Nokia, disconnecting people

Pentru unii, anunţul de azi-dimineaţă privind închiderea fabricii Nokia de la Jucu a căzut ca un trăznet. Pentru alţii, nu. Semnele datau demult. În luna martie a acestui an, centrul de cercetare-dezvoltare deschis de Nokia la Cluj a fost închis. Acolo lucrau circa 120 persoane.

De altminteri, la Jucu, se fabricau numai modele de telefoane mobile low-end ale companiei, care, în mod sigur, nu ar fi necesitat activitatea centrului de cercetare-dezvoltare. Modelele fabricate la Jucu au fost: Nokia 1650, Nokia 1200, Nokia 1208, Nokia 1209, Nokia 2600 Classic, Nokia 2630 şi Nokia 6300. Modele low-end, despre care europenii nici nu vor să mai audă. Pe bătrânul continent, preferinţele consumatorilor s-au îndreptat către telefoane inteligente, cu ecrane tactile. Desigur, nebunia a fost declanşată de Apple, cu iPhone, şi continuată cu nenumărate alte modele, multe dintre ele bazate pe sistemul de operare Android, dezvoltat de Google.

Degringolada producătorului finlandez de telefoane mobile nu a început odată cu închiderea fabricii de la Jucu, ci cu incapacitatea sa de a se adapta la tendinţele rapid schimbătoare din IT & C. Bazându-se pe supremaţia sa în ceea ce priveşte terminalele mobile low-end, Nokia nu a fost capabilă să înţeleagă că telefoanele inteligente sunt viitorul. În consecinţă, în ciuda cotei sale de piaţă, Nokia a început să nu mai fie competitivă. A insistat în a menţine un sistem de operare învechit şi incapabil să evolueze, Symbian, apoi adoptând un alt sistem de operare dezvoltat de Intel, MeeGo, dar abandonat de propriul său dezvoltator, şi, în fine, odată cu venirea canadianului Stephen Elop, ex-Microsoft, la cârma companiei, a adoptat sistemul de operare Windows Mobile, care nu are perspective prea bune. În consecinţă, cota de piaţă a producătorului finlandez a început să scadă în ţările dezvoltate şi, apoi, la nivel global.

Să ne amintim că Nokia a transferat, la începutul anului 2008, producţia din fabrica de la Bochum, Germania, la fabrica din Jucu, în România. Desigur, atrasă de forţa de muncă relativ ieftină şi de îneţelegerile secrete, deocamdată, făcute cu Consiliul Judeţean Cluj. Anul trecut, Nokia a devenit al doilea exportator al României, după Dacia, iar în S1 2011, telefoanele mobile produse la Jucu au constituit principala componentă a exportului. Cifra de afaceri a Nokia România a fost, în 2010, de 6,7 mld. lei (1,6 mld. €), ceea ce reprezintă circa 1,3% din Produsul Intern Brut al României. Numai că valoarea adăugată la fabrica de la Jucu nu era foarte mare, întrucât acolo doar se asamblau telefoanele mobile, componentele importându-se. Gradul de integrare al afacerii în economia României a fost extrem de mic, neputându-se compara cu Dacia, care antrenează în producţie o întreagă industrie orizontală.

În consecinţă, plecarea Nokia din România va afecta exportul, taxele şi impozitele colectate de administraţia centrală şi locală, va determina o problemă socială, prin disponibilizarea a circa 2.000 de persoane, şi, nu în ultimul rând, va fi şi o chestiune de imagine.

În această după-amiază, neputinciosul guvern Boc s-a reunit în şedinţă de urgenţă, pentru a analiza consecinţele închiderii fabricii de la Jucu. După reuniune, a ieşit la rampă Andreea Paul-Vass, care, în ultima vreme, s-a transformat din economist relativ decent în politruc aproape agresiv, calamând că guvernul nu avea ce să facă pentru a preîntâmpina plecarea Nokia din România şi, în cel mai pur stil propagandistic, a anunţat că există negocieri cu circa 10 firme mari pentru a astupa gaura. A sugerat că ar putea fi vorba de producători de piese auto. Vom vedea.

BNR înăspreşte condiţiile de creditare. Nu este prea târziu?

Banca Naţională a României a publicat un proiect de regulament privind creditarea persoanelor fizice şi care înăspreşte drastic accesul la credite al acestora. Deşi ţinta principală pare a fi creditul de consum, care a condus la cele mai mari neperformanţe din sistemul bancar, noile reguli de creditare afectează toate categoriile de credite. Desigur, se vorbeşte insistent în ultima vreme despre şocul la care au fost supuşi cei care au contractat credite în franci elveţieni, în condiţiile în care, în urma turbulenţelor de pe pieţele financiare şi a crizei datoriilor suverane, tot mai mulţi investitori au ales francul elveţian drept investiţie de refugiu, ceea ce a determinat o apreciere consistentă a acestuia. În ciuda anunţului şoc al băncii centrale a Elveţiei privind fixarea unei limite de 1,20 franci elveţieni pentru un euro şi care a determinat o depreciere a francului, cei care au contractat credite în acastă valută, considerată exotică, se pot aştepta şi în continuare la aprecieri ale respectivei monede şi, implicit, la o scumpire a creditului.

În esenţă, creditul de consum va fi limitat ca perioadă de rambursare la 5 ani, iar garanţiile aduse trebuie să reprezinte 133% din valoarea creditului. În ceea ce priveşte creditele garantate cu ipotecă, condiţiile de acordare se înăspresc, cu excepţia creditelor pentru studii, tratamente medicale sau împrumuturile pentru deces. La creditele imobiliare în euro, se va pretinde un avans de 30% pentru cele denominate în euro şi numai de 15% pentru cele denominate în lei. În ceea ce priveşte gradul de îndatorare al debitorului, se vor introduce criterii suplimentare de simulare pentru diferite tipuri de riscuri: pentru şocul pe curs de schimb - 35,5% EUR, 52,6% CHF, 40,9 % USD, iar în cazul celorlalte valute se utilizează valoarea aferentă CHF; pentru şocul pe rata dobânzii - 0,6% pentru toate monedele; pentru şocul pe venit - 6%. În mod vădit, accesul la un credit denominat în valută va fi foarte dificil, dacă nu imposibil.

Ca urmare a publicării acestui proiect, au apărut diverse reacţii. Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank, crede că "Propunerile au mai degrabă un caracter prudenţial şi vor preveni, mai mult decât o făceau până acum reglementările deja existente, supraîndatorarea debitorilor care doresc să se împrumute într-o altă monedă decât cea în care au venituri. În principiu, condiţiile de creditare a populaţiei prin credite ipotecare vor rămâne cam aceleaşi, anumite limitări suplimentare apărând doar în cazul creditului de consum". Adrian Chichiţă, director executiv adjunct la OTP Bank România, crede altceva: "În mod cert noile reglementări BNR vor avea un impact semnificativ şi în special pe piaţa creditelor de consum. Cel mai probabil, impactul negativ va consta în reducerea creditării pentru populaţie, ceea ce ar putea afecta consumul, dar şi piaţa imobiliară, segmente care au cea mai mare nevoie de recuperare după criză." La rândul său, Lucian Cojocaru, vicepreşedinte Volksbank pe zona de retail, afirmă: "Creditarea, cât este ea acuma, va fi şi mai mult frânată. Pentru bănci rezultatul este neutru, oricum piaţa este moartă."

Întrebarea legitimă care se pune este dacă alegerea momentului aplicării acestor măsuri este adecvată. Mugur Isărescu afirmă sus şi tare că soliditatea sistemului bancar românesc este dincolo de orice dubiu. Chiar aşa să fie? Limita de confort de 8% credite neperformante pe care o afirmă teoria bancară a fost deja depăşită, înregistrându-se cazuri de bănci în care a depăşit 20%. Oare de ce la achiziţia Volksbank banca rusească Sberbank a refuzat să cumpere şi subsidiara din România? BNR a lăsat creditarea să zburde în perioada de boom între 2003 şi 2008, perioadă în care a avut doar încercări timide de a evita prudenţial problemele de acum. Acum o sugrumă în condiţiile în care mai mult instituţii internaţionale şi economişti importanţi critică statele care încearcă să iasă din criza datoriilor suverane prin gâtuirea economiei şi le îndeamnă să ia măsuri de redresare economică. Pe de altă parte, în condiţiile în care consumul a scăzut la cote alarmante, acum primeşte o nouă lovitură. Va rămâne accesibilă, într-o oarecare măsură, creditarea în lei, care, însă, este scumpă. Nivelurile de dobânzile la creditele în lei rămân ridicate, astfel încât băncile, la rândul lor, vor fi sugrumate, mai ales în momentul în care statul român va avea nevoie de mai puţine împrumuturi de pe piaţa internă.

În consecinţă, BNR repetă greşelile făcute de guvernul Boc şi alte guverne din ultimii ani, prin luarea unor măsuri pro-ciclice.