Reflecţii economice

Atenţia opiniei publice a fost captată, în ultimele zile, de teme eminamente neeconomice. Între timp, economia României se afundă tot mai mult într-o mlaştină din care va fi greu de scos şi într-o perioadă mult mai lungă. Între timp, oficialii bulgari cer din ce în ce mai insistent decuplarea Bulgariei de România, cel în puţin în faţa judecăţilor Uniunii Europene.

Un alt acord cu Fondul Monetar Internaţional pare inevitabil, chiar dacă va fi de tipul precautionary. Un astfel de acord presupune o linie de credit din care se trag bani numai de către Banca Naţională a României şi doar la nevoie. Un astfel de acord este menit doar să sporească încrederea investitorilor în România şi scădera dobânzilor cu care putem contracta împrumuturi de pe pieţele internaţionale.

Mediafax scrie:

Guvernul întâmpină dificultăţi în implementarea măsurilor de austeritate necesare derulării acordului cu Fondul Monetar Internaţional, împingând astfel dobânzile cerute de investitori tot mai sus.

Ministerul de Finanţe a refuzat, însă, verdictul dat de investitori, argumentând că măsurile de austeritate vor determina, eventual, reducerea randamentelor, iar între timp fonduri suplimentare ar putea fi atrase de pe pieţele financiare externe.

Se ştie că România întâmpină dificultăţi din ce în ce mai mari ca să acopere deficitul bugetar. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor Publice face nazuri în a accepta dobânzile cerute de băncile care operează pe piaţa internă, neacceptând să plătească dobânzi mai mari de 8%. Pe de altă parte, este de presupus că FMI va face presiuni asupra Guvernului Boc să micşoreze arieratele. Precum am scris în mai multe rânduri, executivul a încercat de fiecare dată să se încadreze în limitele impuse de FMI în materie de deficit bugetar prin pârghii: micşorarea sumelor destinate investiţiilor şi prin depăşirea plafonului arieratelor. Astfel, ststul român nu ăşi onorează datoriile faţă de furnizorii privaţi şi refuză să compenseze datoriile acestora către bugetul de stat cu datoriile statului către ei.

Neîmprumutându-se suficient, statul român va ajunge la mărirea arieratelor, iar atitudinea sa rigidă faţă de plafonul dobânzilor plătite ar putea conduce la o criză a finanţării prin luna noiembrie.

Îndreptarea către pieţele externe are şi ea riscurile ei. Iată ce spunea Daniel Hewitt, analist la Barclays Capital Londra: "Emiterea de titluri în altă monedă sau pe pieţele străine are o limită. Dacă vor să vândă prea mult, vor întâmpina tot mai multe dificultăţi în a lansa titluri pe aceste pieţe, din motiv de supraofertă, iar costurile vor fi tot mai mari."

Iată de ce un acord de tip precautionary cu FMI este obligatoriu.