Reflecţii economice

Astăzi, BNR a anunţat decizia luată în şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie de a reduce dobânda de politică monetară de la 2% la 1,75%. Mişcarea e foarte riscantă în acest moment tulbure de pe pieţele financiar-monetare. Totodată, guvernatorul Isărescu a încercat o justificare implicită a acestei măsuri prin faptul că inflaţia va scădea spre zero la sfârşutul anului (sursa), dată fiind reducerea cotei de TVA pentru alimente de la 24% la 9%. Pare hazardată o astfel de explicaţi din partea unui guvernator de bancă centrală.

Desigur, măsura de reducere a dobânzii de politică monetară poate fi explicată şi prin intenţia băncii centrale de a impulsiona economia românească, prin ieftinirea creditului.

Dacă studiem contextul european, constatăm că, în lupta sa cu deflaţia, Banca Centrală Europeană a iniţiat un program de relaxare cantitativă în valoare de circa 1.100 mld. €, care se va derula în perioada martie 2015-septembrie 2016. Programul constă în achiziţia unor active garantate în valoare medie de 60 mld. € pe lună, active care în mod normal nu ar fi fost achiziţionate de către BCE, acţiune care va alimenta inflaţia. Spre exemplu, în luna aprilie 2015, obligaţiuni guvernamentale de 47,7 mld. €, obligaţiuni garantate de 11,5 mld. € şi titluri de valoare garantate cu active (ABS) în valoare de 1,16 mld. € (sursa). Acest lucru înseamnă inundarea pieţei cu euro, ceea ce explică parţial depreciere monedei unice europene faţă de dolarul american. Ţinând cont de ponderea foarte mare a comerţului exterior românesc cu zona euro, acest tăvălug ne va cuprinde şi este uşor de presupus că procesul ne va afecta. Inflaţia mică, spre zero, nu va dura foarte mult.

În teorie, dobânda de politică monetară trebuie să fie mai mare decât dobânzile bonificate la depozite şi mai mică decât dobânzile percepute la credite. Cum dobânzile la depozite trebuie să fie real-pozitive (aşa cum susţine şi guvernatorul Isărescu - sursa), pentru a evita fenomenul de dezintermediere bancară, adică fuga deponenţilor către plasamente alternative, aceste dobânzi trebuie să depăşească inflaţia. Măsura în care trebuie să o facă depinde de impozitul pe dobânzi bancare în cuantum de 16% şi comisioanele practicate de băncile comerciale.

Prin măsura luată astăzi de BNR ne paşte pericolul ca, atunci când inflaţia se va face din nou simţită în România şi va creşte spre 2%, banca centrală să fie silită să crească dobânda de politică monetară, ceea ce ar conduce la un nivel crescut de neîncredere din partea investitorilor străini şi a pieţelor financiare internaţionale, fiind subminată încrederea în predictibilitatea politicii monetare şi în capacitatea băncii centrale de a previziona corect fenomenele economico-financiare.