat cu politica financiară, proiectele de investiţii şi guvernanţa corporativă.

În urma dispariţiei fulgerătoare a lui Sławomir Skrzypek, prim-vicepreşedintele Piotr Wiesiołek a fost însărcinat să conducă Narodowy Bank Polski, după cum se arată într-un comunicat al băncii centrale.

În ciuda faptului că Skrzypek nu a avut realizări notabile în cursul mandatului său, Polonia a avut printre cele mai bune evoluţii economice dintre ţările Uniunii Europene în cursul crizei economice pe care o traversăm.

Notă: În Polonia, conducătorul băncii centrale se numeşte preşedinte şi nu guvernator, ca în majoritatea statelor Uniunii Europene.

Cum obţine UE banii împrumutaţi României

Ieri, Uniunea Europeană a lansat pe piaţă o emisiune de obligaţiuni în valoare de 1,5 mld.€, cu maturitate la 9 ani (scadenţa este 10 mai 2019), pentru finanţarea parţială a împrumuturilor acordate României şi Letoniei de la fondul de echilibrare a balanţei de plăţi. Emisiunea este garantată de ansamblul celor 27 de ţări membre ale Uniunii Europene.

De altfel, Comisia Europeană apelează destul de frecvent la acest instrument pentru finanţarea ajutoarelor şi împrumuturilor acordate ţărilor membre care nu fac parte din zona euro. Pentru ţările membre din această zonă, fondurile obţinute din emisiuni de obligaţiuni nu pot fi folosite în scopul finanţării acestor ţări, existând alte mecanisme, în care este implicată Banca Centrală Europeană.

În 2010, UE intenţionează să strângă circa 5 mld.€ pentru finanţarea balanţelor de plăţi ale ţărilor din afara zonei euro, afectate serios de criza economică pe care încă o traversăm.

BCE menţine dobânda de politică monetară la 1%

În cursul şedinţei de politică monetară, Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene a decis menţinerea dobânzii de politică monetară la 1%, valoare stabilită în mai 2009. Totodată, a fost menţinut nivelul dobânzilor la facilitatea de creditare la 1,75% şi la facilitatea de depozit la 0,25%.

Relansarea economică lentă şi lipsa inflaţiei determină BCE să menţină acest nivel al dobânzii de politică monetară încă destulă vreme. În momentul de faţă, BCE trebuie să facă faţă crizei declanşate de Grecia, care a ajuns la un deficit bugetar de 13% şi tinde să devină cea mai importantă ameninţare la adresa Uniunii Economice şi Monetare în cei 11 ani de existenţă.

Pentru beneficiarii de credite în euro din România, o evoluţie staţionară a dobânzii de politică monetară practicate de BCE îi poate asigura de menţinerea dobânzii la credite, dacă aceasta este ancorată în Euribor, ca în cazul creditelor ipotecare acordate prin programul "Prima casă".

Decizie surprinzătoare a BNR: dobânda de politică monetară redusă la 7,5%

Consiliul de Administraţie al BNR, întrunit azi în şedinţa programată de politică monetară, a decis reducerea dobânzii de politică monetară de la 8% la 7,5%. Decizia este surprinzătoare chiar şi în conformitate cu argumentele aduse de BNR în comunicatul consecutiv şedinţei:

Analiza evoluţiei indicatorilor macroeconomici relevă stagnarea temporară a procesului de dezinflaţie în condiţiile consolidării tendinţei de scădere a ratei inflaţiei de bază CORE2 ajustată pe fundalul persistenţei unei contracţii economice severe, concomitent cu o relativă ameliorare a percepţiei investitorilor străini asupra economiei româneşti în perspectiva detensionării mediului politic intern.

Rata anuală a inflaţiei a urcat la nivelul de 4,65 la sută în luna noiembrie 2009, faţă de 4,3 la sută în luna precedentă, pe fondul majorării accizelor şi al creşterii preţurilor mărfurilor alimentare, fiind însă inferioară nivelului de 6,3 la sută înregistrat în luna decembrie 2008. Impactul majorării accizelor la tutun asupra ratei anuale a inflaţiei (reflectată prin indicele preţurilor de consum) pentru sfârşitul anului 2009 este estimat la 1,8 puncte procentuale.

Rata anuală a inflaţiei de bază CORE2 ajustată – calculată prin eliminarea impactului preţurilor administrate, al celor volatile (legume, fructe, ouă şi combustibili) şi al principalelor produse accizabile (tutun şi băuturi alcoolice) – şi-a prelungit trendul descendent, reducându-se la nivelul de 3,3 la sută în luna noiembrie 2009, faţă de 3,4 la sută în luna anterioară şi 6,3 la sută în luna decembrie 2008.

În plan monetar, se remarcă o continuare a dinamicii anuale negative în termeni reali a creditului acordat sectorului privat, în special în ceea ce priveşte componenta în monedă naţională, în condiţiile menţinerii cererii reduse de credite pe fondul recesiunii economice. Creditul acordat sectorului public şi-a păstrat dinamica anuală înaltă, nevoile substanţiale de finanţare a deficitului bugetar din ultima parte a anului 2009 contribuind la menţinerea ecartului între ratele dobânzilor interbancare şi rata dobânzii de politică monetară.

Deci în condiţiile stagnării procesului de dezinflaţie şi în perspectiva inflamării preţurilor de consum în perspectiva majorării accizelor, BNR îşi argumentează micşărarea dobânzii cheie "pentru asigurarea unei perspective de convergenţă a ratei inflaţiei către ţintele stabilite pe termen mediu, în paralel cu relansarea durabilă a creşterii economice". Cu alte cuvinte, micşorăm dobânda de politică monetară dorindu-ne ca inflaţia să scadă, nu drept o consecinţă a scăderii inflaţiei. Explicaţia mi se pare cel puţin ciudată, mai ales în condiţiile ratării ţintei de inflaţie.

Mai mult decât atât, după procesul de dezinflaţie asociat contracţiei economice, deja în ţările Uniunii Europene inflaţia a început să crească, ceea ce va determina Banca Centrală Europeană să mărească dobânda de politică monetară pentru zona euro foarte curând. De altminteri, temerea cea mai mare a bancherilor centrali din ţările dezvoltate este cea legată de o inflamare a inflaţiei.

Dacă analizăm mai îndeaproape situaţia, vom constata că decizia luată azi în CA al BNR se leagă mai mult de necesităţile uriaşe de finanţare a statului român, aflat într-o situaţie foarte delicată ca urmare a amânării tranşelor din acordurile cu instituţiile internaţionale. Adică după ce a pretins că s-a ţinut băţoasă lungă vreme în lupta sa pe viaţă şi pe moarte pentru stabilitatea preţurilor, BNR sacrfică tocmai această stabilitate pentru a hrăni un stat flămând financiar, situaţie în care statul român a ajuns atât din cauza crizei economice internaţionale, dar şi din cauza deciziilor dezastruoase ale oamenilor politici şi a unui an electoral.

Legat de această decizie a băncii centrale, m-a sâcâit astăzi afirmaţia unei reporteriţe de la Antena 3, care a perorat toată ziua că "această decizie va avea consecinţe imediate asupra dobânzilor practicate de băncile comerciale". Ei nu zău?