Hazardul moral, încurajat de guvern cu girul FMI

Hazardul moral a fost unul dintre elementele decisive în declanşarea crizei economico-financiare din care încă nu am ieşit. Guvernul României a apărut în aceste zile cu o iniţiativă stranie, înjumătăţind ratele la creditele în derulare, cu anumite condiţii. Beneficiarii trebuie să aibă salariul net mei mic decât media pe economie, adică 1.610 lei (ce se întâmplă cu cei care au 1.620 lei?), să nu aibă întârzieri la plata ratelor mai mari de 90 de zile, suma la care se aplică reducerea nu poate depăşi 500 lei. Populismul acestei măsuri este evident. Este o amânare până după alegerile din anii 2013 şi 2014. După această perioadă, suportarea diferenţei de dobândă cauzate de restructurarea creditului se va face prin iluzoria acordare a unui credit fiscal, respectiv reducerea impozitelor respectivelor persoane faţă de bugetele de stat.

În primul rând, măsura este una discriminatorie, acţionând împotriva principiului neutralităţii fiscale, determinând cheltuirea unor sume de bani de către o categorie de persoane în favoarea alteia. În al doilea rând, promisa acordare a creditului fiscal este iluzorie, mulţi dintre beneficiarii acestei măsuri nefiind în situaţia de a beneficia de ea. În al treilea rând, guvernul îşi face iluzii că această măsură va determina creşterea consumului şi că va câştiga din impozit pe profit şi TVA generate de mărirea sumelor de bani din piaţă. În al patrulea rând, amână într-o perioadă viitoare nişte cheltuieli determinate de creditul fiscal. În al cincilea, dar nu în ultimul rând, această măsură va determina mărirea hazardului moral, pericol mortal pentru bănci şi finanţe, în general.

Incoerenţa fiscală a guvernului se manifestă prin lipsa de viziune sistemică asupra fiscalităţii. Măsura citată ar fi putut fi înlocuită cu reducerea principalei cote de TVA, care, pe lângă neutralitatea fiscală, ar fi condus şi la stimularea mediului de afaceri, domeniu în care niciun guvern nu a excelat din 2008 încoace.

Să fie oare de mirare faptul că Fondul Monetar Internaţional girează o astfel de măsură? Cu siguranţă, nu. În calitatea sa de creditor, FMI nu este interesat decât de stabilitatea macroeconomică, în stare să asigure rambursarea sumelor datorate de către România.

Deşi, guvernul afirmă că Banca Naţională a României a fost de acord cu această măsură, guvernatorul Mugur Isărescu şi-a exprimat deja dubii astăzi asupra subiectului. Dacă mai punem faptul că guvernul apelează la bunăvoinţa băncilor comerciale, care pot intra sau nu în această schemă, avem tabloul concret al unei măsuri luate după ureche.

Experimentul cipriot, un precedent bancar periculos

Scandalul bancar din Cipru, în curs de desfăşurare, ridică multe semne de întrebare asupra funcţionării pieţei bancare din Uniunea Europeană. Cipru este cea mai mare insulă din Marea Mediterană, situată în sudul Turciei. Istoria a divizat partea dominată de populaţia greacă de cea dominată de populaţia turcă, din partea de nord. În 2004, partea grecească a Ciprului devenea membră a Uniunii Europene, iar din 2008 membră a zonei euro. Dependenţa sa economică de Grecia a făcut ca Ciprul să fie o victimă târzie a actualei crize.

Cu o suprafaţă de circa 10.000 kmp şi o populaţie de circa 840.000 de locuitori (numai partea greacă), Ciprul are un PIB de aproximativ 18 mld. €, dar un sistem bancar de circa 8 ori mai mare. Decizia autorităţilor de a menţine ţara un paradis fiscal, chiar şi după intrarea în UE şi zona euro, a atras investitori din diverse ţări, mai ales Rusia. În consecinţă, sistemul bancar s-a hipertrofiat, iar problemele nu au întârziat să apară. Ciprul s-a văzut în situaţia de a solicita Troicii (Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană) o sumă de 17,5 mld. €, aproape echivalentă cu PIB-ul ţării. Troica, într-un experiment aproape inexplicabil, a pus condiţia ca Ciprul să purceadă la o taxare a depozitelor bancare din această ţară, ameninţând că, în caz contrar, vor tăia linia de finanţare pentru cea de-a doua bancă cipriotă, Laiki. Presa şi mediul de afaceri au perceput această măsură ca pe naţionalizare a unei părţi din depozitele bancare. Totodată, Troica a cerut mărirea impozitului pe companii, de la 10% la 12,5%.

În fond, miniştrii de finanţe din zona euro au oferit 10 mld. €, punând condiţia ca Ciprul să încaseze încă 5,8 mld. € din banii deponenţilor la bănci în depozite după următoarea schemă: 6,75% din depozitele de până la 100.000 € şi 9,9% din depozitele ce depăşesc această sumă. Aceste sume nu ar fi fost o confiscare, ci le-ar fi oferit celor taxaţi acţiuni la băncile la care ar fi fost făcute depozitele. Ulterior, ca urmare a protestelor populare, autorităţile cipriote a propus o nouă schemă, care să protejeze depunătorii cu depozite relativ mici: 3,5% până la 100.000 €, 9,9% pentru depozite între 100.000 şi 500.000 € şi 15% pentru depozitele mai mari de 500.000 €.

Pe lângă furia populară, investitorii străini au fost foarte vocali faţă de măsurile propuse. Se extimează că o bună parte a depozitelor bancare din Cipru aparţine investitorilor ruşi. Lucrurile s-au precipita,într-o primă fază Parlamentul nereuşind să ia o decizie, ulterior respingând planul Troicii. Între timp, banca centrală a Ciprului a dispus ca băncile comerciale să fie închise până la luarea unei decizii. Astfel, prin respingerea planului Troicii, Ciprul se apropie rapid de faliment.

Prin încercarea de a impune un astfel de atentat la proprietatea privată, Troica a încercat un experiment fără precedent cu o ţară mică. Un astfel de demers pare a fi fost menit să testeze piaţa, în vederea luării unor măsuri similare în viitor, în ciuda negărilor vehemente. Conceptul sistemului fondurilor naţionale de garantare a depozitelor bancare s-a spulberat. Niciun depunător bancar din Uniunea Europeană nu mai poate fi sigur că i se vor rambursa depozitele de până la 100.000 €, ceea ce ar putea să declanşeze un val de retrageri bancare mai ales în ţările de la periferia Europei. De altfel, pieţele au reacţionat prompt la măsura propusă de Troică, înregistrându-se scăderi semnificative pe bursele europene şi cel mai redus curs al euro faţă de dolarul american din ultimele patru luni.

Totodată, Ciprul încearcă să recurgă la un plan B, care ar consta în obţinerea unui împrumut din partea Rusiei, dată fiind expunerea investitorilor ruşi pe sistemul bancar din Cipru. Piaţa zvonurilor a susţinut că Rusia ar putea împrumuta Ciprul în condiţiile cedării de către această ţară a dreptului de a exploata rezervele naturale către giganţii energetici ruşi.

Situaţia rămâne fluidă şi periculoasă, în urma unei încerări de experiment, care arată slăbiciunea unei Uniuni Europene care recurge la măsuri disperate pentru rezolvarea crizei. Se prefigurează o modificare a ceea ce ştiam despre banking, cu consecinţe dintre cele mai nedorite: trecerea la economia naturală, ţinerea banilor la salte, migrarea către alte sisteme bancare considerate mai sigure.

Conferinţa "România încotro - Cum să redăm încrederea?" de la BNR

În timp ce în Parlamentul României se dezbătea moţiunea de cenzură a opoziţiei, la Banca Naţională a României, în sala Mitiţă Constantinescu, a avut loc conferinţa "România încotro - Cum să redăm încrederea?", organizată de Oxygen Servicii şi MasterMind Communications. Vorbitorii cei mai importanţi au fost Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, şi Mihai Tănăsescu, de la FMI. O relatare mai pe larg găsiţi în articolul lui Dan Popa.

Mugur Isărescu a vorbit despre necesitatea coerenţei în politicile anti-criză ale unui stat. "Atunci când, prin forţa lucrurilor, ţara asta a trebuit să majoreze TVA, s-a întrerupt un întreg ciclu de reducere a dobânzii de către banca centrală. Şi ăsta nu e un lucru cu care te joci. Apar probleme de imagine, de credibilitate şi mă întreb cum putem vorbi de coerenţă dacă discursul public vorbeşte despre o reducere a TVA ca o soluţie, la numai câteva luni după ce soluţia era creşterea TVA? Suntem total incoerenţi în politici şi semnale", a spus el.

Mihai Tănăsescu şi-a centrat discursul pe consecvenţa politicilor: "Încă ne confruntăm cu politici care nu întotdeauna sunt percepute ca fiind predictibile. Trebuie să demonstram că un drum pe care ni l-am propus trebuie să-l ducem până la capăt. Să fim capabili să ne respectăm promisiunile."

Printre rânduri, amândoi au blamat tembelismul economic al politicienilor.

Dincolo de substanţa conferinţei, de foarte bună calitate, trebuie spuse câteva lucruri dincolo de aparenţe. Există o chimie deosebită între Isărescu şi Tănăsescu. Probabil că cel puţin Isărescu şi-ar dori un tandem cu Mihai Tănăsescu în calitate de prim-ministru, teză care circulă în ultima vreme în subteran. De altminteri, guvernatorul BNR a amintit că, după ce domnia sa a ocupat funcţia de prim-ministru, în 2000, a venit guvernul PSD, care l-a avut drept ministru de finanţe pe Tănăsescu, car a continuat cu succes politica dusă de Isărescu.

Atât Isărescu, cât şi Tănăsescu m-au întrebat despre evoluţia pieţei imobiliare în ultima vreme şi posibilele perspective viitoare.

Între, timp moţiunea de cenzură n-a trecut. Aşa cum scriam într-un articol de pe blogul Politichia azi, "oricare ar fi rezultatul votului de astăzi, nu ne aşteaptă vremuri prea bune."

FMI a aprobat eliberarea celei de-a şasea tranşe din împrumut. Ei şi?

Board-ul Fondului Monetar Internaţional a aprobat, astăzi, a cincea evaluare a acordului cu România, precum şi scrisoarea suplimentară, astfel că instituţia va elibera cea de-a şasea tranşă din împrumut, de peste 900 mil.€, bani care vor fi viraţi, cel mai probabil luni, în contul Băncii Naţionale a României.

"A existat suport din partea tuturor membrilor şi s-a votat în unanimitate acordarea celei de-a şasea tranşe. Rămâne problema arieratelor, deja o problemă structurală, unde trebuie neapărat făcut ceva. Desigur, au fost făcute foarte multe lucruri în România, măsuri pe care alte state nu le-au adoptat", a declarat pentru Mediafax Mihai Tănăsescu.

O misiune comună a FMI şi a Comisiei Europene s-a aflat în perioada 26 iulie - 4 august 2010 la Bucureşti pentru revizuirea acordului cu România şi a evaluat modul în care au fost îndeplinite criteriile de performanţă stabilite pentru finele lunii iunie. O nouă misiune a FMI va veni la Bucureşti pe 20 octombrie pentru următoarea evaluare a acordului stand-by.

Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană au revizuit în scădere estimarea privind contrancţia economiei în acest an la 1,9%, anticipând o revenire în 2011, când PIB este prognozat să crească cu 1,5%-2%. Numai că prognozele acestor instituţii asu fost revizuite de mult prea multe ori în ultimii doi ani ca să mai putem miza pe ele. De regulă, prognozele celor două instituţii au fost mai optimiste decât realitatea.

România are un acord de finanţare externă cu FMI, UE şi alte instituţii financiare internaţionale, în sumă totală de aproximativ 20 mld.€, din care a primit până acum tranşe în valoare de 10,7 mld.€ de la FMI, 3,65 mld.€ de la Comisia Europeană şi 300 mil.€ de la Banca Mondială.

Aceast5ă ultimă tranşă de la FMI, care este şi ultima din acordul stand-by, va merge integral la BNR, iar statul român nu poate beneficia de aceşti bani decât în urma unor artificii, de genul micşorării rezervelor minime obligatorii, bani eliberaţi băncilor comerciale putând ajunge să finanţeze statul român.

Din păcate, oricâţi bani ar împrumuta România, în lipsa unor măsuri de stimulare a economiei, situaţia ţării va continua să fie sensibilă din punct de vedere economic. Ceea ce Guvernul Boc nu pare dispus sau capabil s-o facă.

În două luni, România s-ar putea confrunta cu o criză a finanţării

Atenţia opiniei publice a fost captată, în ultimele zile, de teme eminamente neeconomice. Între timp, economia României se afundă tot mai mult într-o mlaştină din care va fi greu de scos şi într-o perioadă mult mai lungă. Între timp, oficialii bulgari cer din ce în ce mai insistent decuplarea Bulgariei de România, cel în puţin în faţa judecăţilor Uniunii Europene.

Un alt acord cu Fondul Monetar Internaţional pare inevitabil, chiar dacă va fi de tipul precautionary. Un astfel de acord presupune o linie de credit din care se trag bani numai de către Banca Naţională a României şi doar la nevoie. Un astfel de acord este menit doar să sporească încrederea investitorilor în România şi scădera dobânzilor cu care putem contracta împrumuturi de pe pieţele internaţionale.

Mediafax scrie:

Guvernul întâmpină dificultăţi în implementarea măsurilor de austeritate necesare derulării acordului cu Fondul Monetar Internaţional, împingând astfel dobânzile cerute de investitori tot mai sus.

Ministerul de Finanţe a refuzat, însă, verdictul dat de investitori, argumentând că măsurile de austeritate vor determina, eventual, reducerea randamentelor, iar între timp fonduri suplimentare ar putea fi atrase de pe pieţele financiare externe.

Se ştie că România întâmpină dificultăţi din ce în ce mai mari ca să acopere deficitul bugetar. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor Publice face nazuri în a accepta dobânzile cerute de băncile care operează pe piaţa internă, neacceptând să plătească dobânzi mai mari de 8%. Pe de altă parte, este de presupus că FMI va face presiuni asupra Guvernului Boc să micşoreze arieratele. Precum am scris în mai multe rânduri, executivul a încercat de fiecare dată să se încadreze în limitele impuse de FMI în materie de deficit bugetar prin pârghii: micşorarea sumelor destinate investiţiilor şi prin depăşirea plafonului arieratelor. Astfel, ststul român nu ăşi onorează datoriile faţă de furnizorii privaţi şi refuză să compenseze datoriile acestora către bugetul de stat cu datoriile statului către ei.

Neîmprumutându-se suficient, statul român va ajunge la mărirea arieratelor, iar atitudinea sa rigidă faţă de plafonul dobânzilor plătite ar putea conduce la o criză a finanţării prin luna noiembrie.

Îndreptarea către pieţele externe are şi ea riscurile ei. Iată ce spunea Daniel Hewitt, analist la Barclays Capital Londra: "Emiterea de titluri în altă monedă sau pe pieţele străine are o limită. Dacă vor să vândă prea mult, vor întâmpina tot mai multe dificultăţi în a lansa titluri pe aceste pieţe, din motiv de supraofertă, iar costurile vor fi tot mai mari."

Iată de ce un acord de tip precautionary cu FMI este obligatoriu.

Despre vizita lui Jeffrey Franks în România

S-a discutat mult în aceste zile despre vizita lui Jeffrey Frans, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţionale în România. Unii chiar s-au întrebat ce caută Franks neanunţat în România, întrebare ocazionată de primirea lui, ieri, de către prim-ministrul Emil Boc la Palatul Victoria. Cei care lansează asemenea zvonuri nu sunt informaţi deloc. Jeffrey Franks a venit la Bucureşti fiind invitat de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, pentru a participa la evenimentele organizate cu ocazia împlinirii a 130 de existenţă a Băncii Naţionale a României. Printre aceste, evenimente, se numără conferinţa BNR la 130 de ani: Privind spre viitor şi un concert extraordinar al Orchestrei Filarmonice "George Enescu".

"A fost vorba de o întâlnire informală, în contextul prezenţei în ţară a şefului misiunii FMI pentru a lua parte la evenimentele care marchează aniversarea a 130 de ani de la aniversarea BNR", a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Muntean, conform Mediafax.

La întâlnirea cu Emil Boc, Franks a fost însoţit şi de un reprezentant al Comisiei Europene. Este firesc un astfel de demers al creditorilor din cadrul acordului financiar cu România de a se interesa de intenţiile Guvernului Boc în urma recentei remanieri.

"Sunt aici pentru conferinţa BNR, dar aseară am avut o întâlnire şi cu premierul Emil Boc. În cadrul întâlnirii, premierul mi-a explicat că remanierea Guernului nu va determina şi o modificare a politicilor aplicate până în prezent", a declarat Frans astăzi, citat de Mediafax.

Întrebat dacă remanierea Guvernului ar putea conduce la amânarea eliberării următoarei tranşe din împrumutul cu FMI, sau la creşterea costurilor de finanţare a statului, Franks a răspun negativ. El a precizat că scrisorea de intenţie va fi trimisă board-ului FMI în a doua jumătate a lunii septembrie.

Trebuie spus că mâine este aşteptat la Bucureşti preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, tot cu ocazia aniversării BNR. Din cauza faptului că Guvernul Boc a insistat să taie 25% din salariile angajaţilor băncii centrale, despre care am scris aici, se pare că Trichet nu vrea să se întâlnească nici cu preşedintele Băsescu, nici cu prim-ministrul Boc.

O nouă catastrofă la Ministerul Finanţelor Publice?

Astăzi, România a trăit în febra remanierii guvernamentale. Sebastian Vlădescu va fi remaniat şi a declarat că remanierea sa din funcţia de ministru al finanţelor publice este o decizie politică, dar totodată "o eroare" şi a adăugat că regretă că nu a putut finaliza proiectele începute la conducerea instituţiei (acordurile cu instituţiile internaţionale, combaterea evaziunii fiscale, restructurarea MFP, republicarea Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală, etc.). Declaraţiile lui Vlădescu, în filmul de mai jos, sursa: Realitatea.net.

Veţi spune că asta nu este o veste proastă. Ba este, dacă se va întâmpla ceea ce se spune: succesorul lui Vlădescu la conducerea Ministerului Finanţelor Publice ar putea fi Gheorghe Ialomiţianu, deputat PD-L, după cum relatează Gândul,

Foarte prezent pe ecranele TV în ultima vreme, Ialomiţianu are un trecut legat de finanţele publice: a ocupat poziţia de director adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov. După cum scriam în articolul Măsurile anticriză ale guvernului Boc, într-o emisiune TV, personajul mi-a răspuns la întrebarea care sunt trei dintre cel mai importante măsuri anticriză luate de guvernul Boc următoatele: programul "Prima casă", acordarea şomajului tehnic în loc de concediere pe o perioadă limitată şi încercarea guvernului de crea locuri de muncă. Nu a menţionat nimic despre investiţii, încurajarea mediului de afaceri, eliminarea unei politici fiscale prociclice şi multe altele. Nu este, astfel, de mirare lipsa de viziune a acestui guvern şi incapacitatea sa de a gestiona România pe timp de criză.

Ialomiţianu pare un individ extrem de limitat, un politruc ieftin, un yesman de profesie, care nu ştie altceva decât să susţină necondiţionat partidul din care face parte. Nici vorbă de orizont, capacitatea de a avea viziune sau alte asemenea nimicuri. După prestaţiile lui şi aparenta sa îngustime intelectuală, mă îndoiesc chiar că ar fi capabil să vorbească în engleză. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar putea face faţă unei discuţii cu reprezentanţii FMI sau cu omologii săi din UE sau din alte părţi.

Dacă acest personaj va ajunge la cârma finanţelor publice din România, va fi un dezastru. Am putea fi puşi în situaţia de a-l regreta pe Sebastian Vlădescu şi chiar pe Gheorghe Pogea :)

Actualizare: Gheorghe Ialomiţianu este noul ministru al finanţelor publice. Vai de finanţele României, aşa secătuite cum sunt!

Evoluţia portofoliului meu de acţiuni la BVB în iulie 2010

Structura portofoliului meu la 31 iulie 2010 este cea redată în graficul alăturat. În afară de SIF1, SIF2, SIF3, SIF4 şi SIF5, în portofoliul meu se mai găsesc, în ordinea ponderii, SNP Petrom (SNP), Transgaz (TGN), Erste Bank (EBS), BRD şi altele. În afară de blue chips, am în portofoliu şi acţiuni ale unor societăţi mai puţin cunoscute, aşa cum am menţionat anterior.

În ceea ce priveşte evoluţia portofoliului, în luna iulie 2010, ea a fost crescătoare, în condiţiile în care nu am făcut tranzacţii semnificative în această lună. Valoarea portofoliului în lei a crescut cu 11,28%, ceea ce în termeni anualizaţi înseamnă un randament de circa 252,03%. În euro, a rezultat creştere mai mare, din cauza întăririi monedei naţionale faţă de euro cu 2,79%: 14,45% lunar şi 405,12% anualizat.

De la începutul anului, randamentul portofoliului în lei este de 2,20%, iar anualizat 3,84%. Aceste valori nu ţin seama de impozitul pe câştigurile din piaţa de capital, majorate de la 1 iulie 2010.

Evoluţia acţiunilor la Bursa de Valori Bucureşti a fost influenţată în luna iulie 2010 de o calmare a pieţei după impactul iniţial al măsurilor de austeritate adoptate de guvern şi de perspectiva acordării celei de-a şasea tranşe a acordului stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internaţional.

Notă: Conţinutul articolului nu va fi interpretat drept sfaturi de investiţie, ci are un rol exclusiv informativ.

Mihai Tănăsescu crede că România va avea o creştere economică bună în 2011

România va înregistra o creştere economică "bună" anul viitor, după doi ani de recesiune, avansul PIB urmând să fie susţinut de exporturi şi consum, a declarat pentru Mediafax Mihai Tănăsescu.

De altfel, în cursul actualei misiuni comune a Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europene la Bucureşti, în perioada 26 iulie - 4 august 2010, mebrii ei s-au arătat, în general, ceva mai optimişti decât oficialii români.

"Evoluţiile economiei pot să confirme că pentru acest an va fi un desen al economiei undeva în jurul cifrelor anunţate de ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu (contracţie economică de 1,7-1,9% - n.m.). Anul viitor putem avea o creştere economică pozitivă. Acest lucru este foarte clar. Urmează să finalizăm dimensiunea ei", a afirmat Tănăsescu.

El a spus că avansul economiei de anul viitor va fi alimentat de două mari componente, respectiv exporturile şi consumul agregat.

"Va fi o creştere economică bună, după doi ani de recesiune", a continuat Tănăsescu.

Totuşi, reprezentanţii instituţiilor internaţionale au fost destul de precauţi în a face declaraţii, după cum ne-au obişnuit. Intră în uzanţa lor să scape elegant de reporterii care îi fugăresc. Estimările oficiale, atât pentru evoluţia economiei din acest an, cât şi pentru anul viitor urmează să fie făcute publice de către Fondul Monetar Internaţional la finalul misiunii de evaluare a acordului încheiat cu autorităţile române în primăvara anului 2009.

Acum câteva zile, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, din spatele unor ochelari de soare, a declarat că este mai optimist decât unii analişti în pivinţa evoluţiei economiei în 2011 şi că este posibilă o revenire pe creştere a PIB.

Lui Jeffrey Franks îi dă mâna să fie mai optimist decât noi, în virtutea distanţei şi răcelii cu care priveşte lucrurile.

Execuţia bugetară la mijlocul anului şi vizita delegaţiei FMI

Astăzi, Ministerul Finanţelor Publice a comunicat execuţia bugetară pe prima jumătate a anului 2010. Datele sunt însoţite de un comunicat, în care se afirmă:

Conform datelor provizorii, execuţia bugetului general consolidat pe primele şase luni ale anului s-a încheiat cu un deficit estimat de 18,07 miliarde lei, sub limita ţintei de deficit, în sumă de 18,2 miliarde lei, prevăzută în Scrisoarea suplimentară la Aranjamentul Stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internaţional.

Veniturile estimate la bugetul general consolidat în S1 2010 au fost în sumă de 77,2 mld.lei, cu 0,1% mai reduse faţă de S1 2009 şi reprezentând 14,3% din PIB. Dacă, însă, ne uităm la realizările lunii iunie 2010, observăm că veniturile au crescut de la 12 mld.lei în iunie 2009 la 12,9 mld.lei în iunie 2010, ceea ce reprezintă o creştere de 8,1%.

Cheltuielile estimate ale bugetului general consolidat în sumă de 95,3 miliarde lei, au crescut în termeni nominali cu 4,0% faţă de S1 2009 şi reprezintă 17,7% din PIB.

Deficitul bugetar rezultat a fost de 18,1 mld.lei, adică 3,35% din PIB, mai mare cu 25,7% decât în S1 2009, când deficitul a fost de 14,4 mld.lei, adică 2,9% din PIB.

Având în vedere că publicarea datelor privind execuţia bugetară pentru S1 2010 coincide cu prezenţa la Bucureşti a misiunii Fondului Montear Internaţional, este foarte probabil ca guvernul să cosmetizeze din nou cifrele, cum a făcut şi la precedenta vizită a delegaţiei FMI, prin mărirea arieratelor şi reducerea investiţiilor.

Să ne amintim că, în 2009, deficitul bugetar la sfârşitul anului a fost de 7,2% din PIB. Ţinta din acest an este de 6,8% din PIB, dar rezultatele la mijlocul anului sunt mai proaste. În mediile politice, se discută faptul că, în a doua jumătate a anului, ar mai fi necesare reduceri ale cheltuielilor în valoare de 2,3% din PIB. Lucru extrem de greu de realizat.

Se aşteaptă turbulenţe pe pieţe după ce FMI şi UE au suspendat acordul de finanţare cu Ungaria

Astăzi sunt aşteptate turbulenţe pe pieţele de capital, a creditului şi valutară, după ce Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană au anunţat suspendarea acrodului de finanţare cu Ungaria, în valoare de 20 mld.€.

După cum scriam în articolul Va urma Ungaria Greciei?, Ungaria a fost condusă în ultimii ani de Partidul Socialist (Magyar Szocialista Párt, MSZP). După ultimele alegeri parlamentare, partidul de centru-dreapta FIDESZ a câştigat o majoritate de două treimi în parlament, ceea ce îi permite să amendeze orice lege, inclusiv pe cele care necesită această majoritate. Noul guvern format de Viktor Orbán a găsit o situaţie dezastruoasă a finanţelor publice ale ţării.

Astfel, guvernul Ungariei s-a aflat în situaţia de a lua măsuri ferme de reducere a cheltuielilor bugetare. Numai că setul de măsuri prezentat de guvernul Orbán nu a reuşit să-i convingă pe oficialii FMI şi UE. În consecinţă, ieri a fost anunţată suspendarea acordului cu Ungaria.

O astfel de măsură este foarte rară şi semnifică faptul că Ungaria nu va mai putea accesa fondurile aferente acordului stand-by încheiat în anul 2008, cu un an înaintea României. Această mişcare declanşează din nou neliniştea pieţelor cu privire la capcitatea statelor europene de a rezolva problemele generate de criza datoriilor suverane. Astăzi, este aşteptată o depreciere semnificativă a forintului şi, prin efectul de contagiune, şi al altor monede din Europa de Est.

Guvernul Orbán, care a preluat puterea dupa alegerile din aprilie, afirmase că doreşte o extindere a actualului acord cu instituţiile internaţionale până la sfârşitul anului 2010, urmat de un nou acord de tip precautionary pentru anii 2011 şi 2012.

Remintesc faptul că, în septembrie 2009, guvernul Gordon Bajnai, independent (care i-a succedat socialistului Ferenc Gyurcsány, plecat de la putere în urma unui imens scandal), anunţase că intenţionează să nu acceseze următoarea tranşă din acordul stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internaţional şi să solicite extinderea acordului până în septembrie 2010, pentru ca viitorul guvern să îl poată accesa. Această extindere era solicitată pentru a oferi viitorului guvern o zonă de siguranţă.

Numai că guvernarea socialistă a lăsat multă minciună economică următorului guvern, care l-a determinat pe prim-ministrul Orbán să întocmească un plan dur de măsuri de austeritate, dar care, iată, nu a reuşit să-i convingă pe oficialii FMI şi UE.

Actuala situaţie economică în care se află Ungaria poate fi un exemplu dur şi pentru România. Este adevărat că datoria publică este sensibil diferită (Ungaria - 80% din PIB şi România - ceva peste 30% din PIB), dar mecanismele care au condus la situaţiile economice ale celor două ţări sunt, în mare, asemănătoare.

Actualizare: În urma şedinţei de azi de pe piaţa valutară românească, leul s-a devalorizat faţă de euro cu 0,24%, iar forintul cu 3,07% (sursa: www.financiare.ro).

Dilema băncilor: vor mări sau nu dobânzile la depozite?

După cum arătam în articolul Orice dobândă sub 9,4% va fi real negativă, depozitele bancare au ajuns să nu mai fie atractive pentru deponenţii la bănci. Pentru a fi real pozitive, dobânzile la depozite trebuie să fie mai mari de 9,4%, aşa cum arătam în articolul respectiv, în condiţiile aplicării impozitul de 16% pe câştigurile din dobânzi. După Fondul Monetar Internaţional, inflaţia ar putea fi în 2010 de 7,9%, iar după Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, am putea atinge 8%.

Pe de altă parte, băncile s-ar putea confrunta cu o altă cauză a lipsei de lichiditate, respectiv creşterea ponderii creditelor neperformante din portofoliu. Este tot o consecinţă a măsurilor de austeritate luate de Guvern prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25%. Cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice.

În momentul de faţă băncile se confruntă cu dilema dacă vor mări sau nu dobânzile la depozite. Unele bănci comerciale au luat deja măsuri pentru contracararea introducerii impozitului de 16% pe câştigurile din dobânzi bancare. Astfel, CEC Bank, spre exemplu, a majorat dobânzile la toate depozitele cu suma necesară pentru a absorbi impozitul de 16% pe care statul îl percepe pe căştigul din dobânzi, iar Alpha Bank a scos pe piaţă un depozit pentru care banca suportă costul impozitului de 16% în numele clientului, după cum anunţă DailyBusiness.ro.

În condiţiile în care băncile comerciale nu mai creditează economia reală, principalele lor posibilităţi de plasament sunt titlurile de stat şi împrumuturile de pe piaţa interbancară. Zilele trecute, statul nu a reuşit să plaseze integral o emisiune de titluri de stat cu randament de 7% pe an şi o maturitate de 6 luni, destul de uşor de plasat în alte condiţii. Cu siguranţă, băncile vor cere statului dobânzi mai mari, ca urmare a necesităţii măririi dobânzilor depozitelor bancare.

Dacă, până la izbucnirea crizei, băncile cu capital străin din România puteau lesne apela la băncile mamă din străinătate şi obţineau bani ieftini, acum ele trebuie să se bazeze în principal pe depozitele atrase de la populaţie. Dacă atractivitatea câştigurilor din dobânzi va scade, băncile vor trbui să mărească dobânzile.

Statul român s-a bucurat că va mai câştiga nişte bani din impozitarea câştigurilor din dobânzi bancare, însă măsura se va întoarce ca un bumerang, prin creşterea dobânzilor pretinse de bănci pentru emisiunile de titluri de stat.

Isărescu vorbeşte de o inflaţie de 8% pentru anul 2010

După ce oficialii Fondului Monetar Internaţional au anunţat că măresc ţinta de inflaţie pentru România în anul 2010 la 7,9%, iată că şi guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a făcut comentarii despre nivelul inflaţiei la sfârşitul anului.

"Ultimele evaluări făcute vineri şi confirmate azi dimineaţă cu privire la efectele potenţiale pe ansamblu ne arată că după estimarea noastră la sfârşitul anului vom avea o rată a inflaţiei undeva de 8%. Fără să modificăm ţinta de inflaţie (de 3,5% plus sau minus un punct procentual - n.m.) pe 2010, avem o proiecţie în care trebuie să ne încadrăm, însă nu este proiecţia noastră finală pentru acest an. Proiecţia finală o vom da probabil publicităţii la începutul lunii august", a spus Isărescu.

După cum scriam în articolul Câteva aspecte tehnice privind majorarea cotei principale de TVA, majorarea cotei principale de TVA cu cinci puncte procentuale la 24% ar conduce, dacă s-ar transmite integral şi la toate preţurile, la o creştere de 4,2% faţă de nivelul actual.

"În coşul de consum sunt produse care au o cotă de TVA de 9%, articole medicale, cărţi, servicii hoteliere, deci cam 5% din coş. De asemenea, produse cu TVA zero - sevicii îngrijire medicală, bilete cinema, teatru, cu o pondere de 4%. În consecinţă, tot aritmetic, ţinând cont de acestea, majorarea cu transmitere integrală, aritmetică, ar fi de 3,9%", a precizat Isărescu, citat de Mediafax.

El a explicat diferenţa între scenariile de creştere a inflaţiei ca urmare a majorării TVA prin netransmiterea integrală de către toţi agenţii economici a creşterii de impozite în preţuri, în contextul în care există un deficit substanţial de cerere în România.

"Economia este ceva mai complicată. Observăm chiar după câteva zile că această transmitere nu s-a realizat. Nu s-a operat până acum nicio majorare de 5%. Explicaţia rezidă în existenţa unui substanţial deficit de cerere în România", a spus Mugur Isărescu.

Este ceea ce scriam în articolul O mişcare interesantă: mai mulţi retaileri vor compensa majorarea TVA. Numai că alţi comercianţi au încercat marea cu degetul şi au mărit preţurile mai mult de 4,2%, cât i-ar fi obligat mărirea cotei principale de TVA. Doar că restrângerea consumului, şi pe fondul micşorării drastice a veniturilor anumitor categorii de populaţie, îi va obliga să micşoreze aceste preţuri experimentale.

Orice dobândă sub 9,4% va fi real negativă

Având în vedere că Fondul Monetar Internaţional a ridicat prognoza de inflaţie pentru 2010 de la 3,5% la 7,9%, după cum scriam în articolul FMI a majorat ţinta de inflaţie pentru România la 7,9%, dar este îngijorat privind capacitatea autorităţilor de a continua reformele, înseamnă că va trebui să ne reconsiderăm atitudinea faţă de dobânzile bancare. Având în vedere că, de la 1 iulie 2010, se va aplica impozit de 16% pe câştigurile din dobânzi bancare, să vedem de la ce valoare a dobânzii în sus vom obţine o dobândă real pozitivă. Calculul este foarte simplu:

7,9% / (1 - 16%) = 9,4%

Rezultă că orice dobândă sub 9,4% pe an va fi real negativă. Aveţi grijă unde vă plasaţi banii.

Citiţi pe aceeaşi temă şi articolul Dacă băncile nu vor creşte dobânzile, românii vor retrage masiv banii.

FMI a majorat ţinta de inflaţie pentru România la 7,9%, dar este îngijorat privind capacitatea autorităţilor de a continua reformele

Consiliul Director al FMI a aprobat revizuirea ţintei de inflaţie pentru 2010 stabilită în acordul stand-by încheiat cu România, de la 3,5% la 7,9%, după creşterea cotei principale de TVA la 24%, a declarat pentru Mediafax şeful misiunii de evaluare a instituţiei financiare internaţionale, Jeffrey Franks (în fotografie).

"În Consiliul de vineri am aprobat deja o revizuire a ţintei noastre de inflaţie pentru acest an, ca urmare a creşterii TVA. Am majorat ţinta cu 4-4,5 puncte procentuale, astfel că centrul intervalului de fluctuaţie va fi de 7,9%", a spus Franks.

Reamintesc că ţinta de inflaţie a BNR pentru acest an este 3,5% pe an, plus sau minus un punct procentual, însă banca centrală a ratat sistematic ţinta de inflaţie în ulimii ani.

Franks a mai spus că FMI se aşteaptă ca impactul creşterii TVA să aibă un efect singular asupra preţurilor, care va dispărea gradual în cursul anului viitor, astfel că nu vor exista presiuni inflaţioniste persistente.

Am analizat în articolul TVA creşte la 24%. Ce urmează? consecinţele majorării cotei principale de TVA. Printre altele, o ţintă de inflaţie de 7,9% ne readuce la nivelul inflaţiei din anul 2005, după cu se poate observa din graficul din articolul respectiv.

După cum scriam aici, BNR a menţinut, în şedinţa din 30 iunie 2010, dobânda de politică monetară la 6,25%, după ce Guvernul a anunţat majorarea cotei principale de TVA de la 19% la 24%, şi a arătat că va acţiona pentru limitarea efectelor de runda a doua ale acestei măsuri şi continuarea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste la niveluri scăzute.

Pe de altă parte, Consiliul Director al FMI este îngrijorat în legătură cu capacitatea autorităţilor române de continuare de politicilor de reformă, fiind nevoie de ţinerea cheltuielilor sub control şi de măsuri privind creşterea colectării veniturilor.

"În mod evident, ei (membrii Consiliului Director al FMI - n.m.) sunt îngrijoraţi cu privire la continuarea efortului Guvernului de a implementa politicile. Nu este doar o chestiune de a aprobare a măsurilor, trebuie să şi respecţi angajamentele, să ţii cheltuielile sub control şi să asiguri continuarea colectării veniturilor la buget pentru a atinge un rezultat pozitiv", a spus Jeffrey Franks, citat de Mediafax.

Board-ul FMI a aprobat, vineri, 2 iulie 2010, a patra revizuire a acordului stand-by cu România, astfel că va elibera cea de-a cincea tranşă din împrumut, în valoare de 910 mil.€, banii urmând să intre cel mai probabil luni în contul Băncii Naţionale a României.

S-a vehiculat ca sumă pentru această a cincea tranşă a acordului stand-by cu FMI suma de 850 mil.€. Cum unitatea de cont a Fondului este constituită de drepturile speciale de tragere (XDR) a căror valoare este constituită din valorile ponderate a mai multor valute şi valoarea împrumutului este exprimată în această unitate de cont, fluctuaţiile pe piaţa valutară internaţională au condus la această sumă, de circa 910 mil.€.

Este de notat faptul că această sumă va merge integral către Banca Naţională a României, pentru menţinerea stabilităţii preţurilor şi a cursului de schimb valutar.

În ultimele 13 luni, România s-a împrumutat de 9,3 mld.€ de la Fondul Monetar Internaţional, 2,5 mld.€ de la Uniunea Europeană şi 300 mil.€ de la Banca Mondială, adică un total de 12,1 mld.€. În mod excepţional, o parte din banii de la FMI din tranşele anterioare, au mers către bugetul de stat şi au fost cheltuiţi, în majoritate, pe plata salariilor bugetarilor şi pensiilor. Între timp, scurgerile de bani către clientela politică au continuat. Situaţia de acum este mai gravă decât cea de acum un şi jumătate.

Evoluţia portofoliului meu de acţiuni la BVB în iunie 2010

Structura portofoliului meu la 30 iunie 2010 este cea redată în graficul alăturat. În afară de SIF1, SIF2, SIF3, SIF4 şi SIF5, în portofoliul meu se mai găsesc, în ordinea ponderii, SNP Petrom (SNP), Transgaz (TGN), Erste Bank (EBS), BRD şi altele. În afară de blue chips, am în portofoliu şi acţiuni ale unor societăţi mai puţin cunoscute, aşa cum am menţionat anterior.

În ceea ce priveşte evoluţia portofoliului, în luna iunie 2010, ea a fost uşor crescătoare, în condiţiile în care nu am făcut tranzacţii semnificative în această lună. Valoarea portofoliului în lei a crescut cu 0,46%, ceea ce în termeni anualizaţi înseamnă un randament de circa 5,91%. În euro, a rezultat pierdere, din cauza devalorizării monedei naţionale faţă de euro cu 4,24%: -3,63% lunar şi -35,84% anualizat.

De la începutul anului, randamentul portofoliului în lei este de -8,13%, iar anualizat -15,80%.

Evoluţia acţiunilor la Bursa de Valori Bucureşti a fost influenţată decisiv în luna iunie 2010 de criza bugetară din România şi din Europa, de bâlbâielile Guvernului României privind măsurile de austeritate, de decizia Curţii Constituţionale privind netăierea pensiilor, de întârzierea celei de-a cincea tranşe din acordul stand by cu FMI şi de incertitudinea pe care acestea le-au indus pe pieţe.

Notă: Conţinutul articolului nu va fi interpretat drept sfaturi de investiţie, ci are un rol exclusiv informativ.

TVA creşte la 24%. Ce urmează?

Aşa cum prognozam ieri, Guvernul a decis în şedinţa de astăzi să mărească cota principală de TVA cu 5 puncte procentuale, de la 19% la 24%, lăsând cota unică de impozitare neatinsă, la nivelul de 16%. Efectul măririi cotei principale de TVA va fi colectarea în plus la bugetul de stat, până la sfârşitul anului 2010, a 3,5-4 mld.lei.

După şedinţa de guvern, prim-ministrul Emil Boc a declarat:

"Guvernul a decis mărirea TVA cu 5 procente. În aceste condiţii, acordul cu FMI merge mai departe. Obiectivul este ca, miercuri, când este boardul FMI să avem un rezultat pozitiv de la FMI şi implicit de la Comisia Europeană, lucru ce ar menţine credibilitatea Romăniei pe pieţele internaţionale. (...) Aşa cum ştiţi, iniţial, în vederea încadrării în deficitul bugetar de 6,8%, care să poată fi susţinut de România până la sfârşitul acestui an, propusesem două măsuri: una de diminuare a salariilor cu 25% şi una de diminuare a pensiilor cu 15%. Am încredere, din punct de vedere economic, soluţia aceasta era cea mai buna pentru România, era practic ţintită şi ataca acolo unde era problema. În sectorul bugetar restructurarea, în sectorul de pensii deficitul. Măsura era ţintită acolo unde era problema."

Desigur, ceea ce îngrijorează cel mai mult este spectrul inflaţiei, al derapării cursului valutar şi al contracţiei economice.

În ceea ce priveşte inflaţia, în general, creşterea cotei de TVA cu 1 punct procentual conduce la o creştere a inflaţiei cu 0,8 puncte procentuale. Cum Guvernul a mărit cota de TVA cu 5 puncte procentuale, ne putem aştepta la o mărire a inflaţiei cu 4 puncte procentuale. Aşa cum scriam, inflaţia anualizată la sfârşitul lunii mai 2010 era de 4,42%, deci ne putem aştepta în lunile următoare la o inflaţie anualizată de circa 8,5%.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, este şi mai pesimist, conform Mediafax:

"Teoretic ar putea fi două momente din punct de vedere al efectelor asupra inflaţiei. În primul, scumpirea mărfurilor cu 5% ar duce la o inflaţie de 10%. Pe urmă, al doilea moment ar putea determina majorarea inflaţiei cu încă două procente, din cauza panicii, lăcomiei comercianţilor, etc. (...) Există multe puncte care pot interveni pentru ca inflaţia să nu crească aşa de mult, dar nu este posibil să nu crească deloc."

Aici intervine rolul Băncii Naţionale a României. Reamintesc că BNR, având în vedere obiectivul său principal de stabilitate a preţurilor, a refuzat orice măsură de austeritate cu potenţial inflaţionist, cum ar fi mărirea TVA şi/sau a cotei unice de impozitare. Banca centrală agrea măsurile iniţiale, de reducere a salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%.

Iată ce afirmă Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, citat de Mediafax:

"În România, furnizorii şi distribuitorii transferă imediat TVA către consumatori şi nu acceptă diminuarea marjelor de profit. TVA-ul e direct în buzunarele cetăţeanului. (...)

Dacă MFP (Ministerul Finanţelor Publice - n.r.) reuşeşte să rămână în deficit, vom vedea cum evoluează economia. Dacă deficitul alunecă, în mod cert va afecta politica de dobânzi. (...)

Nu va trece mult timp şi vom rediscuta despre pensii, pentru că nu s-a rezolvat problema nesustenabilităţii sistemului de pensii."

Este clar faptul că BNR va avea de dus o luptă dură cu inflaţia în perioada următoare. Este ştiut faptul că banca centrală a dus o bătălie susţinută cu inflaţia, nu întotdeauna cu rezultate în interiorul ţintei de inflaţie, iar actuala situaţie ne întoarce cu câţiva ani înapoi. Cu alte cuvinte, tendinţa dezinflaţionistă va fi stopată.

Pentru ilustrare, iată valorile anualizate ale inflaţiei în ultimii ani: 2003 - 14,1%, 2004 - 9,3%, 2005 - 8,6%, 2006 - 4,87%, 2007 - 6,57%, 2008 - 6,3%, 2009 - 4,74%, după cum e ilustrat în graficul de mai jos.

Este evident faptul că mărirea inflaţiei va conduce la o creştere a dobânzii de politică monetară, acum la nivelul de 6,25% pe an, şi a dobânzilor practicate de băncile comerciale.

Cursul valutar a dat deja semne de deteriorare, leul devalorizându-se ieri cu circa 1% în raport cu euro. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă posibilitatea evocată de Eugen Rădulescu, director în BNR, ar putea fi atinsă: un curs de 6-7 lei pentru un euro.

În ceea ce priveşte contracţia economică, ea va fi influenţată de scăderea consumului cauzată de micşorarea salariilor bugetarilor şi mărirea cotei de TVA şi de dificultăţile consecutive suferite de sectorul privat, precum şi de imposibilitatea sectorului privat de a se mai finanţa, în condiţiile creşterii generale a dobânzilor.

Rezistenţa miniştrilor la reducerea personalului din sectorul bugetar

Deşi au trecut mai multe termene pentru ca miniştri să facă propuneri de reducere cu 25% a personalului bugetar, mulţi dintre ei au ignorat această cerinţă. iată ce au declarat surse oficiale pentru Mediafax: "Unii dintre miniştri au prezentat propuneri de restructurare, iar alţii nu au elaborat încă astfel de planuri şi li s-a cerut din nou de către premier să modifice organigramele. Miniştrii au fost anunţaţi de premier să fie pregătiţi pentru o nouă şedinţă de guvern, care să fie programată duminică şi în care să se discute din nou despre restructurarea instituţiilor publice."

Guvernul a decis ca numărul secretarilor de stat să fie redus la cel mult două astfel de posturi, singurele exceptate fiind ministerele "mari", precum ministerele de Interne şi Externe, în a căror organigramă vor fi menţinuţi câte trei secretari de stat. La Ministerul de Externe, acum există cinci secretari de stat. Fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu, a declarat recent că ministerul nu poate funcţiona cu mai puţin de cinci secretari de stat, din cauza sarcinilor specifice pe care aceştia le au.

Rezistenţa opusă de membri ai Guvernului României arată cât de grea va fi restructurarea sectorului bugetar. Şi aşa situaţia economică a ţării este foarte gravă, iar asemenea întârzieri în aplicarea reformelor pot conduce la consecinţe extrem de serioase în ceea ce priveşte ţinta de deficit bugetar de 6,8% din PIB în 2010, convenită cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană.

Guvernul împrumută autorităţilor locale 360 mil.€ cu dobândă de 6,25% pe an

Prim-ministrul Emil Boc a anunţat azi că Guvernul României va împrumuta autorităţile locale cu 360 mil.€ pentru plata facturilor de bunuri, servicii şi lucrări prestate de firme private, care, la rândul lor, au datorii la bugetul de stat.

Se naşte o mare nedumerire: este vorba de plata doar către firmele private care au datorii la stat dintre furnizorii privaţi ai statului? Dacă este aşa, înseamnă că se produce o discriminare intolerabilă. Până acum, statul a refuzat sistematic să compenseze datoriile acestor firme către bugetul de stat cu datoriile pe care însuşi statul le avea către ei.

Şmecheria a fost utilizată pentru încadrarea în cheltuielile maxime convenite cu Fondul Monetar Internaţional pentru T1 2010. Au rezultat arierate ale statului către firme private în valoare de 1,5 mld.€. Aceste arierate, împreună cu micşorarea sumelor destinate investiţiilor, au condus la încadrarea cheltuielilor sub plafonul convenit cu FMI.

În legătură cu nivelul dobânzii, de 6,25% pe an, egală cu dobânda de politică monetară, este de mirare faptul că ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, ţipă că băncile comerciale cer dobânzi exorbitante când creditează statul, dar statul însuşi practică o dobândă mare faţă de autorităţile locale.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Cine are dreptate? FMI sau Guvernul României? Şi cum declanşăm creşterea economică?

Extrasul de mai sus (via Realitatea.net) este preluat dintr-un interviu oferit de Dominique Strauss-Kahn, şeful Fondului Monetar Internaţional, canalului francez France 2. În acest fragment, Strauss-Kahn spune clar faptul că FMI a admis creşterea deficitului bugetar lşa 6,8% din PIB pentru a susţine creşterea economică a României? Totodată, el şi alţi oficiali ai FMI (de exemplu, Caroline Atkinson, director pentru relaţii externe în cadrul FMI) nu agreează măsurile cu efect social mare, adică asupra persoanelor defavorizate. Guvernul României a făcut pe dos.



Desigur, socialistul Dominique Strauss-Kahn ar putea intra în cursa pentru alegerile prezidenţiale din Franţa şi, astfel, ar fi interesat să dea o tentă de discurs social de stânga, mai ales că apărea la o televiziune franceză.

Unde sunt măsurile Guvernului României care să conducă la reluarea creşterii economice?