Reflecţii economice

Băncile comerciale au preferat în martie 2010 să apeleze la facilitatea de depozit a BNR pentru 35,9 mld.lei (circa 8,8 mld.€), în creştere cu 63% faţă de ferbuarie 2010, adică au plasat la BNR această sumă în depozite pe termen scurt, preferând să încaseze o dobândă de 3% pe an, în loc să finanţeze sectorul privat (companii şi persoane fizice), din cauza percepţiei ridicate de risc. În februarie 2010, restanţele de peste 15 zile ale populaţiei şi companiilor (creditul neguvernamental) au ajuns la 9,42 mil.lei (2,29 mld.€), cu 760 mil.lei mai mult decât în ianuarie 2010, ajungând la 4,2% din totalul sumelor datorate.

Atâta vreme cât dobânda de politică monetară a fost 7%, dobânda la facilitatea de depozit a fost de 3% pe an, cu excepţia ultimelor 2 zile ale lunii martie 2010, când, ca urmare a reducerii de către BNR a dobânzii cheie, a scăzut la 2,5% pe an.

Evident că un asemenea comportament al băncilor comerciale a apărut pe fondul unei lichidităţi crescute pe piaţa monetară, dovadă fiind scăderea drastică a dobânzilor de pe piaţa interbancară în ultima vreme. Spre exemplu, Robor la 3 luni a fost astăzi de 5,56% pe an, cum se observă în graficul alăturat, preluat de la www.financiare.ro:



Drept urmare, nicio bancă comercială nu a apelat în luna martie 2010 la facilitatea de creditare a BNR (creditul lombard), care a avut o dobândă de 11% pe an, când puteau atrage lichidităţi mult mai ieftine de pe piaţa interbancară.

Întâlnim astfel o situaţie paradoxală pe piaţa bancară românească. Pe de o parte, statul român se zbate să înăsprească fiscalitatea, în goana pentru astuparea deficitului bugetar, care a fost de 1,08% din PIB în primele două luni ale anului 2010, pe de altă parte, rezervele valutare ale BNR au ajuns la 31 martie 2010 la 32,04 mld.€, rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone, adică 2,75 mld.€, ceea ce conduce la o rezervă internaţională a României de 34,79 mld.€, ceea ce constituie un record istoric.