Reflecţii economice

În şedinţa sa de politică monetară de astăzi, Consiliul de Administraţie al BNR a decis micşorarea dobânzii de politică monetară cu jumătate de punct procentual, de la 5% pe an la 4,5% pe an. În mod corespunzător, au scăzut şi dobânzile corespunzătoare facilităţii de depozit, la 1,5% pe an, şi facilităţii de creditare (creditul Lombard), la 7,5% pe an.

Analiştii financiari, obişnuiţi cu reducerile de 25 puncte de bază practicat la precedentele ajustări ale dobânzii de politică monetară, au prezis o scădere similară. Din acest punct de vedere, presa a titrat că s-a produs o surpriză. Ultima şedinţă de politică monetară în care s-a mai redus dobânda cu 0,5 puncte procentuale a fost în martie 2010, când dobânda de politică monetară a fost redusă de la 7% pe an la 6,5% pe an.

Aceeaşi presă senzaţionalistă a început să titreze semnale de reducere a dobânzilor practicate la cedite de către băncile comerciale. Lucrurile sunt departe de a sta aşa. Deşi este o componentă a procesului de formare a dobânzilor de pe piaţa bancară, dobânda de politică monetară singură nu poate determina nivelul acestor dobânzi. Nu trebuie uitat faptul că resursele financiare sunt scumpe, băncile-fiică din România nu se mai pot aproviziona cu bani ieftini de la băncile-mamă, băncile din România au redus motoarele în activitatea de creditare a economiei reale, având un client mare şi gras - statul român, iar activitatea de economisire nu a mai fost încurajată în ultima vreme, nici resursele populaţiei şi firmelor nefiind susceptibile la economisire. În consecinţă, singurul beneficiar al viitoarei posibile reduceri a dobânzilor într-un orizont de timp rezonabil fiind statul român, care va avea, în continuare, nevoie de resurse financiare.

În accea ce priveşte momentul ales pentru reducerea dobânzii de politică monetară, el este tardiv, fiind o expresie a conservatorismului băncii centrale, în detrimentul economiei reale. Cum bine menţiona economistul şef al RBS Bank, Florentina Cozmâncă: „Probabil că în câteva luni vom vedea şi efectul asupra dobânzilor la creditele şi depozitele în lei, însă efectele în economia reală se vor vedea într-o perioadă mai lungă de timp, de aproximativ un an”.