Reflecţii economice

Campania electorală pe care o traversăm a fost asezonată, începând de ieri, cu o afecere politico-imobiliară, legată de vila Dante, vecină cu actuala reşedinţă a preşedintelui suspendat, Traian Băsescu. Care mai de care, televiziunile şi presa scrisă au roit în jurul şi înăuntrul imobilului respectiv, la invitaţia prim-ministrului Victor Ponta. Scandalul a izbucnit ca urmare a faptului că preşedintele demis Băsescu îşi amanetase vila respectivă drept reşedinţă după terminarea actualului mandat, scop în care s-a investit un milion de euro în refacerea vilei Dante. Băsescu a negat vehement.

Astăzi, lucrurile s-au mai lămurit, în sensul că Victor Ponta a produs un document emanat de Regia Autonomă Administraţia Protocolului de Stat care afirmă că vila Dante era menită să fie ocupată de un viitor fost şef de stat în 2014 şi, de aceea, a reamenajat-o cu destinaţia "reşedinţă de locuit" (mai puneţi mâna pe dicţionar, o reşedinţă are destinaţia de locuire, altminteri, în cazul firmelor, numindu-se sediu).

Proprietatea respectivă este pe marginea lacului, are o suprafaţă utilă de peste 1.000 mp şi un teren de circa 5.000 mp. Preţul de piaţă s-ar învârti în jurul a 10 mil. euro (asta ca să răspund şi ziariştilor care mă rugau să fac o evaluare şi pe care i-am refuzat, din motive profesionale, neputând face o evaluare după imagini video). Se pune întrebarea dacă o astfel de reşedinţă ar fi potrivită pentru un fost şef de stat, în virtutea obligaţiilor legale ale statului.

Pentru o familie de două persoane, o suprafaţă de peste 1.000 mp reprezintă grandomanie, indiferent de standardele la care te-ai raporta. 1.000 mp înseamnă 20 de apartamente de 2 camere în blocurile construite înainte de 1989. Un fost preşedinte al României a avut o funcţie de servant public şi cere privilegii regale. Imoral şi antieconomic.