Reflecţii economice

În şedinţa sa pe teme de politică monetară de astăzi, Consiliul de Administraţie al BNR, după dezbateri aprinse, care au durat circa 4 ore, a hotărât reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 3,75 la sută pe an de la 4,00 la sută, reducerea ratei rezervei minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei ale instituţiilor de credit la nivelul de 12 la sută de la 15 la sută şi scăderea ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută la nivelul de 18 la sută de la 20 la sută.

Atât reducerea dobânzii de politică monetară, cât şi reducerea rezervelor minime obligatorii (RMO) sunt surprinzătoare în această conjunctură, iar aplicarea lor concertată pare o îndrăzneală fără margini a băncii centrale, după ani de zile de politică monetară conservatoare.

În ceea ce priveşte dobânda de politică monetară, dacă ţinta de inflaţie a BNR a fost de 2,5% +/- 1 pp, pentru 2013, aceeaşi ţintă de inflaţie pentru 2014 este 3% +/- 1 pp, ţintă ce ar putea să nu fie respectată din motive ce ţin de politica economică şi fiscală a statului român (evoluţia preţurilor administrare, noile taxe şi impozite, libertatea autorităţilor locale de a fixa ce taxe şi impozite vor fără limită, etc). Dacă BNR a prins curaj ca urmare a unui proces dezinflaţionist accelerat în ultima vreme (inflaţie anualizată de 1,83% în noiembrie 2013), se pare că aceeaşi instituţie, în ciuda propriei ţinte de inflaţie pentru aceste an, ignoră pericolul de a fi pusă în situaţia ca, la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor, să fie nevoită să mărească dobânda de politică monetară.

În ceea ce priveşte RMO, analiştii băncii centrale nu par a se uita atent la piaţa monetară, pe care, de exemplu, indicele ROBOR 3M a scăzut în ultimele câteva luni cu câteva puncte procentuale, astăzi fiind 2,16%, ceea ce denotă o mare lichiditate pe această piaţă, în ciuda faptului că statul român s-a împrumutat în 2013 cu circa 17 mld. €. Această situaţie va conduce la necesitatea unor măsuri de sterilizare a excesului de lichiditate, în caz contrar existând riscul de depreciere accentuată a leului în raport cu moneda unică europeană şi celelalte valute. Această măsură eliberază pe piaţă 500 mil. € şi 4 mld. lei.Guvernatorul Isărescu pretinde în discursul ulterior şedinţei de politică monetară:

Întârzierea procesului de reducere a RMO ne îndepărtează de Europa şi păstrează un nivel ridicat al datoriei pe termen scurt, care ne afectează şi ratingul. În plus, constituie un element de descurajare al creditării.

Parţial adevărat, dar BNR nu a folosit nivelul RMO ca element neortodox de politică monetară într-un mod creativ. A menţinut niveluri înalte ale RMO în momente de lipsă acută de lichiditate şi nu a redus RMO când băncile erau disperate după lichiditate. Desigur, nivelul crescu al RMO a menţinut mare marja dintre dobânzile active şi cele pasive, reflectându-se într-un cost mai mare al resurselor atrase.

În consecinţă, măsurile BNR de azi tind să fie o contracarare a insatisfacţiei băncii centrale de neascultare de către băncile comerciale a îndemnurilor ei de reducere a dobânzilor la credite şi de reluare a creditării. Cu riscuri mari, însă.