Un accident rutier, mult marketing politic şi măsuri care se lasă aşteptate
Dincolo de tragismul evenimentului, în niciun caz unic, dar de deplâns, se desprind câteva aspecte asupra cărora simt nevoia să mă aplec.
1. Accidente rutiere de această magnitudine au loc, de regulă, în ţări subdezvoltate. Dacă cineva are curiozitatea să facă o statistică pe o perioadă oarecare, va constata că astfel de accidente se întâmplă foarte rar în ţările civilizate. De altfel, civilizaţia rutieră este o măsură a civilizaţiei, în general. Dar şi invers. Transporturile rutiere s-au dezvoltat în România ultimilor ani în detrimentul transportului pe calea ferată. Într-o înţelegere proastă a democraţiei, regulile rutiere şi de organizare a transportului comercial de mărfuri şi persoane au devenit foarte laxe, favorizate de autorităţi corupte sau uşor coruptibile. Astfel, pentru şoferii profesionişti, există peste 200 de centre de obţinere a atestatului, în mare măsură contra unui mercurial al şpăgii pe care cei care lucrează în domeniu îl cunosc foarte bine.
2. Este exemplară reacţia muntengrenilor, un popor mic (650.000 locuitori), dar dârz. Cum remarca cineva în aceste zile, sunt un popor de munte şi muntenii, indiferent de naţionalitatea lor, au o tipologie aparte. Un grup de alpinişti, care îşi opriseră ascensiunea pe un munte alăturat din cauza ploii, au trecut pe şosea la doare 10-15 minute de la producerea accidentului, nu au ezitat, şi-au scos corzile şi au început să scoată victimele din epava autocarului. Probabil că intervenţia lor a salvat foarte multe vieţi. Pe de altă parte, serviciile de urgenţă, poliţia, armata şi personalul medical din Muntenegru s-au comportat exemplar, în ciuda greutăţilor materiale, vizibile în imaginile difuzate de televiziuni de la spitalul din Podgorica.
3. Autorităţile române au reacţionat foarte târziu, denotând o lipsă crasă de mijloace şi abilităţi de comunicare. În acea zi, salariaţii Ministerului de Externe popularizau un ciclocros, aşa, o chestie de socializare, bună la marketing politic.
4. Diplomaţia românească lucrează după ureche, de multe ori misiunile diplomatice din străinătate rezumându-se la a constitui biroul unor ofiţeri de informaţii externe. Cât despre apărarea intereselor cetăţenilor români, încercaţi să sunaţi la o ambasadă a României în străinătate şi veţi constata că, în afara celor 2-3 ore de program cu publicul, nu vă va răspunde nimeni.
5. Autorităţile române, în goană după capital politic, au reacţionat greu şi au luat măsuri aberante. Ce trebuia să caute ministrul Titus Corlăţean la Podgorica? Ce calităţi îl recomandau pe prim-ministrul Victor Ponta pentru a se cocoţa în fruntea celulei de criză, într-o poziţie în care trebuia să se afle un profesionist? Totul a culminat cu o măsură anti-economică şi electorală, de a oferi nişte ajutoare materiale familiilor celor dispăruţi în cursul acestei tragedii. Este vorba despre o sumă de 4.000 lei (mai puţin de 1.000 €) pentru fiecare persoană decedată, bani suportaţi din fondul preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea. Persoanele respective erau asigurate prin efectul asigurării RCA a transportatorului şi prin asigurarea de sănătate de călătorie. A fost suficient efortul de a trimite avioane militare echipate medical însoţite de personalul de specialitate aferent. Să înţlegem că, în goană după capital electoral, politicienii vor acorda astfel de ajutoare tuturor victimelor accidentelor de circulaţie?
6. Declararea unei zile de doliu naţional pentru victimele acestui accident rutier arată un arbitrar nemăsurat. Pe lângă faptul că, legal vorbind, se pare, pentru un astfel de eveniment nu se declară doliu naţional, în accidente similare, cum ar fi unul petrecut în Ungaria acum câţiva ani, în care au murit 16 români, nu s-a luat aceeaşi măsură, ceea ce o aruncă în derizoriu.
7. Merită amintit efortul şi profesionalismul Dr. Raed Arafat, care ar fi trebuit să fie singurul oficial român prezent în Muntenegru.
Postări
