Contributivitatea şi solidaritatea în asigurările sociale
Principiile contributivităţii şi solidarităţii stau la baza asigurărilor sociale de diferite tipuri.
Principiul contributivităţii se aplică în sistemul public de pensii şi semnifică pensii corespunzătoare cu sumele cotizate de-a lungul vieţii active. Principiul solidarităţii se aplică în cazul asigurărilor sociale de sănătate, în sensul că fiecare contribuie cu un procent fix din venituri, însă primeşte asistenţă medicală în funcţie de nevoi.
Dacă s-ar aplica principiul contributivităţii la asigurările sociale de sănătate, atunci unui bolnav internat în spital i s-ar spune: "în funcţie de cât aţi cotizat, nu puteţi sta în spital decât 19 ore". Reciproc, dacă s-ar aplica principiul solidarităţii în domeniul pensiilor, ar exista o pensie unică pentru toată lumea, indiferent cât a cotizat fiecare.
Redau mai jos un exemplu de cum se pot amesteca lucrurile.
Iată ce spunea premierul Emil Boc la data de 23 decembrie 2008, cu ocazia discursului de învestire a noului guvern în faţa parlamentarilor:
Asigurarea resurselor financiare necesare susţinerii sistemului pensiilor de stat, inclusiv prin cuprinderea în această categorie a pensiilor din agricultură, avându-se în vedere principiile contributivităţii şi solidarităţii. Ne propunem atingerea unei ţinte de 45 % din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie, în condiţiile sustenabilităţii sistemului public de pensii, precum şi asigurarea unei pensii sociale minime, garantate, care să completeze pensia până la 350 de lei lunar pentru toţi pensionarii cu cuantumul pensiei sub această sumă, finanţată din bugetul de stat. Aş vrea să fiu şi mai clar: vom avea la bază cele două principii despre care am vorbit: principiul contributivităţii şi principiul solidarităţii. Avem două bugete: avem bugetul de stat şi avem bugetul asigurărilor sociale. Vom încerca să mărim pensiile ţinând cont de resursele financiare existente în aceste bugete. Cred că este normal ca atunci când vorbim de o creştere a pensiilor cu 20% sau 30% sau 10%, să ne uităm şi să vedem cât ne permite bugetul asigurărilor sociale pentru a mări pensiile, pentru că aceşti bani rezultă din contribuţiile noastre pentru sistemul de pensii. Nu mi se pare firesc să aplicăm acelaşi procent şi unei persoane care are 5.000 de Ron pensie pe lună şi unei persoane care are 100 de roni pensie pe lună. Dacă luăm acest exemplu, la cel care are o pensie de 5.000 de roni pe lună i se majorează pensia cu 20%, deci primeşte 1.000 de roni, iar cel care are 100 de roni pe lună va primi, evident, 20 de roni. Cred că aici trebuie să realizăm o solidaritate a noastră. Adică, ceea ce ne va putea permite sistemul bugetului asigurărilor sociale vom da în mod unitar tuturor, ce însă vom lua de la bugetul de stat, din impozitele şi taxele tuturor, va trebui să-i dăm pe baza principiului solidarităţii. Adică, la acela care are pensie mai mică să-i dăm o contribuţie mai mare, iar cel care are o pensie mai mare, evident, să primească un cuantum mai mic. Numai aşa putem rămâne un popor unit şi care ne respectăm unii pe alţii şi suntem solidari într-un moment greu pe care trebuie să-l traversăm.
Pentru Emil Boc, este posibil orice.
Pe lângă faptul că nu au mărit punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie, ultimul curent de opinie în rândul coaliţiei guvernamentale este decuplarea punctului de pensie de salariul meu brut pe economie şi ancorarea lui în rata inflaţiei. De altminteri, după cum se ştie, în acest an, a oferit pensionarilor o mărire de 3% cu începere de la 1 aprilie 2009 şi de 2% de la 1 octombrie 2009. Calculând riguros, la veniturile pensionarilor a fost o mărire de 2,75%. Decuplarea punctului de pensie de salariul mediu brut pe economie este o măsură care arată incapacitatea guvernanţilor de după 1990 de a gestiona cum se cuvine această problemă. Pensionările inconştiente înainte de limita de vârstă, descurajarea mediului de afaceri, mai ales într-un an de criză, şi tolerarea unor legi speciale de pensionare au făcut ca bugetul de pensii să fie văduvit şi să nu mai poată face faţă obligaţiilor curente.
1 comentarii:
in felul asta cred ca e de acord ca pentru munca prestata sa imparta salariul cu cineva care nu face nimic. ca doar tot solidaritate s-o numi.
Trimiteți un comentariu