Reflecţii economice

După cum anunţă Financial Times şi BBC, guvernatorul Banco Central de la República Argentina, banca centrală a Argentinei, Martín Redrado, a acceptat să părăsească această funcţie, ca urmare a unei dispute prelungite cu preşedintele ţării, Cristina Fernández de Kirchner. Aceasta îi solicitase guvernatorului să pună la dispoziţia guvernului 6,6 mld.$ pentru plata unor tranşe din datoria externă a ţării. Argentina are de plătit tranşe scadente de 13 mld.$ în acest an şi o gaură în vistieria ţării apreciată a fi între 2 şi 7 mld.$.

Cristina Fernández de Kirchner a semnat un decret la 7 ianuarie 2010 prin care îl demitea pe Martín Redrado pentru neîndeplinirea sarcinilor ca funcţionar public. Guvernatorul a refuzat să se supună, susţinând că doar congresul îl poate demite, dar congresul se află acum în vacanţa de vară. Acum, ca într-o operă bufă, cum apreciază Financial Times, Cristina Fernández de Kirchner îi refuză demisia lui Redrado, susţinând că acesta este demis. El a declarat: "Mandatul meu la conducerea Băncii Centrale a luat sfârşit şi am decis să părăsesc postul, având sentimentul datoriei împlinite".

Dincolo de picanteriile poveştii cu iz sud-american, imixtiunea statului în gestionarea fondurilor băncii centrale este o atitudine inadmisibilă în practica internaţională. Prin tradiţie şi definiţie băncile centrale sunt independente faţă de conducerea executivă a statului şi nu este permisă folosirea rezervelor băncilor centrale pentru plata datoriilor externe sau finanţarea deficitului bugetar. Mai mulţi şefi de bănci centrale şi-au manifestat solidaritatea cu Martín Redrado.