Reflecţii economice

Scriam în articolul Managementul riscurilor bancare în timp de criză, abordat european mai mult despre noile reglementări europene legate de securitizarea creanţelor, beneficiind de experienţa cauzelor care au condus la actuala criză economică. Numai că iniţiativa europeană îmbracă mai multe aspecte, printre care şi condiţiile în care se vor acorda credite bancare în viitor. Mai mult decât atât, criza a prins acordul Basel II în curs de implementare în ţările cu sisteme financiar-bancare dezvoltate.

Scriind despre acest subiect în ediţia sa online, ziarul România liberă comite mai multe erori în articolul O directivă europeană ar putea îngropa "Prima casă". Cea mai mare eroare este faptul că ziarul consideră acordul Basel II o directivă europeană. Consider că ar trebui lămurit acest subiect. Basel II este al doilea acord Basel, constituind o sumă de recomandări făcute pentru adaptarea legislaţiilor bancare naţionale şi pentru activităţile de reglemetare ale băncilor centrale de către Comitetul Basel privind Supravegherea Bancară. Acordul Basel II, publicat prima dată în iunie 2004, intenţionează să statueze un standard internaţional privind cerinţele de capital pentru băncile comerciale în vederea evitării riscurilor financiare şi operaţionale. Deşi Comitetul Basel îşi ţine şedinţele la sediul Băncii Reglementelor Internaţionale, cele două entităţi sunt separate. Membrii Comitetului Basel vin din Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Brazilia, Canada, China, Franţa, Germania, Hong Kong, Elveţia, India, Indonezia, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Luxemburg, Marea Britanie, Mexic, Olanda, Rusia, Singapore, Spania, SUA, Suedia şi Turcia. Actualul preşedinte al Comitetului Basel este Nout Wellink, guvernatorul băncii centrale a Olandei.

În fond, acordul Basel II ar trei ţinte principale: cerinţele minime de capital, activitatea de supraveghere bancară şi transparenţa. În conformitate cu prevederile acordului Basel II şi ale noilor norma europene privind managementul riscurilor bancare, creditele ipotecare acordate prin programul "Prima casă" ar pute fi considerate riscante din punctul de vedere al reglementărilor bancare şi clienţii care vor aplica pentru un credit prin acest program ar putea fi refuzaţi, motivul fiind mai ales avansul mic, de numai 5%.

Guvernul Boc a lansat acest program cu multe bâlbâieli, l-a modificat în nenumărate rânduri şi, aşa cum am mai scris cu alte prilejuri, pare a nu se fi consultat cu Banca Naţională a României. La rândul său, BNR s-a trezit în faţa unui fapt împlinit şi a aceptat cu mare uşurinţă elementele chieie ale acestui program, aflate în divergenţă crasă cu normele de prudenţialitate bancară. Banca centrală, în ciuda prevederilor acordului Basel II şi ale viitoarelor reglementări europene privind managementul riscurilor bancare a aceptat acest program populist şi electoral, lăsând în sistemul bancar posibilitatea unor riscuri considerabile. Criticii rândurilor de mai sus pot spune că statul român garantează creditele ipotecare acordate prin programul "Prima casă". Le răspund că, indiferent de garantarea de către stat, creditele se acordă cu respectarea normelor bancare, care au fost modificate riscant pentru a corespunde acestui program.