Aurel Şaramet şi alţi aroganţi

Azi-dimineaţă, televiziunile de ştiri relatau pe spaţii largi ştirea privind percheziţii şi aduceri la DIICOT ale unor persoane implicate în fraude bancare de circa 22 mil. €. Totul a plecat de la un comunicat al amintitei instituţii. Desigur, imagini peste imagini cu mascaţi care escortează fel de fel de persoane, de la înalţi funcţionari bancari la doamne tuciurii cu fuste înflorate.

Printre cei incriminaţi de acuzaţiile DIICOT, se numără şi Aurel Şaramet, preşedinte al Fondului de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (FNGCIMM), pe care am avut ocazia să-l întâlnesc în mai multe circumstanţe legate de finanţările imobiliare, ştiut fiind că instituţia respectivă administrează garanţiile statului în programul Prima casă. Personajul s-a dovedit de o aroganţă care n-ar trebui să caracterizeze o persoană cheie într-o instituţie financiară. M-am întrebat de multe ori de unde provine această aroganţă. Un răspuns parţial l-am primit în ultimii ani, când Aurel Şaramet s-a arătat foarte apropiat de PDL, un partid oportunist, plin de indivizi cu tendinţe de căpătuire rapidă. Probabil simţind scutul politic din spatele lui, Şaramet pare a se fi apucat de infracţiuni economice. Un om cu experienţa lui în sistemul bancar ar fi trebuit să ştie că, atunci când semnează garanţii din partea statului pe baza unor acte false, se poate aştepta oricând să fie descoperit, mai ales că la mijloc se aflau bani publici.

O altă persoană incriminată este Alexandru-Claudiu Cercel-Duca, director general adjunct al BRD-GSG, membru în Comitetul de Direcţie, adică unul dintre cei 5 executivi care asigură conducerea operativă a băncii. Acest lucru arată că putreziciunea este prezentă în sistemul bancar.

Gruparea infracţională pare a fi fost extrem de bine şi eficient organizată. Aveau un expert contabil care falsifica bilanţuri, aveau specialişti care făceau achiziţii imobiliare supraevaluate pentru a fi depuse drept garanţii, lucrau cu firme legal înregistrate, etc.

Desigur, ar putea spune cineva că 22 mil. € nu reprezintă mare lucru în totalul activlor bancare de circa 200 mld. €, însă prejudiciul este doar estimat şi, ceea ce este mai important, se pune întrebarea câte astfel de fraude nu sunt încă descoperite.

Ar fi util să spuneam că ancheta DIICOT a fost demarată ca urmare a unei plângeri depuse de BCR în mai 2012, care suspecta falsuri în 4 dosare de credit. În cursul cercetării, procurorii DIICOT au mai găsit încă 36 de dosare cu falsuri.

Topul primelor 10 bănci în 2011 după activele nete şi profitul net. Mari surprize

Sistemul bancar românesc, format din 41 de bănci, a reuşit să înainteze în 2011, prin mărirea activelor cu 3,5% şi să-şi reducă pierderile de la 516 mil. lei în 2010 la 430 mil. lei la sfârşitul lui 2011.

Iată clasamentul primelor 10 bănci, în funcţie de active:
1. BCR - 20,12% (+0,32 pp);
2. BRD - 13,57% (-0,33 pp);
3. Banca Transilvania - 7,27% (+1,07 pp);
4. CEC Bank - 6,99% (+0,59 pp);
5. Raiffeisen Bank - 6,69% (+0,19 pp);
6. UniCredit Ţiriac Bank - 6,61% (+0,31 pp);
7. Volksbank - 5,02% (-0,78 pp);
8. Alpha Bank - 4,67% (-1,53 pp);
9. ING Bank - 4,04% (+0,44 pp);
10. Bancpost - 3,47% (-0,43 pp);

Dacă până acum câţiva ani, în general, clasamentul profitului net era destul de asemănător cu clasamentul după activele nete, iată că în 2011 topul băncilor după profitul net, în conformitate cu standardele româneşti de contabilitate, arată extrem de diferit:
1. BRD - 472 mil. lei;
2. Raiffeisen Bank - 316 mil. lei;
3. Banca Transilvania - 146 mil. lei;
4. ING Bank - 127 mil. lei;
5. Citibank - 113 mil. lei;
6. UniCredit Ţiriac Bank - 103 mil. lei;
7. RBS - 89,7 mil. lei;
8. Banca Italo-Romena - 76,5 mil. lei;
9. Eximbank - 58,2 mil. lei;
10. Piraeus - 43,8 mil. lei.

BCR, prima bancă după active în 2011, nu apare în topul primelor 10 bănci după profitul net, mai mult decât atât, înegistrând o pierdere de 327 mil. lei. Nu se regăsesc în topul după profitul net nici CEC, Volksbank, Alpha Bank şi Bancpost, dar apar în plus Citibank, RBS, Banca Italo-Romena, Eximbank şi Piraeus.

Acest lucru aduce o reală departajare a băncilor comerciale după capacitatea managementului de a gestiona provocările crizei. Este surprinzător faptul că bănci fără o reţea teritorială prea dezvoltată au reuşit să ia faţa unor competitori net superiori la acest capitol. În momente de restrişte, pare mai avantajată o bancă cu active mai puţine, cu o reţea teriotorială mai redusă, dar cu o flexibilitate mai mare de adaptare.

Băncile fug din Ungaria. Vor fugi şi din România?

Suprataxarea băncilor în vremuri de criză a iscat discuţii aprinse la nivel mondial. Nu s-a ajuns la nicio concluzie certă. Uniunea Europeană intenţionează o taxare a transferurilor bancare cu o cotă procentuală extrem de redusă. În ţările în care guvernul a ajutat sistemul bancar, o suprataxare a băncilor ar putea avea o oarecare justificare. În ţările care nu au fost silite să furnizeze astfel de ajutoare, chestiunea este discutabilă.

După cum anunţă Portofolio.hu, trei mari bănci cu capital străin iau în considerare retragerea din Ungaria din cauza impozitului suplimentar instituit de guvern sistemului bancar, considerat exagerat de instituţiile de credit, potrivit publicaţiei Nepszava.

"Trei bănci iau în calcul retragerea din Ungaria. Nu este vorba de bănci mici. Valoarea activelor lor nu este cu mult mai mică decât cea a activelor OTP", menţionează publicaţia citată, fără a nominaliza sursele.

Băncile în cauză apreciază că impozitul suplimentar introdus de guvern la începutul lunii iulie este exagerat, în condiţiile în care ele înregistrează performanţe financiare foarte slabe. Publicaţia notează că 12 bănci din Ungaria nu au profituri suficient de mari pentru plata impozitului.

Printre băncile occidentale care operează în Ungaria se numără Erste, Intesa Sanpaolo (prin CIB Bank), Raiffeisen, UniCredit şi KBC (prin K&H Bank).

Andreas Treichl, şeful Erste Bank, cea mai mare bancă din Austria şi una dintre cele mai mari bănci din Europa de est, a declarat într-un interviu acordat Financial Times şi publicat luni că sunt "supăraţi în legătură cu taxarea excesivă a băncilor", adăugând că este "un pas inutil".

Băncile care operează în România sunt ameninţate cu taxa Robin Hood, văzută ca o taxă de solidaritate. Mai multe detalii, în articolul Ilie Şerbănescu propune stângist suprataxarea băncilor.

Reamintesc că băncile din România sunt angrenate în conflicte deschise cu beneficiarii de credite, ca urmare a apariţiei celebrei Ordonanţe nr.50 din 2010. O suprataxare ar fi, probabil, prea mult.

Pe scurt (VII)

Excepţional articolul lui Mişu Negriţoiu în Ziarul financiar, De ce nu se pot împrumuta românii în euro la o rată a dobânzii de 4%. Este unul dintre puţinele demersuri de educaţie financiar-bancară apărute în presa românească. De fapt, este răbufnirea unui bancher autentic la păsărelele care zburdă prin capul unor politicieni de-alde Băsescu, Boc şi alţii, cum că ar putea învinge regulile pieţei cu măsuri administrative.

Tot din grădina băncilor, de data asta a celor pentru locuinţe, două mari şi late în România: Maria Anton scrie în Capital.ro articolul Ispite pentru clienţii băncilor pentru locuinţe. Pe scurt, clienţii să încheie cu una dintre cele două bănci un contract de economisire-creditare pentru domeniul locativ în valoare minimă de 24.000 lei şi achită integral comisionul de deschidere aferent, plus o rată lunară de economisire, până la data de 30 septembrie 2010, primesc un sejur la munte.

Dan Popa scrie în Hotnews.ro articolul Băncile riscă procese colective din partea clienţilor nemulţumiţi. Clienţii Volksbank şi BCR- reprezentaţi de Gheorghe Piperea. "Strategiile" se coc pe forumuri şi grupuri de discuţii. Câteva mii de clienţi ai băncilor locale vor să dea în judecată instituţiile de credit cu care au contracte în derulare, cei mai "porniţi" fiind clienţii Volksbank, BCR şi Bancpost. O parte dintre ei au înfiinţat grupuri de discuţii pe internet, unde schimbă idei, discută strategii şi pun la cale proteste.

Reforma Wall Street, gândită de Casa Albă

În esenţă, reformele sistemului financiar-bancar din SUA, aşa cum sunt publicate pe site-ul Casei Albe, sunt:

1. O protecţie mai puternică împotriva practicilor neloiale privind cărţile de credit, cum ar fi mărirea dobânzilor la creditele existente.

2. Brokerii de credite ipotecare nu vor mai putea câştiga comisioane mari pe seama creditelor pe care consumatorii nu şi le pot permite.

3. Scoring anual gratuit pentru toată lumea, astfel încât fiecare să-şi poată controla situaţia financiară.

4. Nu vor mai fi permise ajutoare de stat din banii contribuabililor pentru societăţile financiare intrate în dificultate.

5. Control mai mare din partea acţionarilor asupra modului în care sunt remuneraţi executivii de top. Remuneraţiile membrilor Consiliilor de Administraţie trebuie să fie independente de rezultate.

6. Brokerii care furnizează consultanţă financiară trebuie să acţioneze în interesul clienţilor lor şi nu în propriul lor interes financiar.

7. Comkpaniile financiare nu vor mai fi lăsate să crescă peste limita la care ar afecta întregul sistem financiar.

8. Se va înfiinţa o agenţie al cărei unic rol va fi protejarea intereselor consumatorilor şi stabilirea regulilor pe care trebuie să le respecte băncile, societăţile ipotecare şi companiile emitente de cărţi de credit.

9. Acceptatorii de cărţi bancare nu vor putea fi taxaţi mai mult decât costurile de procesare.

10 Mai multe detalii pot fi aflate la WhiteHouse.gov/wallstreetreform sau la financialstability.gov.

Sursa: The White House Blog

Radu Graţian Gheţea: Băncile au noi probleme începând cu 1 iulie

Am atras în mai mult rânduri atenţia asupra consecinţelor măsurilor de austeritate adoptate de Guvern şi intrate în vigoare de la 1 iulie 2010, mai ales în articolul Creditele bugetarilor, o bombă ce poate exploda după 1 iunie 2010 (la acea vreme, Guvernul spera ca măsurile de austeritate să intre în vigoare de la 1 iunie 2010). Scriam acolo că cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice. Asta înseamnă, în medie, că fiecare bugetar are o datorie la bancă de peste 3.500 €. Situaţia diferă de la o bancă la alta, unele având o pondere de 10% din total credite acordate bugetarilor în timp ce la altele procentul ajunge şi la 25%, conform unor surse bancare.

Aflat astăzi la un seminar financiar-bancar, Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor şi al CEC Bank, a declarat:

"La persoanele fizice, lucrurile vor fi destul de complexe în perioada următoare, când se va simţi efectul reducerilor masive de personal ,în special din zona privată. Din 1 iulie avem clar un nou început. Este clar că acei clienţi care lucrează la stat vor avea venituri mai mici şi nu-şi vor mai putea plăti ratele la credit, iar la aceasta se vor adăuga şi pierderile pe care mulţi oameni le-au suferit din cauza calamităţilor naturale. Cei loviţi de inundaţii s-ar putea să aibă probleme cu rambursarea creditelor. De asemenea, reducerea cu 25% a salariilor va crea probleme băncilor. Cred că toate băncile sunt pregătite să treacă la o restructurare importantă a creditelor ca urmare a reducerii veniturilor pe familie."

Gheţea a mai atras atenţia că în prezent nu există cerere de credite de la persoane fizice şi nu este vorba de nivelul dobânzilor.

Creditele neperformante din sistemul bancar românesc au ajuns la cote nemaiîntâlnite în ultimii 20 de ani, aşa cum a prezentat ieri la un seminar ţinut la BNR Rodica Popa, şef serviciu în Direcţia de de stabilitate financiară a băncii centrale, în lucrarea Creditele neperformante - metodologii şi comparaţii, discutată pe larg de Bogdan Glăvan în articolul Creditele neperformante urcă vertiginos.

Ce a adus reuniunea G20 de la Toronto

În cursul întâlnirilor din 2008 şi 2009, membrii G20 au căzut de acord asupra acţiunilor energice ce trebuiau luate pentru asigurarea creşterii economice globale, prin tăierea dobânzilor până la cele mai joase niveluri şi pomparea de miliarde de euro în economiile lor prin tăierea de taxe şi încurajarea consumului.

Reuniunea de la Toronto a fost aşteptată cu mare interes, mai ales după discuţiile din ultimele săptămâni, punctate de argumente şi contraargumente în ceea ce priveşte căile de gestionare a recuperării economice încă fragile. Comunicatul emis la sfârşitul reuniunii punctează asupra necesităţii înjumătăţirii deficitelor bugetare până în 2016 şi a datoriilor externe până în 2016.

Participanţii la reuniune nu au reuşit să găsească alte puncte comune. Spre exemplu, SUA consideră că politica de austeritate bugetară practicată în ţările Uniunii Europene nu va reuşi să accelereze ieşirea din criză. SUA consideră că ea mai bună cale este menţinerea cheltuielilor şi a nivelului de impozitare.

În ceea ce priveşte taxarea băncilor, nereuşind să ajungă la un consens, participanţii la reuniune au hotărât să lase la latitudinea fiecărei ţări politica fiscală în această privinţă.

Reforma sistemului bancar a fost creionată la Toronto, urmând ca detaliile să fie finalizate la reuniunea din 11-12 noiembrie 2010, care se va ţine la Seul, Coreea de Sud. Această reformă are drept scop asigurarea faptului că băncile sunt suficient de puternice pentru a face faţă provocărilor unor crize, fără ca guvernele să fie nevoite să pompeze în sistemul bancar bani din contribuţiile plătitorilor de taxe.

În anii care urmează, băncile vor trebui să treacă printr-un proces de adecvare a capitalului. Marea Britanie şi SUA au presat pentru urgentarea acestei reforme, care ar urma să elimine slăbiciunile din sistemul bancar care au condus la evoluţiile negative declanşate de criza financiară izbucnită în anul 2007 în SUA.

Ce poate aduce reuniunea G20 de la Toronto?

În perioada 26-27 iunie 2010, va avea loc la Toronto reuniunea la vârf a G20. Şefi de stat şi guvern din 19 ţări şi Uniunea Europeană vor discuta reformele necesare economiei globale.

Membrii G20 sunt: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Coreea de Sus, Franţa, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Turcia, Marea Britanie, SUA, Uniunea Europeană. Grupul s-a înfiinţat în 1999, grupând pe de-o parte ţările cu economiile cele mai puternice şi un grup de ţări emergente, cu economiile considerate cele mai dinamice.

Scopul a fost crearea unui cadru instituţional în care reprezentanţii ambelor părţi să poată schimba puncte de vedere asupra reglementării economiei mondiale în vederea ameliorării funcţionării ei. Este important de remarcat că ţările membre ale G20 reprezintă circa 90% din PIB-ul mondial, 80% din comerţul mondial (inclusiv schimburile intracomunitare din Uniunea Europeană) şi 2/3 din populaţia mondială. Mai multe detalii, în articolul Despre G20.

Următoarea reuniune de la Toronto va fi precedată de o reuniune a G8 (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Rusia şi SUA) la Huntsville, despre care puteţi afla mai multe de pe site-ul oficial al reuniunii G20.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a transmis o scrisoare liderilor G20, prin care le solicită stabilirea unor cerinţe de capital şi lichiditate uniforme şi puternice care să se aplice băncilor comerciale şi i-a avertizat pe liderii Uniunii Europene să nu slăbească măsurile de stimulare financiară a economiilor de o manieră care ar putea compromite întregul proces de recuperare a economiei mondiale după prezenta criză economică, anunţă Telegraph.co.uk.

Ţinând cont de faptul că SUA sunt în plin proces de reformare a reglementării sistemului financiar, Obama a accentuat faptul că reuniunea de la Toronto trebuie să pună la punct un cadru comun pentru reforma bancară.

Obama insistă şi asupra reglementării efectului de levier pe pieţele de capital, mai ales în ceea ce priveşte instrumentele derivate, cărora trebuie să li se impună mai multă transparenţă. Se ştie că instrumentele derivate de pe pieţele internaţionale de capital şi efectul de levier foarte mare sunt considerate responsabile în bună măsură de declanşarea crizei financiare care a precedat actuala criză economică.

El nu a ratat ocazia de a face aluzie la pretenţiile Chinei de a-şi impune yuanul ca monedă internaţională de rezervă, Obama subliniind rolul valutelor liber convertibile în reglarea activităţii economice.

Vice-ministrul afacerilor externe din China, Cui Tiankai, a replicat: "Yuanul este moneda naţională a Chinei şi nu ar trebui să facă obiectul discuţiilor unei reuniuni internaţionale".

Pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi privind reuniunea G20 de la Toronto, puteţi consulta secţiunile specializate ale Financial Times şi Telegraph.co.uk.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Debancarizarea României, efect al crizei

Cu nu prea mulţi ani în urmă, înainte de accelerarea creditului bancar de retail, multe dintre operaţiunile românilor se făceau cu bani gheaţă. În tranzacţiile imobiliare, era un lucru comun de a se plăti cu banii conţinuţi în punga de un leu, adică acele pungi de plastic pe care le primeam gratuit de la supermarketuri. Pe de altă parte, pe fondul unei inflaţii mari, economia românească era valutizată. Pe piaţa imobiliară, deşi lucrurile s-au mai schimbat, valutizarea este încă la cote foarte mari.

Cultura banilor gheaţă îi caracterizează pe români. Drept dovadă stau cozile din faţa bancomatelor în zilele de salariu. Românii au fost obligaţi de angajatori să accepte încasarea drepturilor salariale pe carduri bancare. Însă cultura cash-ului îi face să scoată imediat banii din cont. Desigur, este vorba şi de o moştenire culturală. Mirosul banilor (în ciuda vorbei că nu îl au), atingerea lor şi pipăirea unui buzunar plin îi fac pe români să se simtă bine.

În timp, această cultură a banilor gheaţă s-a mai atenuat, lăsând loc banilor de plastic. S-au publicat nenumărate rapoarte care atestă creşterea continuă a plăţilor făcute cu cardul şi a plăţilor online.

Numai că a venit criza peste noi şi românii au început din nou să prefere banii gheaţă. Nu numai persoanele particulare, dar şi firmele. Iată ce declară avocatul Gabriel Biriş (casa de avocatură Biriş & Goran), expert în fiscalitate, pentru DailyBusiness.ro: "Multe dintre afaceri se fac acum la negru, şi nu mă refer doar la firme mici. Marea evaziune din zona produselor accizabile, dar şi achiziţii intracomunitare a explodat. Trebuie să fim conştienţi că evaziunea fiscală este ca un cancer, care macină economia şi subminează capacitatea de acţiune a statului, prin corupţie."

La rândul său, Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), a declarat pentru aceeaşi publicaţie: "Tranzacţiile cu sacoşa de bani şi barterele se fac în principal de către firmele care au conturile blocate, inclusiv de către stat. Fiecare încearcă să supravieţuiască aşa cum poate, fie plătindu-şi furnizorii şi partenerii, fie oferind angajaţilor banii la negru, pentru a nu mai plăti taxe."

Această migrare către plăţile în numerar conduce la debancarizarea României, o ţară şi aşa sub-bancarizată. Mai mult decât atât, sunt favorizate spălările de bani.

BNR se pronunţă împotriva falimentului personal

După cum se ştie, problema falimentului personal a fost îndelung discutată în ultima vreme, cu opinii pro şi contra. Legea falimentului personal a fost adoptată astăzi de Senat, rămânând ca decizia să fie luată de Camera Deputaţilor, cameră decizională în acest caz. Proiectul de lege, realizat după modelul legii falimentului personal din SUA, permite instanţelor să stabilească dacă o persoană se află în insolvenţă scuzabilă sau faliment fraudulos. Potrivit proiectului, debitorul care cu bună credinţă a cerut şi a acceptat deschiderea procedurii insolvenţei va putea fi descărcat total sau parţial de datoriile anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii, dacă bunurile sale sunt insuficiente pentru plata întregii mase credale şi dacă instanţa i-a acordat beneficiul scuzabilităţii.

Din punctul de vedere al băncilor, lucrurile stau cu totul altfel. "În 99% din cazurile în care se va aplica legea va fi vorba de cineva care a luat un credit mare de la bancă şi există în garanţie un activ mare. Dacă nu rambursează creditul, casa şi terenul sunt vândute, iar banii merg la bancă. Pentru asta nu e nevoie de o lege specială. Legea va reprezenta un risc pentru că va fi văzută ca o oportunitate (...) S-a văzut că nici legea insolvabilităţii companiilor nu a funcţionat cum trebuie, pentru că nici băncile, nici avocaţii, nici clienţii nu au experienţa necesară. Trebuie proceduri rapide, trebuie scurtate termenele", crede Steven van Groningen, vicepreşedinte al ARB şi preşedintele Raiffeisen Bank România, citat de Mediafax.

La rândul său, Adrian Vasilescu, consiler al guvernatorului BNR, a declarat pentru Mediafax: "Proiectul legii falimentului personal în aparenţă este generos. În esenţa lui, însă, este posibil să ne trezim în faţa unor prevederi legale care să provoace o presiune puternică asupra unui sistem, mă refer la sistemul bancar, care şi aşa suportă un proces de încetinire a creditării. Într-un moment în care aşteptăm zorii încrederii în economia noastră, care să stimuleze băncile să relanseze creditarea, un astfel de act normativ ar putea să descurajeze procesul şi să vedem băncile în căutare de garanţii peste garanţii ca să dea un credit."

De altfel, BNR şi ARB nu au avizat acest proiect.

Băncile refuză visceral falimentul personal pentru că riscurile asociate acordării de credite bancare ar creşte şi, într-adevăr, ar fi necesare garanţii suplimentare pentru obţinerea unui credit. Pe de altă parte, însă, o astfel de lege le-ar scoate din amorţire, întrucât s-au obişnuit să câştige bani foarte uşor, mai ales în perioada boom-ului economic din anii 2003-2008.

General Electric intenţionează să se retragă din acţionariatul grupului turc Garanti, însă Garanti Bank România fuzionează cu GE Money

Surse din interiorul General Electric au anunţat în urmă cu două săptămâni intenţia GE de a se retrage din acţionariatul grupului turc Garanti. GE are o participaţie de 20,85% la Garanti, cea mai tranzacţionată acţiune la bursa de la Istanbul şi cel mai mare jucător de pe piaţa creditelor bancare în ceea ce priveşte cota de piaţă. GE speră să obţină din această tranzacţie circa 3,3 mld.€, după cum anunţă Reuters.

Investitorii străini preferă această bancă întrucât este în proporţie de circa 50% deţinută de investitori privaţi, pe când alte grupuri bancare din Turcia sunt fie afaceri de familie, fie deţinute de stat. Având în vedere free-float-ul¹ ridicat al Garanti Bank, lichiditatea pe această acţiune este considerabilă.

GE participă la acţionariatul Garanti prin divizia sa GE Money, cunsocută şi drept GE Consumer Finance, este divizia de servicii financiare a companiei General Electric, prezentă şi în România, prin GE Money România, care oferă credite de nevoi personale, credite ipotecare, credite de consum, carduri de credite, leasing auto.

Cu toată mutarea preconizată la nivel global, "În România nu se schimba nimic, vom merge în continuare mână în mână cu GE Money. Planurile de viitor pentru România rămân neschimbate", a declarat pentru Ziarul financiar directorul general al Garanti Bank România, Murat Atay.

În prezent, Garanti Bank România este sucursala GarantiBank International N.V., cu sediul la Amsterdam, deţinută, la rândul său, integral de grupul turc. Banca este în proces de autorizare la BNR, pentru a obtine o licenţă bancară locală, acum funcţionând în regim de sucursală. Noua instituţie bancară se va numi GE Garanti Bank şi ar trebui să reunească operaţiunile sucursalei locale a Garanti cu cele ale celor trei instituţii financiare nebancare deţinute de GE Money. Procesul de autorizare a început în urmă cu circa un an, finalizarea fiind aşteptată în perioada care urmează.

______________________
¹ Free-float desemnează proporţia din capitalul social al unei societăţi comerciale disponibilă pentru a fi tranzacţionată în mod public în cadrul unei burse de valori. În cazul unui free-float ridicat, lichiditatea potenţială a acţiunii este foarte ridicată.

Topul primelor 10 bănci în 2009 după activele nete

În primul rând, trebuie remarcat faptul că totalul activelor nete din sistemul bancar românesc a scăzut cu 0,5 mld.lei, de la 79 mld.lei în 2008 la 78,5 mld.lei în 2009. Deşi ordinea pe podium nu s-a schimbat, BCR, BRD şi Volksbank menţinându-şi primele trei locuri din clasament, criza a determinat alte schimbări spectaculoase. Iată clasamentul:

1. BCR - 19% (-1,3 pp);
2. BRD - 14,1% (-1,5 pp);
3. Volksbank - 6,6% (-0,1 pp);
4. Alpha Bank - 6,4% (+0,9 pp);
5. CEC Bank - 6,3% (+2 pp);
6. UniCredit Ţiriac Bank - 6,1% (+0,6 pp);
7. Raiffeisen Bank - 6% (+0,1 pp);
8. Banca Transilvania - 5,9% (+0,5 pp);
9. Bancpost - 4,4% (-0,3 pp);
10. ING Bank - 3,3% (-0,2 pp).

Băncile prezente în acest clasament sunt aceleaşi din clasamentulul anului 2008. Cota de piaţă a ocupantelor primelor trei locuri a scăzut.

Cel mai mare jucător din sistem, BCR, a scăzut pentru prima oară sub 20% din total active, după ce, nu cu foarte mulţi ani în urmă avea o treime din sistemul bancar. Raiffeisen Bank a căzut de pe locul 4 pe locul 7, iar Banca Transilvania a coborât de pe poziţia 7 pe poziţia 8, în ciuda unei uşoare creşteri a cotei de piaţă.

Cea mai spectaculoasă creştere în top a avut-o CEC Bank, care a urcat de pe locul 9 pe locul 5, activele nete crescând cu 2 puncte procentuale, ceea ce înseamnă o creştere de 46,5% a cotei de piaţă. Această evoluţie se datorează politicii băncii de a achiziţiona titluri de stat, dar şi de intensificare a acordării de credit, însă costul a fost deteriorarea portofoliului, prin creşterea creditelor îndoielnice şi pierderilor a depăşit 20%.

UniCredit Ţiriac Bank şi-a păstrat locul 6, în ciuda creşterii cotei de piaţă cu 0,6 puncte procentuale, ceea ce înseamnă o creştere 10,9%.

Cea mai spectaculoasă coborâre în top a înregistrat-o Raiffeisen Bank, care, deşi şi-a mărit cota de piaţă cu 0,1 puncte procentuale, a coborît trei poziţii în top, din cauza redistribuirii cotelor de piaţă. În 2007, banca era pe locul 3, iar în 2008 pe locul 4.

Una dintre primele bănci înfiinţate după 1990, Bancpost, şi-a continuat declinul, în ciuda unor măsuri ferme de restructurare. În 2009, banca a concediat 400 de salariaţi.

ING Bank şi-a păstrat locul 10, pe care îl ocupă de mai mulţi ani, în ciuda scăderii cotei de piaţă cu 0,2 puncte procentuale, ceea ce aduce banca la nivelul din 2007 ca pondere în activele nete ale sistemului bancar.

Portretele lui Alan Greenspan au ajuns sub pat

Portretele fostului preşedinte al FED, Alan Greenspan, preţuite înainte de criza economică la circa 10.000 $, au ajuns acum să zacă sub pat sau prin şifoniere, anunţă Wall Street Journal.

Charles Gradante, administratorul unei firme de consultanţă, Hennessee Group LLC, care a achiziţionat câteva portrete ale lui Alan Greenspan, a declarat: "Ar fi trebuit să le transform într-o tablă de darts. Tot ceea ce văd atunci când privesc aceste portrete sunt două căderi abrupte ale pieţelor, dar şi criza economică curentă".

O pictoriţă tânără şi necunoscută, Erin Crowe, a intuit afacerea cu portrete ale lui Greenspan înainte de izbucnirea crizei, reputaţia lui şi a Wall Street mergând umăr la umăr, şi s-a apucat să picteze portretele şefului FED în ulei pe pânză. ea a reuşit să picteze circa 50 de portrete ale lui Greenspan, pe care le-a vândut cu sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 $ bucata.

Această soartă a portretelor lui Alan Greenspan, acum în vârstă de 83 de ani, este legată de asocierea lui cu ideea că este unul dintre factorii detrminanţi în declanşarea crizei, prin politica de dereglementare extremă a pieţelor financiare americane, mai ales în ceea ce priveşte activitatea băncilor de investiţii. Aceste bănci au fost cele care au intermediat operaţiunile financiare între sistemul bancare şi pieţele de capital, mai ales în cele legate de securitizarea creanţelor izvorâte din credite ipotecare şi alte tipuri de creanţe.

Încă o provocare: jaf asupra unei maşini de transport valori

De dimineaţă, s-a produs un jaf asupra unei maşini de transport valori în zona Pasului Gutâi. 5-6 indivizi cu cagule pe faţă, îmbrăcaţi în kaki şi cu veste reflectorizante, au atacat vehiculul şi au reuşit să fure 100.000 lei, destinaţi alimentării bancomatelor din zona oraşului Sighetu Marmaţiei.

Mediafax face un istoric al jafurilor din acest an, al căror număr a crescut îngrijorător faţă de anii trecuţi. Ţinta predilectă o constituie casele de schimb valutar, de amanet şi, ceea ce este mai grav, agenţiile bancare, inclusiv bancomatele. În luna februarie a acestui an, am publicat pe acest blog o scrisoare deschisă adresată guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, prin care atrăgeam atenţia posibilităţii intensificării unor astfel de fapte pe fondul crizei pe care o traversăm.

Autorităţile par neputincioase în astfel de cazuri, ponderea prinderii autorilor fiind îngrijorător de mică. Repet atenţionarea că o astfel de situaţie pune sub semnul întrebării încrederea în sistemul bancar românesc. Dacă luăm în considerare faptul că actuala criză este una caracterizată de lipsa de încredere, autorităţile trebuie să ia măsuri hotărâte pentru prinderea autorilor unor astfel de jafuri, dar şi pentru prevenirea acestor fenomene.

Actualizare:
Suma furată este de 240.000 lei, iar destinaţia banilor era plata pensiilor din circa 40 de localităţi din zonă.

Un an de la declanşarea falimentului Lehman Brothers. Am învăţat ceva?

Exact acum un un, scriam articolul Cele mai recente victime ale tsunami-ului subprime, în care vorbeam despre faptul că, în acea dimineaţă, trei dintre cele mai importante instituţii financiare din SUA, Lehman Brothers, Merril Lynch şi AIG (American International Group) intraseră în dificultate, după ce, cu câteva zile înainte, cei doi mari jucători de pe piaţa creditelor ipotecare din SUA, Fannie Mae şi Freddy Mac, fuseseră naţionalizaţi de către guvernul american.

De atunci, tăvălugul consecinţelor declanşate de criza subprime din SUA, începută în vara anului 2007, nu s-a mai oprit. Guvernele statelor occidentale au aruncat sume enorme de bani pe pieţe, în dorinţa de a combate efectele acestei crize. Cea mai importantă consecinţă şi trăsătură a acestei crize financiare, transformată ulterior în criză economică, a fost instaurarea neîncrederii, care persistă şi acum. Din cauza neîncrederii, s-au prăbuşit bănci, care, în condiţii normale, nu s-ar fi prăbuşit. Neîncrederea a dus la lipsa aproape totală a tranzacţiilor pe pieţele interbancare.

A urmat criza economică, declanşată de cvasioprirea creditării economiei reale de către sistemele bancare. Au urmat falimente, disponibilizări, micşorări de salarii. Peste toate s-a aşternut recesiunea, care a lovit atât ţările avansate economic, dar şi pe cele cu economii emergente. Doar ţările foarte sărace au scă pat mai ieftin din această criză.

Întregul sistem financiar mondial s-a zguduit din temelii. A ajuns să se vorbească despre schimbarea dolarului din poziţia de valută internaţională de referinţă cu renminbi-ul chinezesc sau rubla rusească. Nimic din ceea cu ce eram obişnuiţi înainte de criză nu va mai arăta la fel.

Cu siguranţă, am fost nevoiţi să învăţăm multe lucruri. Această situaţie se va reflecta în reconstruirea sistemului financiar-bancar mondial pe baze noi, dar şi în reproictarea din temelii a strategiilor de business.

Programul "Prima casă" ar putea fi îngropat de acordul Basel II şi de noile politici europene privind managementul riscurilor bancare

Scriam în articolul Managementul riscurilor bancare în timp de criză, abordat european mai mult despre noile reglementări europene legate de securitizarea creanţelor, beneficiind de experienţa cauzelor care au condus la actuala criză economică. Numai că iniţiativa europeană îmbracă mai multe aspecte, printre care şi condiţiile în care se vor acorda credite bancare în viitor. Mai mult decât atât, criza a prins acordul Basel II în curs de implementare în ţările cu sisteme financiar-bancare dezvoltate.

Scriind despre acest subiect în ediţia sa online, ziarul România liberă comite mai multe erori în articolul O directivă europeană ar putea îngropa "Prima casă". Cea mai mare eroare este faptul că ziarul consideră acordul Basel II o directivă europeană. Consider că ar trebui lămurit acest subiect. Basel II este al doilea acord Basel, constituind o sumă de recomandări făcute pentru adaptarea legislaţiilor bancare naţionale şi pentru activităţile de reglemetare ale băncilor centrale de către Comitetul Basel privind Supravegherea Bancară. Acordul Basel II, publicat prima dată în iunie 2004, intenţionează să statueze un standard internaţional privind cerinţele de capital pentru băncile comerciale în vederea evitării riscurilor financiare şi operaţionale. Deşi Comitetul Basel îşi ţine şedinţele la sediul Băncii Reglementelor Internaţionale, cele două entităţi sunt separate. Membrii Comitetului Basel vin din Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Brazilia, Canada, China, Franţa, Germania, Hong Kong, Elveţia, India, Indonezia, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Luxemburg, Marea Britanie, Mexic, Olanda, Rusia, Singapore, Spania, SUA, Suedia şi Turcia. Actualul preşedinte al Comitetului Basel este Nout Wellink, guvernatorul băncii centrale a Olandei.

În fond, acordul Basel II ar trei ţinte principale: cerinţele minime de capital, activitatea de supraveghere bancară şi transparenţa. În conformitate cu prevederile acordului Basel II şi ale noilor norma europene privind managementul riscurilor bancare, creditele ipotecare acordate prin programul "Prima casă" ar pute fi considerate riscante din punctul de vedere al reglementărilor bancare şi clienţii care vor aplica pentru un credit prin acest program ar putea fi refuzaţi, motivul fiind mai ales avansul mic, de numai 5%.

Guvernul Boc a lansat acest program cu multe bâlbâieli, l-a modificat în nenumărate rânduri şi, aşa cum am mai scris cu alte prilejuri, pare a nu se fi consultat cu Banca Naţională a României. La rândul său, BNR s-a trezit în faţa unui fapt împlinit şi a aceptat cu mare uşurinţă elementele chieie ale acestui program, aflate în divergenţă crasă cu normele de prudenţialitate bancară. Banca centrală, în ciuda prevederilor acordului Basel II şi ale viitoarelor reglementări europene privind managementul riscurilor bancare a aceptat acest program populist şi electoral, lăsând în sistemul bancar posibilitatea unor riscuri considerabile. Criticii rândurilor de mai sus pot spune că statul român garantează creditele ipotecare acordate prin programul "Prima casă". Le răspund că, indiferent de garantarea de către stat, creditele se acordă cu respectarea normelor bancare, care au fost modificate riscant pentru a corespunde acestui program.

Banca centrală a Suediei: dobânzi negative la depozitele băncilor comerciale

Banca centrală a Suediei, Sveriges Riksbank, a anunţat că dobânzile bonificate la depozitele băncilor comerciale trec în teritoriu negativ, respectiv -0,25% pe an. Măsura este fără precedent şi este un experiment de criză foarte interesant. Suedia se confruntă, ca multe alte ţări, cu o încetinire îngrijorătoare a creditării economiei reale. În efortul de a încuraja creditarea, Riksbank a micşorat dobânda percepută băncilor la creditele de tip repo la 0,25% şi, ca urmare, dobânda bonificată la facilitatea de depozit, mai mică cu 0,5 puncte procentuală decât dobânda la creditele repo, a devenit negativă. Măsura a trecut neobservată, deşi a fost luată în iulie 2009.

Într-un document publicat pe site-ul său, banca centrală din Suedia explică modalitatea în care controlează nivelurile dobânzilor. În şedinţa sa de politică monetară din iulie 2009, Riksbank a stabilit ca dobânda la facilitatea de depozit şi dobânda la creditul lombard să se afle la o distanţă de 0,5 puncte procentuale.

Nici măcar în vârful crizei financiare din Japonia din anii 2001-2006, banca centrală a acestei ţări nu a recurs la dobânzi negative pentru disponibilităţile băncilor.

Guvernatorul Băncii Angliei, Mervyn King, citat de Financial Times, a declarat că instituţia pe care o conduce ar putea urma exemplul Riksbank, pentru evitarea blocării lichidităţilor în sistemul bancar şi pentru reluarea creditării economiei reale.

Se crede că şi alte bănci centrale ar putea recurge la modelul suedez dacă băncile comerciale nu vor relua creditarea.

Guvernul ar putea majora plafonul de garantare pentru depozite bancare ale persoanelor juridice la 50.000 €

În cursul şedinţei de guvern de astrăzi, Ministerul Finanţelor Publice a prezentat un proiect care prevede majorarea plafonului de garantare pentru persoanele juridice de la 20.000 € la 50.000 €. În toamna anului trecut, la iniţiativa Uniunii Europene, pentru refacerea încrederii în sistemele bancare, s-a decis majorarea plafoanelor de garantare pentru persoane fizice la 50.000 € în 2009 şi la 100.000 € în 2010, în cazul unui faliment bancar. În ceea ce priveşte depozitele bancare ale firmelor, directiva UE prevede majorarea plafonului la 50.000 € până la 30 iunie 2009.

În proiectul Ministerului Finanţelor Publice, se reduce termenul de începere a plăţii compensaţiilor de la 3 luni la 20 de zile de către Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.

Guvernul nu se dezminte şi lasă, ca de obicei, până în ultima clipă transpunerea în legislaţia naţională a directivelor Uniunii Europene.

Mihai Bogza: "Menţinerea lichidităţii şi solvabilităţii sistemului bancar este prioritară"

Preşedintele Bancpost, Mihai Bogza, a declarat pentru Mediafax că "menţinerea lichidităţii şi solvabilităţii sistemului bancar este prioritară în această perioadă de criză, iar creşterea şi nivelul profitului, deşi importante, trec pe locul doi, întrucât atingerea obiectivelor fixate va depinde de evoluţia economiei. (...) Atunci însă când economia scade, în mod cert creşterea în sine nu mai este un obiectiv, iar stabilitatea trece pe primul loc. Ceea ce cred că preocupă sistemul bancar în acest an este în primul rând menţinerea lichidităţii şi solvabilităţii, în timp ce creşterea şi nivelul profitului, deşi importante, trec pe locul doi." El a menţionat că atingerea obiectivelor băncilor va depinde în mod hotărâtor de evoluţia economiei, a cărei principală problemă în momentul de faţă este incertitudinea.

"Băncile sunt obişnuite să lucreze în condiţii de riscuri, care sunt până la urmă ceva ce poate fi măsurat şi inclus în preţul creditului, dar funcţionează mai greu în contextul incertitudinii", consideră preşedintele Bancpost. El a arătat că în prezent există un cerc vicios, în care băncile nu mai au încredere să crediteze sectorul real, care suferă din această cauză şi are dificultăţi în a rambursa împrumuturile, ceea ce determin apariţia creditelor neperformante, care la rândul lor descurajează băncile să dea noi credite.

"Evident că acest cerc vicios trebuie rupt undeva, iar o încercare în această privinţă s-a făcut prin acordul cu FMI, care a fost un lucru bun întrucât finanţează un program pentru întreaga economie. Poate că acest program economic este discutabil sau criticabil, dar este foarte bine că există, şi este credibil pentru că poartă ştampila unor instituţii foarte importante, respectiv FMI, Comunitatea Europeană şi alte instituţii financiare internaţionale", a afirmat preşedintele Bancpost.