Mişcarea riscantă a BNR de a reduce dobânda de politică monetară la 1,75%

Astăzi, BNR a anunţat decizia luată în şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie de a reduce dobânda de politică monetară de la 2% la 1,75%. Mişcarea e foarte riscantă în acest moment tulbure de pe pieţele financiar-monetare. Totodată, guvernatorul Isărescu a încercat o justificare implicită a acestei măsuri prin faptul că inflaţia va scădea spre zero la sfârşutul anului (sursa), dată fiind reducerea cotei de TVA pentru alimente de la 24% la 9%. Pare hazardată o astfel de explicaţi din partea unui guvernator de bancă centrală.

Desigur, măsura de reducere a dobânzii de politică monetară poate fi explicată şi prin intenţia băncii centrale de a impulsiona economia românească, prin ieftinirea creditului.

Dacă studiem contextul european, constatăm că, în lupta sa cu deflaţia, Banca Centrală Europeană a iniţiat un program de relaxare cantitativă în valoare de circa 1.100 mld. €, care se va derula în perioada martie 2015-septembrie 2016. Programul constă în achiziţia unor active garantate în valoare medie de 60 mld. € pe lună, active care în mod normal nu ar fi fost achiziţionate de către BCE, acţiune care va alimenta inflaţia. Spre exemplu, în luna aprilie 2015, obligaţiuni guvernamentale de 47,7 mld. €, obligaţiuni garantate de 11,5 mld. € şi titluri de valoare garantate cu active (ABS) în valoare de 1,16 mld. € (sursa). Acest lucru înseamnă inundarea pieţei cu euro, ceea ce explică parţial depreciere monedei unice europene faţă de dolarul american. Ţinând cont de ponderea foarte mare a comerţului exterior românesc cu zona euro, acest tăvălug ne va cuprinde şi este uşor de presupus că procesul ne va afecta. Inflaţia mică, spre zero, nu va dura foarte mult.

În teorie, dobânda de politică monetară trebuie să fie mai mare decât dobânzile bonificate la depozite şi mai mică decât dobânzile percepute la credite. Cum dobânzile la depozite trebuie să fie real-pozitive (aşa cum susţine şi guvernatorul Isărescu - sursa), pentru a evita fenomenul de dezintermediere bancară, adică fuga deponenţilor către plasamente alternative, aceste dobânzi trebuie să depăşească inflaţia. Măsura în care trebuie să o facă depinde de impozitul pe dobânzi bancare în cuantum de 16% şi comisioanele practicate de băncile comerciale.

Prin măsura luată astăzi de BNR ne paşte pericolul ca, atunci când inflaţia se va face din nou simţită în România şi va creşte spre 2%, banca centrală să fie silită să crească dobânda de politică monetară, ceea ce ar conduce la un nivel crescut de neîncredere din partea investitorilor străini şi a pieţelor financiare internaţionale, fiind subminată încrederea în predictibilitatea politicii monetare şi în capacitatea băncii centrale de a previziona corect fenomenele economico-financiare.

Mişcare îndrăzneaţă, dar periculoasă în politica monetară a BNR

În şedinţa sa pe teme de politică monetară de astăzi, Consiliul de Administraţie al BNR, după dezbateri aprinse, care au durat circa 4 ore, a hotărât reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 3,75 la sută pe an de la 4,00 la sută, reducerea ratei rezervei minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei ale instituţiilor de credit la nivelul de 12 la sută de la 15 la sută şi scăderea ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută la nivelul de 18 la sută de la 20 la sută.

Atât reducerea dobânzii de politică monetară, cât şi reducerea rezervelor minime obligatorii (RMO) sunt surprinzătoare în această conjunctură, iar aplicarea lor concertată pare o îndrăzneală fără margini a băncii centrale, după ani de zile de politică monetară conservatoare.

În ceea ce priveşte dobânda de politică monetară, dacă ţinta de inflaţie a BNR a fost de 2,5% +/- 1 pp, pentru 2013, aceeaşi ţintă de inflaţie pentru 2014 este 3% +/- 1 pp, ţintă ce ar putea să nu fie respectată din motive ce ţin de politica economică şi fiscală a statului român (evoluţia preţurilor administrare, noile taxe şi impozite, libertatea autorităţilor locale de a fixa ce taxe şi impozite vor fără limită, etc). Dacă BNR a prins curaj ca urmare a unui proces dezinflaţionist accelerat în ultima vreme (inflaţie anualizată de 1,83% în noiembrie 2013), se pare că aceeaşi instituţie, în ciuda propriei ţinte de inflaţie pentru aceste an, ignoră pericolul de a fi pusă în situaţia ca, la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor, să fie nevoită să mărească dobânda de politică monetară.

În ceea ce priveşte RMO, analiştii băncii centrale nu par a se uita atent la piaţa monetară, pe care, de exemplu, indicele ROBOR 3M a scăzut în ultimele câteva luni cu câteva puncte procentuale, astăzi fiind 2,16%, ceea ce denotă o mare lichiditate pe această piaţă, în ciuda faptului că statul român s-a împrumutat în 2013 cu circa 17 mld. €. Această situaţie va conduce la necesitatea unor măsuri de sterilizare a excesului de lichiditate, în caz contrar existând riscul de depreciere accentuată a leului în raport cu moneda unică europeană şi celelalte valute. Această măsură eliberază pe piaţă 500 mil. € şi 4 mld. lei.Guvernatorul Isărescu pretinde în discursul ulterior şedinţei de politică monetară:

Întârzierea procesului de reducere a RMO ne îndepărtează de Europa şi păstrează un nivel ridicat al datoriei pe termen scurt, care ne afectează şi ratingul. În plus, constituie un element de descurajare al creditării.

Parţial adevărat, dar BNR nu a folosit nivelul RMO ca element neortodox de politică monetară într-un mod creativ. A menţinut niveluri înalte ale RMO în momente de lipsă acută de lichiditate şi nu a redus RMO când băncile erau disperate după lichiditate. Desigur, nivelul crescu al RMO a menţinut mare marja dintre dobânzile active şi cele pasive, reflectându-se într-un cost mai mare al resurselor atrase.

În consecinţă, măsurile BNR de azi tind să fie o contracarare a insatisfacţiei băncii centrale de neascultare de către băncile comerciale a îndemnurilor ei de reducere a dobânzilor la credite şi de reluare a creditării. Cu riscuri mari, însă.

Şantajul lui Isărescu la adresa băncilor

Într-un limbaj uşor mai colorat decât de obicei şi ceva mai relaxat, Mugur Isărescu a abordat mai multe probleme sensibile în ultimele zile. A început cu promisiunea că BNR va reduce dobânda de politică monetară (ceea ce arareori face un bancher central), a continuat cu apelul la băncile comerciale de a micşora dobânzile active (practicate la depozite) şi a le menţine pe cele pasive (bonificate la depozite) şi a sfârşit prin a flutura pisica neagră privind lipsa de intenţie a băncii centrale de a micşora rezervele minime obligatorii în lipsa creditării.

Dacă rugămintea unui bancher central poate fi trecută cu vederea şi cu un zâmbet condescendent din partea bancherilor comerciali, ameninţările pot avea, însă, efecte. Rezervele minime obligatorii (RMO, pe scurt) sunt o mare povară pe umerii băncilor. Să nu uităm vremurile în care RMO la lei erau în cuantum de 40%. Cu alte cuvinte, din fiecare 100 lei atraşi în depozite, banca comercială trebuia să depună la BNR 40 lei, la care banca centrală bonifica şi bonifică o dobândă extrem de mică (0,99% la lei, 0,53% la euro şi 0,21% la dolari SUA). Băncii îi rămâneau 60 lei pe care să-i plaseze în credite, al căror cost creştea corespunzător. În prezent, nivelul RMO este 15% la lei şi 20% la valută.

Iată ce a declarat Isărescu astăzi, cu prilejului raportului trimestrial cu privire la evoluţia inflaţiei:

Vreau să vă spun pentru cei care citiţi deleveraging-ul (dezintermediere, reducerea volumului de credite ale băncilor – n.r.) ca un fel de bau-bau, nu trebuie să ne plătim şi datoriile? Această reducere a expunerii trebuie să fie ordonată, controlată şi moderată ca sume. Dacă se întâmplă aşa de ce să îl blamăm şi bineînţeles până la un anumit moment. În condiţii de deleveraging nu vedem un motiv cu totul şi cu totul aparte să îl stimulăm prin eliberarea de rezerve minime obligatorii.

Astfel, bancherul central a fluturat pisica pe la ochii bancherilor comerciali, impunându-le să-l asculte în ceea ce priveşte micşorarea dobânzilor la credite, altfel privându-i de importantele resurse blocate în RMO.

În ţările cu sisteme bancare dezvoltate, RMO este la niveluri de câteva procente (2-4%). La noi, au fost folosite ca element neortodox de politică monetară, din lipsa abilităţii băncii centrale de a folosi politici ortodoxe de politică monetare pentru reglarea lichidităţii în exces şi, implicit, a inflaţiei. Astfel, a folosit bomba atomică pentru a omorî un elefant de porţelan. Dacă este vorba de a judeca acţiunile BNR în raport cu RMO, probabil că un element hotărâtor a fost incapacitatea guvernanţilor succesivi de a aplica o logică fiscală coerentă, ceea ce a produs disfuncţionalităţi majore în menţinerea stabilităţii preţurilor, ca şi tentaţia populistă de a amâna aducerea la realitatea pieţei a preţurilor administrate. Mai mult decât atât, perturbaţiile induse de criză au condus la volatilităţi crescute ale ratei inflaţiei, ceea ce a impus măsuri cu barda din partea BNR.

Atâta vreme câtă băncile comerciale vor avea un client gras în persoana statutului român, nu se vor grăbi să asculte sfaturile lui Isărescu în ceea ce priveşte târgul creditare contra lichiditate.

Inflaţia a depăşit dobânda de politică monetară. Ce va face BNR?

În comunicatul dat astăzi publicităţii de către Institutul Naţional de Statistică, am aflat că inflaţia anuală a ajuns la 5,33% în septembrie 2012 faţă de luna similară din 2011. Contrar opiniei analiştilor financiari, inflaţia lunară în septembrie 2012 a fost de 1,18%, faţă de previziunile de 0,5-0,6%.

Pe lângă discuţia legată de incapacitatea BNR de a atinge ţinta de inflaţie, de 3%, cu o abatere admisă de ±1%, precum şi proiecţia de 3,2% la sfârşitul anului, tot cu o abatere de ±1%, se pune întrebarea ce se va întâmpla cu dobânda de politică monetară, de 5,25% (valabilă din 30 martie 2012), care deja a depăşit inflaţia anuală.

Deja dobânzile la depozitele în lei sunt real-negative, iar această situaţie ar putea frâna procesul de economisire manifestat după începutul actualei crize. O astfel de situaţie ar conduce la micşorarea resurselor financiare atrase de către băncile comerciale şi, implicit, la un recul al creditării, şi aşa la nivel mic, ceea ce ar putea constitui o lovitură fatală la adresa economiei reale, dar şi o problemă în rezolvarea foamei de bani a statului român.

Dacă puseul inflaţionist continuă, BNR va fi nevoită să recurgă la creşterea dobânzii de politică monetară, în scădere continuă începând cu anul 2009. Este greu de crezut că BNR va creşte dobânda de politică monetară până la sfârşitul anului, mai ales din cauza alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012.

BNR joacă tare: nu mai aruncă lei în piaţă

Ieri, Banca Naţională a României a luat o măsură prea puţin comentată de presa de specialitate: după noiembrie 2008, a fost prima dată când a limitat suma acordată băncilor comerciale prin operaţiuni repo la 6 mld. lei.

Această măsură poate fi încadrată în panoplia măsurilor monetare neortodoxe, cum îi place guvernatorului Isărescu să spună. De ce a recurs banca centrală la această măsură? În prezentarea raportului trimestrial asupra inflaţiei, Isărescu a recurs la atenţionări de o vehemenţă rară la adresa politicienilor, care au condus la o situaţie de incertitudine, soldată cu deraparea cursului valutar. După ce BNR a aruncat în piaţă sute de milioane de euro în ultima lună pentru calmarea cursului, a decis să recurgă la această măsură neortodoxă, de limitare a sumei în lei acordate băncilor comerciale.

Pe lângă faptul că a rărit leii din piaţă şi a ţintit aprecierea leului în raport cu moneda unică europeană şi celelealte valute importante, măsura va avea şi alte consecinţe.

Se ştie faptul că pe piaţa interbancară există un deficit accentuat de lichiditate, manifestat prin dobânzi destul de mari pe piaţa monetară. În lipsa sursei financiare relativ ieftine de la BNR, dobânzile pe piaţa interbancară au explodat. Dacă ROBOR ON era pe data de 23 iulie 2012 1,38%, astăzi a ajuns la valoarea de 5,62%.

Pe de altă parte, având în vedere că alocarea sumelor la operaţiunile repo se face în conformitate cu pro-rata, băncile comerciale au supralicitat la licitaţia de ieri şi au suprasubscris oferta cu 15,1 mld. lei, ceea ce reprezintă o suprasubscriere de circa 252%. O asemenea situaţie va conduce, cu siguranţă, la creşterea dobânzilor bancare, atât a celor pasive (depozite), cât şi a celor active (credite).

Desigur, s-ar putea spune că o aemenea evoluţie este normală în condiţiile în care proiecţiile asupra inflaţiei în a doua parte a anului sunt destul de pesimiste. Numai că economia, sugrumată de actuala criză, nu numai că nu va avea un balon de oxigen, dar va suferi şi mau mult.

Rezultatele summit-ului european, o mare decepţie

Aşteptat cu sufletul la gură de pieţele internaţionale, summit-ul început aseară la Bruxelles, printr-o întâlnire informală a şefilor de stat şi de guvern din ţările Uniunii Europene şi continuat astăzi, a adâncit şi mai mult incertitudinile privind viitorul zonei euro şi al Uniunii Europene, în ansamblu. De fapt, acest summit a fost o continuă cacofonie, care s-a soldat prin scindarea Uniunii Europene, ca urmare a refuzului Marii Britanii de a participa la o viitoare uniune fiscală. I s-au alăturat Suedia, Ungaria şi Cehia. În consecinţă, nu a putut fi realizată o modificare a tratatelor ce stau la baza Uniunii Europene.

În lipsa unui consens, statele membre ale zonei euro, cărora li s-au alăturat România, Bulgaria, Danemarca, Polonia, Lituania şi Letonia, vor fi parte a unui nou pact, denumit Europlus, care urmează să impună o disciplină fiscală mai aspră decât cea conţinută în Tratatul de la Maastricht. În afară de limitarea datoriei publice la 60% din PIB, se introduce o cerinţă nouă, aceea ca deficitul structural să nu depăşească 0,5% din PIB. Deficitul structural este componentă a deficitului bugetar, alături de deficitul ciclic sau conjunctural. Deficitul structural nu este, în principiu, influenţat de momentul de creştere sau contracţie economică. El este un indicator al de estimare a politicilor fiscale discreţionare, care pot fi expansioniste, neutre sau restrictivă. Cele neutre nu influenţează crerea agregată, pe când cele expansioniste (caracterizate de deficit bugetar) stimulează cererea agregată, iar cele restrictive (caracterizate de excedent bugetar) inhibă cererea agregată. Pe de altă parte, deficitul structural este o măsură a maturităţii politicii fiscale a statului respectiv şi, în consecinţă, a sustenabilităţii politicilor fiscale.

Alegerea unui asemenea criteriu de performanţă fiscală este destul de riscantă, întrucât cuantificarea deficitului structural este greu de făcut şi este mai uşor de mistificat decât deficitul bugetar (despre deficitul structural am scris mai pe larg aici). Derapajul de la aceşti parametri ar conduce la sancţiuni automate la adresa ţărilor care trec prin această situaţie.

Numai că adoptarea unui astfel de tratat nu este în măsură să liniştească pieţele financiare şi nici să ofere o soluţie viabilă, pe termen lung, a problemelor cu care se confruntă ţările UE. Această soluţie nu este nici măcar o uniune fiscală, în adevăratul sens al cuvântului.

Banca Centrală Europeană, condusă de noul său preşedinte, Mario Draghi, a avut o atitudine destul de rigidă, făcând apel la tratatele europene. Numai că, lucrurile înrăutăţindu-se, BCE va fi silită să emită monedă nouă, ceea ce va conduce la o destul de lungă perioadă inflaţionistă.

În concluzie, summit-ul de la Bruxelles nu face altceva decât să separe apele în UE, să centralizeze decizia şi să pregătească drumul spre emisia de monedă.

Furtună într-un pahar cu apă: BNR a redus dobânda-cheie la 6%

În şedinţa de politică monetară de astăzi a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, s-a decis reducerea dobânzii de politică monetară de la 6,25% la 6%, prima modificare după şedinţa din 5 mai 2010, şi menţinerea rezervelor minime obligatorii. Nivelul de 6% este un minim istoric în ultimii 21 de ani.

Mutarea a luat prin surprindere mulţi analişti, care considerau că BNR va menţine nivelul dobânzii-cheie. Cred, însă, că această opinie era mai mult fundamentată pe imobilismul şi conservatorismul menifestat de banca centrală în ultimii ani ăn ceea ce priveşte politica monetară. Desigur, acest imobilism a fost cauzat şi de politicile economice şi fiscale inepte ale guvernului Boc. Impulsul dat inflaţiei la jumătatea anului 2010 prin majorarea cotei principale de TVA de la 19% la 24% a durat mai mult decât se anticipa. Însă BNR s-a dovedit, în general, extrem de conservatoare, pe fondul turbulenţelor de pe pieţele financiare internaţionale, şi probabil că tot aşa ar fi fost şi în lipsa lor.

O dovadă în acest sens este faptul că dobânda de politică monetară este la noi dublă faţă de rata anuală a inflaţiei, deşi o părere larg răspândită printre economişti este că ar trebui să fie la jumătate. Se poate vedea, în acest, sens raportul dintre dobânda-cheie a BCE în raport cu rata medie a inflaţiei în zona euro. Ceea ce nu au înţeles nici guvernul, nici banca centrală este necesitatea de relansare economică, la care nu se poate ajunge nici prin fiscalizare excesivă, nici prin descurajarea creditării.

Astăzi s-a tot discutat în mediile publice despre consecinţele acestei reduceri a dobânzii-cheie. S-a vorbit despre o revigorare a creditării, despre un semnal puternic privind încrederea BNR în evoluţia inflaţiei, despre încurajarea economiei. Cred că niciuna dintre aceste aserţiuni nu este adevărată. Este de presupus că nu mare lucru se va întâmpla.

1. O reducere de 25 puncte de bază (pb) reprezintă numai 4% din valoarea nominală a dobânzii-cheie. În mod normal, influenţele nu pot fi prea mari. Băncile comerciale au redus deja dobânzile bonificate la depozite, mărind astfel ecartul între dobânzile pasive şi cele active, fenomen specific perioadelor de turbulenţe financiare.

2. BNR a micşorat dobânda-cheie şi în condiţiile în care au intrat în vigoare noile norme de creditare bancară, care descurajează creditarea în valută şi încurajează creditarea în lei. Astfel, banca centrală trece de la îndemnul de a se lua credite în moneda naţională la o măsură concretă, dar firavă în acest sens. Însă creditarea în lei rămâne încă foarte scumpă în raport cu cea în valută.

3. Micşorarea dobânzii de politică monetară vrea să ajute statul să se împrumute la niveluri de dobândă mai mici de pe piaţa internă, în condiţiile în care, în actualul context internaţional, finanţarea de pe piaţa externă se face la costuri mari, iar în anul 2012 statul român va avea nevoie de circa 16 mld. € pentru finanţarea deficitului bugetar şi plata datoriilor externe. Dacă statul nu va performa economic, dobânzile practicate de băncile comerciale vor putea creşte.

4. Capacitatea anticipativă a băncii centrale pare a fi foarte limitată, în condiţiile în care nu s-a mai încadrat demult în ţinta de inflaţie şi ia măsura de reducere a dobânzii-cheie acum, ştiut fiind că orice astfel de măsură are o latenţă de 3-6 luni, până a se putea simţi pe piaţa bancară.

Inflaţia anuală a crescut la 7,96% în decembrie 2010

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna decembrie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,52%, inflaţia lunară în decembrie 2010 a fost 0,53%, valori comparabile. Inflaţia anuală a crescut la 7,96%, faţă de 7,73% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna decembrie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 6,09%, în creştere de la 5,82% cât s-a înregistrat în noiembrie 2010. Este a şasea oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în noiembrie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,55%, a tarifelor serviciilor cu 0,04% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,76% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,96%, a ieşit mult din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual. Proiecţia de inflaţie a BNR a ajuns pentru T4 2010 la 8,2%.

Cum manipulează Emil Boc cifrele privind creşterea salariilor bugetarilor

Astăzi, în Parlament, prim-ministrul Emil Boc a declarat că bugetarii vor recupera 15% din reducerea cu 25% a reducerii salariilor, operată cu începere de la 1 iulie 2010. Ştiţi cum e, minciunile sunt de trei feluri: minciuni, minciuni sfruntate şiu statistici. În cazul de faţă procente. Mărirea cu 15% va fi operată la salariile valabile în octombrie 2010, deja reduse cu 25% la mijlocul anului. Dacă facem o socoteală simplă, 0,75 x 0,15 = 11,25%. Atât recuperează bugetarii din reducerea salarială. Presa a calculat cât câştigă salariaţii din sectorul public cu această mărire, dacă ţinem seama de inflaţie şi de tăierea sporurilor. Nimic.

Departe de mine gândul că nu ar fi necesare restructurări serioase ale cheltuielilor publice. Evident că ele trebuie făcute. Numai că nu în stilul smuls, adică otova, aşa cum face "competentul" prim-ministru.

Inflaţia anuală a ajuns la 7,73% în noiembrie 2010

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna noiembrie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,55%, inflaţia lunară în noiembrie 2010 a fost 0,52%, valori comparabile. Inflaţia anuală a crescut la 7,73%, faţă de 7,88% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna noiembrie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,82%, în creştere de la 5,57% cât s-a înregistrat în octombrie 2010. Este a cincea oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în noiembrie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,38%, a tarifelor serviciilor cu 0,20% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,88% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,73%, a ieşit mult din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual. Proiecţia de inflaţie a BNR a ajuns pentru T4 2010 la 8,2%.

Inflaţia anuală a crescut la 7,88% în octombrie 2010

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna octombrie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,56%, inflaţia lunară în octombrie 2010 a fost 0,55%, valori comparabile. Inflaţia anuală a crescut la 7,88%, faţă de 7,77% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna octombrie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,57%, în creştere de la 5,27% cât s-a înregistrat în septembrie 2010. Este a patra oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în octombrie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,29%, a tarifelor serviciilor cu 0,67% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,82% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,88%, a ieşit mult din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual. Proiecţia de inflaţie a BNR a ajuns pentru T4 2010 la 8,2%.

Iată că, după mărirea cotei principale de TVA la 24%, mărirea de preţuri s-a resorbit foarte repede, dar mai este foarte mult de recuperat pentru încadrarea inflaţiei în limitele stabilite de criteriile de convergenţă nominală.

Isărescu: "Presa trebuie să se disciplineze. Nu orice trăncănitor are dreptul să se ducă la televizor!"

În conferinţa de presă intitulată Ţintirea inflaţiei. Raport trimestrial asupra inflaţiei - noiembrie 2010, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat:

Deci vreţi să trăiţi într-o ţară cu inflaţie scăzută. Disciplinaţi-vă vă rog, selectaţi mai bine mesajele, dacă vreţi să vă spun mai clar, că nu orice trăncănitor din ţara aceasta are dreptul să se ducă la televizor şi să-şi promoveze interesul. Că asta faceţi. Se duce producătorul de carne de pui şi îşi promovează interesul. Şi două zile, pentru că merge foarte bine mesajul pe ideea că se prăbuşeşte ţara, îl tot repetaţi.

Isărescu se referea atât la presă, cât şi la nenumăraţii reprezentanţi ai diverselor interese, care nu contenesc să fie prezenţi pe ecranele televizoarelor, fără să aibă, uneori, nici măcar cele mai elementare cunoştinţe economice. Anticipările inflaţioniste pot conduce la inflaţie. Cu alte cuvinte, de ce ţi-e frică de aia nu scapi.

În experienţa mea de aproape 20 de ani de colaborare cu ziariştii care scriu presă economică, am întâlnit destul de puţini dispuşi să înveţe. Efectul este că fac presă economică jurnalişti care ar trebui să pună mai întâi mâna pe carte.

De aceea, rubricile economice din presă, scrisă şi vorbită, este plină de enormităţi. Mult mai bine stau publicaţiile şi emisiunile specializate, în care jurnaliştii sunt pegătiţi economic să vorbească.

Notă: Pentru cei care vor să aprofundeze problematica aşteptărilor în economie, le recomand să citească:

1. Muth, John A., Rational Expectations and the Theory of Price Movements, Econometrica 29, no. 6 (1961): 315–335
2. Sargent, Thomas J., Rational expectations, The Concise Encyclopedia of Economics
3. Sargent, Thomas J., Rational Expectations and Inflation, Harper and Row, New York, 1986
4. Sheffrin, Steven M., Rational Expectations, 2nd ed., Cambridge University Press, Cambridge, 1996
5. Sims, Cristopher A., Inflation expectations, uncertainty and monetary policy, Bank for International Settlements Working Papers, No.275, 2009
sau măcar
***, Rational expectations, Wikipedia

BNR a menţinut pentru a patra oară dobânda cheie la 6,25%

În şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al BNR de astăzi, s-a hotărât menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric de 6,25% pe an şi a nivelului rezervelor minime obligatorii.

La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%, iar în şedinţele din 30 iunie 2010, 4 august 2010 şi 29 septembrie 2010 a fost menţinută la 6,25%.

În condiţiile instabilităţii din ultima perioadă, legată de măsurile de austeritate hotărâte de guvern, BNR şi-a prelungit momentul de respiro, pentru a putea analiza ce se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Trebuie spus faptul că s-au luat simultan atât măsuri dezinflaţioniste (micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi celelalte măsuri asemănătoare), dar şi inflaţioniste (mărirea cotei principale de TVA la 24%). Datele privitoare la luna septembrie 2010 arată că s-a ajuns la o inflaţie anuală de 7,77%.

CA al BNR a decis totodată menţinerea ţintei de inflaţie pentru anul 2012 la nivelul de 3 la sută ±1 punct procentual. În acelaşi context, CA al BNR a hotărât ca, începând cu anul 2013, banca centrală să adopte o ţintă staţionară de inflaţie, situată la nivelul de 2,5 la sută ±1 punct procentual. Ţintele asumate urmează să fie discutate cu guvernul.

Ţinta de inflaţie fixată pentru 2013 este explicată astfel în comunicat:

Trecerea la ţinta staţionară multianuală este o schimbare benefică, dar ambiţioasă adusă cadrului de ţintire directă a inflaţiei, ce implică un angajament pe termen lung al politicii monetare faţă de un obiectiv compatibil cu definiţia de stabilitate a preţurilor pe termen mediu în economia românească. Aceasta are menirea de a asigura coborârea ratei inflaţiei la un nivel compatibil cu criteriul de inflaţie al Tratatului de la Maastricht şi trecerea în final la etapa ţintei continue de inflaţie pe termen lung - compatibilă cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor adoptată de BCE, fără a inhiba modificările de preţuri relative ce vor însoţi ajustările structurale din economia românească.

Inflaţia anuală a crescut la 7,77% în septembrie 2010

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna septembrie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,23%, inflaţia lunară în septembrie 2010 a fost 0,56%, mai mult decât dublă faţă de luna precedentă. Inflaţia anuală a crescut la 7,77%, faţă de 7,58% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna septembrie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,27%, în creştere de la 5,03% cât s-a înregistrat în august 2010. Este a treia oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în septembrie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,34%, a tarifelor serviciilor cu 0,62% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,82% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,77%, a ieşit mult din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual. Proiecţia de inflaţie a BNR a ajuns pentru T4 2010 la 7,8%.

Iată că, după mărirea cotei principale de TVA la 24%, mărirea de preţuri s-a resorbit foarte repede, dar mai este foarte mult de recuperat pentru încadrarea inflaţiei în limitele stabilite de criteriile de convergenţă nominală.

BNR a menţinut pentru a treia oară dobânda cheie la 6,25%

În şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al BNR de astăzi, s-a hotărât menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric de 6,25% pe an şi a nivelului rezervelor minime obligatorii.

La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%, iar în şedinţele din 30 iunie 2010 şi 4 august 2010 a fost menţinută la 6,25%.

În condiţiile instabilităţii din ultima perioadă, legată de măsurile de austeritate hotărâte de guvern, BNR şi-a prelungit momentul de respiro, pentru a putea analiza ce se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Trebuie spus faptul că s-au luat simultan atât măsuri dezinflaţioniste (micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi celelalte măsuri asemănătoare), dar şi inflaţioniste (mărirea cotei principale de TVA la 24%). Datele privitoare la luna august 2010 arată că s-a ajuns la o inflaţie anuală de 7,58%.

Inflaţia anuală a crescut la 7,58% în august 2010

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna august 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 2,58%, în creştere explozivă faţă de luna anterioară, după recordul din ianuarie 2010, 1,68%, inflaţia lunară în august 2010 a fost 0,23%. Inflaţia anuală a crescut la 7,58%, faţă de 7,14% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire). Acest nivel al inflaţiei anuale a mai fost înregistrat în septembrie 2006 şi martie 2009.

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna august 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,03%, în creştere de la 4,81%, cât s-a înregistrat în iulie 2010. Este a doua oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în august 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,04%, a tarifelor serviciilor cu 0,41% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,38% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,58%, a ieşit muilt din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual. Proiecţia de inflaţie a BNR a ajuns pentru T4 2010 la 7,8%.

Iată că, după mărirea cotei principale de TVA la 24%, mărirea de preţuri s-a resorbit foarte repede, dar mai este foarte mult de recuperat pentru încadrarea inflaţiei în limitele stabilite de criteriile de convergenţă nominală.

După cum era de aşteptat, inflaţia lunară a crescut în iulie 2010 la 2,58%

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna iulie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,16%, după recordul din ianuarie 2010, 1,68%, inflaţia lunară în iulie 2010 a fost 2,58%, în creştere explozivă faţă de luna anterioară. Inflaţia anuală a crescut la 7,14%, faţă de 4,38% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna iulie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 4,81%, în creştere de la 4,64%, cât s-a înregistrat în iunie 2010. Este prima oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în iulie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 3,08%, a tarifelor serviciilor cu 2,55% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 1,92% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,14%, a ieşit muilt din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual.

Evoluţia inflaţiei a fost cauzată în principal de creşterea cotei principale de TVA la 24%. Aşa cum scriam aici, creşterea teoretică a preţurilor ar fi fost de 4,2%, însă, odată cu micşorarea consumului şi tendinţa unor retaileri de a suporta o parte din creşterile de preţ, iată că inflaţia lunară a fost de doar 2,58%.

BNR a menţinut din nou dobânda de politică monetară la 6,25%

Predicţiile analiştilor financiari s-au adeverit doar pe jumătate. Într-un sondaj publicat ieri, ei estimau că BNR va menţine rata dobânzii de politică monetară la 6,25% pe an în şedinţa din 4 august 2010, dar probabil va reduce nivelul rezervelor minime obligatorii la valută cu 5 puncte procentuale, de la 25% la 20%.

În şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al BNR de astăzi, s-a hotărât menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric de 6,25% pe an şi a nivelului rezervelor minime obligatorii.

La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%, iar în şedinţa din 30 iunie 2010 a fost menţinută la 6,25%.

În condiţiile instabilităţii din ultima perioadă, legată de măsurile de austeritate hotărâte de guvern, BNR şi-a luat un moment de respiro, pentru a putea analiza ce se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Trebuie spus faptul că s-au luat simultan atât măsuri dezinflaţioniste (micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi celelalte măsuri asemănătoare), dar şi inflaţioniste (mărirea cotei principale de TVA la 24%). Datele privitoare la nivelul inflaţiei în iulie 2010 nu au fost încă publicate, aşa că BNR a preferat prudenţa.

Tot astăzi, Jeffrey Franks, la sfârşitul misiunii comune FMI şi CE în România, după mai multe runde de convorbiri la sediul BNR, şi-a exprimat convingerea că banca centrală nu va mări dobânda de politică monetară, dat fiind că mărirea TVA conduce doar la un vârf de inflaţie care se va resorbi relativ uşor.

Banca centrală a Bulgariei a stabilit pentru august 2010 dobânda cheie la 0,17%

Balgarska Narodna Banka, banca centrală a Bulgariei, a anunţat vineri scăderea dobânzii de politică monetară pentru luna august 2010 cu 0,01 puncte procentuale, până la nivelul record de 0,17%, înregistrat şi în aprilie 2010.

La începutul anului 2009, dobânda de politică monetară era fixată la 5,17%, după ce în decembrie 2008 înregistrase nivelul de 5,77%, cel mai mare începând din 2005.

Spre comparaţie, dobânda cheie stabilită de BNR este de 6,25%.

În anul 2009, inflaţia a fost în Bulgaria de 2,8%, iar în România de 4,74%.

Inflaţia lunară din iunie 2010 a fost de 0,16%

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna iunie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,15%, după recordul din ianuarie 2010, 1,68%, inflaţia lunară în iunie 2010 a fost 0,16%, în uşoară creştere faţă de luna anterioară. Inflaţia anuală a scăzut la 4,38%, faţă de 4,42% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna mai 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 4,64%, în scădere de la 4,80%, cât s-a înregistrat în mai 2010.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în iunie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,16% şi a tarifelor serviciilor cu 0,57% şi a scăderii preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,06% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 4,38%, se găseşte în interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual, însă foarte aproape de limita superioară.

Având în vedere creşterea cotei principale de TVA la 24%, în luna iulie 2010, vom înregistra o creştere însemnată a inflaţiei.