10 consecinţe grave ale legii dării în plată

Recent votata Lege privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite are o sumă de consecinţe extrem de grave asupra sistemului bancar, finanţelor şi economiei româneşti. Voi trece în revistă câteva dintre ele.

1. Activarea hazardului moral După cum se ştie, una dintre cauzele principale ale crizei financiare declanşate în anul 2008 (pe data de 15 septembrie 2008, a intrat în faliment banca Lehman Brothers), a fost hazardul moral manifestat în sistemul bancar american. Raportul Camerei Deputaţilor pretinde că legea are ca "obiect de reglementare crearea procedurii legale potrivit căreia debitorul aflat în imposibilitatea de a achita împrumutul acordat în baza unui contract de credit să poată preda creditorului imobilului ipotecat aflat în proprietatea sa, în vederea stingerii obligaţiilor asumate". În realitate, însă, textul de lege afirmă: "Prezenta lege reglementează dreptul debitorului de a stinge integral creanţa şi accesoriile sale, izvorând dintr-un contract de credit, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, în condiţiile prevăzute de prezenta lege". Nu se mai suflă niciun cuvinţel despre sintagma "aflat în imposibilitatea de a achita împrumutul acordat în baza unui contract de credit", ceea ce induce hazardul moral, adică dă posibilitatea celor care, deşi nu se află în imposibilitatea de rambursare a creditului, doresc să închidă creditul prin darea în plată să o facă în baza acestei legi.

2. Alterarea funcţiei de intermediar financiar a băncilor În discursul susţinătorilor legii, pare a nu exista conştiinţa funcţiei de intermediar financiar a băncilor. Studenţii mei de la finanţe-bănci învaţă despre această funcţie în primul an de facultate. Comentatorii după ureche nu par a cunoaşte conceptul. Într-o lume în care procesul de dezintermediere bancară se accentuează, legea citată pune umărul la acest proces, cu consecinţe serioase. Mai ales într-o ţară cu un grad de bancarizare extrem de mic, aşa cum este România.

3. Perturbarea semnificativă a fluxurilor de numerar previzionate ale băncilor Cum una dintre funcţiile băncilor este transformarea pasivelor (depozitelor) cu maturitate mică în active (credite) cu maturitate mare, respectarea fluxurilor de numerar previzionate are o importanţă semnificativă asupra stabilităţii băncii. Măsurile prevăzute de legea în discuţie ar putea perturba semnificativ fluxurile de numerar previzionate, conducând la destabilizarea activităţii bancare.

4. Distorsionarea pieţei imobiliare Apariţia pe piaţă a imobilelor date în plată va suplimenta oferta de locuinţe, ceea ce va agrava dezechilibrul actual între cerere şi ofertă. De asemenea, va distorsiona mecanismul de formare liberă a preţurilor pe piaţa imobiliară.

5. Legea acţionează şi în trecut Un principiu fundamental din drept spune că legea acţionează numai în viitor. Nu este cazul acestei legi.

6. Încălcarea dreptului de proprietate al băncilor Legea obligă băncile să reintre în posesia bunurilor ipotecate în favoarea lor, încălcându-li-se astfel dreptul de proprietate asupra banilor împrumutaţi. Astfel, băncile sunt deposedate de o parte a proprietăţilor lor. Astfel, o bancă ar putea fi obligată să cumpere cu 80.000 € (creanţa asupra debitorului) un imobil a cărui valoare de piaţă este de 50.000 €.

7. Pierderi serioase în sistemul bancar Surse din piaţa bancară apreciază pierderile determinate de această lege sistemului bancar de 1-4 mld. €. Cel puţin o bancă ar putea intra în faliment, în conformitate cu declaraţiile de zilele trecute ale lui Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din BNR.

8. Înăsprirea condiţiilor de creditare pentru creditele ipotecare În condiţiile date de noua lege şi de avalanşa de dări în plată ce va urma, băncile comerciale vor fi silite să modifice semnificativ condiţiile de creditare pentru creditele ipotecare, însemnând o creştere semnificativă a avansului, poate până la 50% din valoarea imobilului, şi o mărire semnificativă a dobânzii, care va trebui să înglobeze şi noul risc de dare în plată.

9. Afectarea stabilităţii financiare Prin consecinţele sale, această lege conduce la o alterare a stabilităţii financiare generale prin afectarea stabilităţii sistemului bancar.

10. Afectarea justiţiei cu procese interminabile Legea va avea drept consecinţă un număr foarte mare de procese în justiţie, dacă cei îndreptăţiţi nu vor sesiza la timp Curtea Constituţională asupra unora dintre prevederile legii. Se vor ridica nenumărate excepţii de neconstituţionalitate, care vor ajunge tot la Curtea Constituţională.

Mai mult decât atât, opinia publică a început să pună la îndoială buna credinţă a iniţiatorilor şi susţinătoril parlamentari ai legii, aşa cum arată Cătălin Striblea în articolul Darea în plată, prin declaraţiile de avere ale deputaţilor, care a avut curiozitatea, într-un demers jurnalistic bine documentat, să analizeze declaraţiile de avere ale iniţiatorului legii, deputatul Daniel Cătălin Zamfir, şi ale membrilor Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor. Atât iniţiatorul legii, cât şi membrii Comisiei Juridice au nenumărate credite ipotecare, ceea ce naşte suspiciunea că legea este făcută pentru interesul propriu al acestora şi nicicum pentru binele poporului.

În pofida atenţionărilor publice, deputaţii (Camera Deputaţilor fiind cameră decizională) au votat aproape în unanimitate această monstruozitate de lege. Specialişti în domeniul bancar au arătat posibilele consecinţe, dar nu au fost ascultaţi de o clasă politică populistă, indiferent de culoare, şi nepregătită să ia decizii legislative în domenii foarte specializate.

Cred că cel mai potrivit lucru ar fi ca preşedintele Klaus Iohannis să refuze promulgarea acestei legi şi să o retrimită parlamentului. De asemenea, ar trebui să facă uz de dreptul său spre a trimte legea pentru control de constituţionalitate către Curtea Constituţională.

Calvarul neasumat al debitorilor în franci elveţieni

În 2011, Banca Naţională a Elveţiei (SNB) a decis plafonarea francului elveţian la valoarea de 1 € = 1,2 CHF. Măsura, clasată de teoriile monetare ca fiind neortodoxă şi etatistă, a fost luată pentru frânarea întăririi monedei helvete ca urmare a consecinţelor crizei. Se ştie că, în cazul turbulenţelor financiare, cum este criza financiaro-economică izbucnită în SUA în 2007 şi în Europa în 2008, investitorii dezvoltă aversiune la risc. În consecinţă, îşi mută plasamentele relativ riscante şi bine remunerate în plasamente cu risc redus, deşi remunerate mult mai slab. Printre activele de refugiu, se numără bondurile guvernamentale din ţări cu economii solide, aurul, operele de artă şi francul elveţian. Din cauza refugiului către cel din urmă, SNB a decis să ia o măsură în bună măsură criticabilă, argumentând că îi ajută pe exportatorii elveţieni.

În timpul unei conferinţe de presă ţinute astăzi, Thomas Jordan, preşedintele SNB, a anunţat faptul că banca centrală elveţiană renunţă la plafonarea monedei naţionale la valoarea de mai sus. Printre motivele invocate de Jordan, se numără faptul că francul elveţian nu mai este la fel de supraevaluat ca la începutul crizei şi deprecierea euro în raport cu dolarul SUA şi menţinerea plafonului a depreciat francul elveţian masiv faţă de dolarul american.

Având în vedere faptul că măsura a intrat în vigoare imediat, pieţele valutare au intrat în vrie, ajungându-se chiar la raportul 1 € = 0,8 CHF. Ulterior, după trecerea şocului iniţial, cursul a revenit în jurul cotaţiei de 1 € = 1,03 CHF. Cursul anunţat de BNR la ora 13 a reflectat şi el această evoluţie, precum se vede în graficul alăturat (sursa: www.financiare.ro). Este de menţionat faptul că această cotaţie nu este una directă, ci prin intermediul cursului euro de pe piaţa valutară locală. În consecinţă, francul elveţian s-a apreciat de la un curs de 1 CHF = 3,7415 lei, înregistrat ieri, la un curs de 1 CHF = 4,3287 lei, adică o creştere de 0,5872 lei sau, în termeni procentuali, de 15,69%. Casele de schimb valutar ale băncilor afişau cursuri de până la 6,50 lei pentru 1 CHF (este vorba de Bancpost), iar o bancă a suspendat tranzacţionarea monedei elveţiene.

Desigur, a apărut imediat discuţia despre drama celor care au credite în franci elveţieni şi câte executări silite vor apărea ca urmare a incapacităţii rambursării ratelor la noul curs, în condiţiile în care majoritatea creditelor au fost contractate în perioada 2006-2008. Numeric vorbind este vorba de 70.000 până la 200.000 de persoane. BNR, pe de altă parte, prin intermediul noului purtător de cuvânt, Dan Suciu, a anunţat că, în totalul creditelor, doar sub 5% reprezintă credite denominate în franci elveţieni. Ziarişti care mai de care au început să-i căineze pe bieţii împrumutaţi. Să nu uităm că dobânzile la creditele la franci elveţieni erau, în perioada 2006-2008, cele mai mici de piaţă. Comportamentul consumatorilor de credite care au ales denominarea acestora în franci elveţieni a fost făcută din lăcomie, din lipsă de educaţie financiară şi din comoditatea de a nu apela la un consultant financiar. Pe de altă parte, aceşti debitori au beneficiat o lungă perioadă de timp de rate reduse la rambursarea creditelor, situaţie avantajoasă în raport cu cei care au contractat credite în lei sau euro. Avocatul Gheorghe Piperea, care se dovedeşte extrem de stângist, sugera luarea unor măsuri similare celor din Ungaria, prin care creditele denominate în franci elveţieni au fost transformate în forinţi. Din punct de vedere financiar, conversia creditelor denominate în franci elveţieni în lei ar constitui o catastrofă financiară pentru sistemul bancar românesc, şi aşa slăbit de consecinţele crizei.

Şi dacă mai trebuia o cireaşă pe tort, spre seară, un grup de protestatari s-au strâns în faţa sediului BNR, protestând împotriva creşterii francului elveţian (?) şi invocând falimentul personal.

BNR înăspreşte condiţiile de creditare. Nu este prea târziu?

Banca Naţională a României a publicat un proiect de regulament privind creditarea persoanelor fizice şi care înăspreşte drastic accesul la credite al acestora. Deşi ţinta principală pare a fi creditul de consum, care a condus la cele mai mari neperformanţe din sistemul bancar, noile reguli de creditare afectează toate categoriile de credite. Desigur, se vorbeşte insistent în ultima vreme despre şocul la care au fost supuşi cei care au contractat credite în franci elveţieni, în condiţiile în care, în urma turbulenţelor de pe pieţele financiare şi a crizei datoriilor suverane, tot mai mulţi investitori au ales francul elveţian drept investiţie de refugiu, ceea ce a determinat o apreciere consistentă a acestuia. În ciuda anunţului şoc al băncii centrale a Elveţiei privind fixarea unei limite de 1,20 franci elveţieni pentru un euro şi care a determinat o depreciere a francului, cei care au contractat credite în acastă valută, considerată exotică, se pot aştepta şi în continuare la aprecieri ale respectivei monede şi, implicit, la o scumpire a creditului.

În esenţă, creditul de consum va fi limitat ca perioadă de rambursare la 5 ani, iar garanţiile aduse trebuie să reprezinte 133% din valoarea creditului. În ceea ce priveşte creditele garantate cu ipotecă, condiţiile de acordare se înăspresc, cu excepţia creditelor pentru studii, tratamente medicale sau împrumuturile pentru deces. La creditele imobiliare în euro, se va pretinde un avans de 30% pentru cele denominate în euro şi numai de 15% pentru cele denominate în lei. În ceea ce priveşte gradul de îndatorare al debitorului, se vor introduce criterii suplimentare de simulare pentru diferite tipuri de riscuri: pentru şocul pe curs de schimb - 35,5% EUR, 52,6% CHF, 40,9 % USD, iar în cazul celorlalte valute se utilizează valoarea aferentă CHF; pentru şocul pe rata dobânzii - 0,6% pentru toate monedele; pentru şocul pe venit - 6%. În mod vădit, accesul la un credit denominat în valută va fi foarte dificil, dacă nu imposibil.

Ca urmare a publicării acestui proiect, au apărut diverse reacţii. Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank, crede că "Propunerile au mai degrabă un caracter prudenţial şi vor preveni, mai mult decât o făceau până acum reglementările deja existente, supraîndatorarea debitorilor care doresc să se împrumute într-o altă monedă decât cea în care au venituri. În principiu, condiţiile de creditare a populaţiei prin credite ipotecare vor rămâne cam aceleaşi, anumite limitări suplimentare apărând doar în cazul creditului de consum". Adrian Chichiţă, director executiv adjunct la OTP Bank România, crede altceva: "În mod cert noile reglementări BNR vor avea un impact semnificativ şi în special pe piaţa creditelor de consum. Cel mai probabil, impactul negativ va consta în reducerea creditării pentru populaţie, ceea ce ar putea afecta consumul, dar şi piaţa imobiliară, segmente care au cea mai mare nevoie de recuperare după criză." La rândul său, Lucian Cojocaru, vicepreşedinte Volksbank pe zona de retail, afirmă: "Creditarea, cât este ea acuma, va fi şi mai mult frânată. Pentru bănci rezultatul este neutru, oricum piaţa este moartă."

Întrebarea legitimă care se pune este dacă alegerea momentului aplicării acestor măsuri este adecvată. Mugur Isărescu afirmă sus şi tare că soliditatea sistemului bancar românesc este dincolo de orice dubiu. Chiar aşa să fie? Limita de confort de 8% credite neperformante pe care o afirmă teoria bancară a fost deja depăşită, înregistrându-se cazuri de bănci în care a depăşit 20%. Oare de ce la achiziţia Volksbank banca rusească Sberbank a refuzat să cumpere şi subsidiara din România? BNR a lăsat creditarea să zburde în perioada de boom între 2003 şi 2008, perioadă în care a avut doar încercări timide de a evita prudenţial problemele de acum. Acum o sugrumă în condiţiile în care mai mult instituţii internaţionale şi economişti importanţi critică statele care încearcă să iasă din criza datoriilor suverane prin gâtuirea economiei şi le îndeamnă să ia măsuri de redresare economică. Pe de altă parte, în condiţiile în care consumul a scăzut la cote alarmante, acum primeşte o nouă lovitură. Va rămâne accesibilă, într-o oarecare măsură, creditarea în lei, care, însă, este scumpă. Nivelurile de dobânzile la creditele în lei rămân ridicate, astfel încât băncile, la rândul lor, vor fi sugrumate, mai ales în momentul în care statul român va avea nevoie de mai puţine împrumuturi de pe piaţa internă.

În consecinţă, BNR repetă greşelile făcute de guvernul Boc şi alte guverne din ultimii ani, prin luarea unor măsuri pro-ciclice.

Creditele restante au ajuns, în ianuarie, la 8% din totalul împrumuturilor, o piatră de hotar

În conformitate cu cifrele comunicate de Banca Naţională a României, citate de financiare.ro, creditele restante au ajuns la 8% din soldul creditelor bancare întregistrare la sfârşitul lunii ianuarie 2011. Am menţionat în titlu că este vorba de o piatră de hotar pentru sistemul bancare românesc.

Acest procent, de 8%, este des întâlnit în criteriile de performanţă bancară. În cazul creditelor restante, este nivelul de la care o bancă comercială trebuie să se îngrijoreze. Dar şi banca centrală. Probabil că, pentru publicul larg, o ştire de genul că Volksbank are o rată a creditelor restante de circa 20% nu are prea mare relevanţă. Dacă, însă, coroborează acest nivel cu intenţiile de vânzare a băncii, atunci lucrurile se văd din altă perspectivă.

În ciuda persistenţei cu care reprezentanţii băncii centrale ne asigură că avem un sistem bancar sănătos, acest sistem are multe schelete în dulap. Aceste probleme vor apărea gradual, odată cu continuarea crizei financiare şi economice care încă ne traversează. Desigur, unul dintre rolurile BNR este cel de a menţine încrederea în sistemul bancar. Însă printre salariaţii băncii centrale este multă tensiune.

Urmăriţi evoluţia din ultima vreme a creditelor restante în ultima vreme: în ianuarie 2010 era de 4,59%, în decembrie 2010 de 7,66% şi în ianuarie 2011 de 8%.

Creditele restante au crescut la 13,6 mld.lei la 30 iunie 2010

După cum a comunicat astăzi Banca Naţională a României, creditele restante au crescut în primul semestru cu 67% faţă de perioada similară a anului trecut, la 13,635 mld.lei (3,12 mld.€), majorându-şi ponderea în total împrumuturi de la 4,05% la 6,4%. Din totalul creditelor restante, creditele în lei reprezintă 6,451 mld.lei - 48,3%, iar cele în valută 7,184 mld.lei - 52,7%.

În valoare absolută, creditele restante în iunie 2010 au crescut cu 5,4 mld.lei faţă de decembrie 2010 şi cu 992 mil.lei faţă de mai 2010.

Soldul total al creditelor însuma, la 30 iunie 2010, 212,065 mld.lei (48,54 mld.€), dintre care cele în lei totalizau 78,534 mld.lei - 37%, iar cele în valută 133,531 mld.lei - 63%.

Este interesant de remarcat faptul că creditele restante în lei au ajuns la 8,2%, faţă de numai 5,38% la cele în valută (în scădere de la 5,41% la sfârşitul lunii mai 2010).

Explicaţia este simplă: aşa-numitele credite doar cu buletinul au fost acordate preponderent în lei. Rata de neperformanţă este cea mai mare în cazul acestor credite. Creditele în valută au fost acordate în mai mare măsură penteu achiziţia şi construcţia de locuinţe şi, în pofida riscului valutar, rata de neperformanţă la acest tip de credite este cea mai mică.

Rata de neperformanţă de peste 8% la lei trebuie să constituie deja un motiv de îngrijorare, întrucât este pragul peste care practica bancară arată că încep problemele serioase.

Dilema băncilor: vor mări sau nu dobânzile la depozite?

După cum arătam în articolul Orice dobândă sub 9,4% va fi real negativă, depozitele bancare au ajuns să nu mai fie atractive pentru deponenţii la bănci. Pentru a fi real pozitive, dobânzile la depozite trebuie să fie mai mari de 9,4%, aşa cum arătam în articolul respectiv, în condiţiile aplicării impozitul de 16% pe câştigurile din dobânzi. După Fondul Monetar Internaţional, inflaţia ar putea fi în 2010 de 7,9%, iar după Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, am putea atinge 8%.

Pe de altă parte, băncile s-ar putea confrunta cu o altă cauză a lipsei de lichiditate, respectiv creşterea ponderii creditelor neperformante din portofoliu. Este tot o consecinţă a măsurilor de austeritate luate de Guvern prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25%. Cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice.

În momentul de faţă băncile se confruntă cu dilema dacă vor mări sau nu dobânzile la depozite. Unele bănci comerciale au luat deja măsuri pentru contracararea introducerii impozitului de 16% pe câştigurile din dobânzi bancare. Astfel, CEC Bank, spre exemplu, a majorat dobânzile la toate depozitele cu suma necesară pentru a absorbi impozitul de 16% pe care statul îl percepe pe căştigul din dobânzi, iar Alpha Bank a scos pe piaţă un depozit pentru care banca suportă costul impozitului de 16% în numele clientului, după cum anunţă DailyBusiness.ro.

În condiţiile în care băncile comerciale nu mai creditează economia reală, principalele lor posibilităţi de plasament sunt titlurile de stat şi împrumuturile de pe piaţa interbancară. Zilele trecute, statul nu a reuşit să plaseze integral o emisiune de titluri de stat cu randament de 7% pe an şi o maturitate de 6 luni, destul de uşor de plasat în alte condiţii. Cu siguranţă, băncile vor cere statului dobânzi mai mari, ca urmare a necesităţii măririi dobânzilor depozitelor bancare.

Dacă, până la izbucnirea crizei, băncile cu capital străin din România puteau lesne apela la băncile mamă din străinătate şi obţineau bani ieftini, acum ele trebuie să se bazeze în principal pe depozitele atrase de la populaţie. Dacă atractivitatea câştigurilor din dobânzi va scade, băncile vor trbui să mărească dobânzile.

Statul român s-a bucurat că va mai câştiga nişte bani din impozitarea câştigurilor din dobânzi bancare, însă măsura se va întoarce ca un bumerang, prin creşterea dobânzilor pretinse de bănci pentru emisiunile de titluri de stat.

Radu Graţian Gheţea: Băncile au noi probleme începând cu 1 iulie

Am atras în mai mult rânduri atenţia asupra consecinţelor măsurilor de austeritate adoptate de Guvern şi intrate în vigoare de la 1 iulie 2010, mai ales în articolul Creditele bugetarilor, o bombă ce poate exploda după 1 iunie 2010 (la acea vreme, Guvernul spera ca măsurile de austeritate să intre în vigoare de la 1 iunie 2010). Scriam acolo că cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice. Asta înseamnă, în medie, că fiecare bugetar are o datorie la bancă de peste 3.500 €. Situaţia diferă de la o bancă la alta, unele având o pondere de 10% din total credite acordate bugetarilor în timp ce la altele procentul ajunge şi la 25%, conform unor surse bancare.

Aflat astăzi la un seminar financiar-bancar, Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor şi al CEC Bank, a declarat:

"La persoanele fizice, lucrurile vor fi destul de complexe în perioada următoare, când se va simţi efectul reducerilor masive de personal ,în special din zona privată. Din 1 iulie avem clar un nou început. Este clar că acei clienţi care lucrează la stat vor avea venituri mai mici şi nu-şi vor mai putea plăti ratele la credit, iar la aceasta se vor adăuga şi pierderile pe care mulţi oameni le-au suferit din cauza calamităţilor naturale. Cei loviţi de inundaţii s-ar putea să aibă probleme cu rambursarea creditelor. De asemenea, reducerea cu 25% a salariilor va crea probleme băncilor. Cred că toate băncile sunt pregătite să treacă la o restructurare importantă a creditelor ca urmare a reducerii veniturilor pe familie."

Gheţea a mai atras atenţia că în prezent nu există cerere de credite de la persoane fizice şi nu este vorba de nivelul dobânzilor.

Creditele neperformante din sistemul bancar românesc au ajuns la cote nemaiîntâlnite în ultimii 20 de ani, aşa cum a prezentat ieri la un seminar ţinut la BNR Rodica Popa, şef serviciu în Direcţia de de stabilitate financiară a băncii centrale, în lucrarea Creditele neperformante - metodologii şi comparaţii, discutată pe larg de Bogdan Glăvan în articolul Creditele neperformante urcă vertiginos.

Creditele bugetarilor, o bombă ce poate exploda după 1 iunie 2010

După cum informează Gândul, cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice. Asta înseamnă, în medie, că fiecare bugetar are o datorie la bancă de peste 3.500 €. Situaţia diferă de la o bancă la alta, unele având o pondere de 10% din total credite acordate bugetarilor în timp ce la altele procentul ajunge şi la 25%, conform unor surse bancare citate de Mediafax, care fac referire la o situaţie a creditelor din România elaborată de BNR.

Expunerea medie pe client bugetar, de 3.500 €, arată că multe dintre credite sunt de consum, de valori relativ mici, care vor putea fi rambursate. În lipsa unor informaţii legate de numărul şi volumul creditelor ipotecare acordate bugetarilor, este greu de făcut o analiză despre influenţa pe care o deteriorare a situaţiei creditelor bugetarilor ar putea-o avea asupra pieţei imobiliare, despre care am scris în articolul De ce trebuie să ne aşteptăm în continuare la scăderea pieţei imobiliare?, la punctul 2.

Întrebaţi ce se va întâmpla în cazul în care salariile angajaţilor la stat vor scădea cu 25% şi vor fi daţi afară şi 70.000 dintre ei, aşa cum s-a angajat Guvernul faţă de FMI, bancherii susţin că acest lucru va fi stabilit pentru fiecare în parte, respectiv fie se va restructura creditul, fie se va începe executarea silită.

Analistul financiar Bogdan Baltazar, fost preşedinte al BRD, a declarat pentru Gândul: "Băncile vor încerca să restructureze creditele. Nu există o formulă generală. Se va lua fiecare dosar în parte, se va analiza situaţia şi se va lua decizia. Unde nu se va putea restructura se va executa silit. (...) Băncile au fost prudente când a venit vorba de acordarea creditelor bugetarilor încă de la începutul crizei. Ne aşteptam să se întâmple ceva cu ei, să fie daţi afară, să li se scadă salariile, ceva. Noi suntem prudenţi de atunci şi de abia acum apare pericolul."

Preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar Bancari şi economist şef al Raiffeisen Bank, Ionuţ Dumitru, spune la Radio France International că situaţia nu este atât de neagră. Dumitru nu exclude posibilitatea ca unii dintre bugetari, care au credite prea multe şi prea mari, să ajungă în situaţia de a fi executaţi silit. Cei mai mulţi însă îşi vor putea renegocia creditele, spune Ionuţ Dumitru.

"Un bugetar aflat în imposibilitatea de a-şi plăti ratele din motive obiective - atenţie, e important lucrul ăsta - din motive obiective - se poate adresa băncii de la care şi-a luat creditul şi împreună cu banca vor găsi fără nici un dubiu o soluţie care să fie convenabilă pentru ambele părţi. E posibil să nu existe soluţii. Dacă gradul de îndatorare este mare, orice i-ai face clientului respectiv, nu poate să plătească, dar în condiţiile în care motivele sunt obiective şi se pot găsi soluţii şi există astfel de soluţii, fără nici un dubiu că este şi în interesul băncii să ajute clientul", explică Ionuţ Dumitru.

Ce mai afectaţi dintre bugetari de măsurile de austeritate de reducere a salariilor celor din sistemul public cu 25% vor fi familiile în care ambii soţi lucrează în acest sistem şi care au contractat credite bancare la limita de expunere permisă de regulamentele de creditate ale băncilor comerciale.