Aurel Şaramet şi alţi aroganţi

Azi-dimineaţă, televiziunile de ştiri relatau pe spaţii largi ştirea privind percheziţii şi aduceri la DIICOT ale unor persoane implicate în fraude bancare de circa 22 mil. €. Totul a plecat de la un comunicat al amintitei instituţii. Desigur, imagini peste imagini cu mascaţi care escortează fel de fel de persoane, de la înalţi funcţionari bancari la doamne tuciurii cu fuste înflorate.

Printre cei incriminaţi de acuzaţiile DIICOT, se numără şi Aurel Şaramet, preşedinte al Fondului de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (FNGCIMM), pe care am avut ocazia să-l întâlnesc în mai multe circumstanţe legate de finanţările imobiliare, ştiut fiind că instituţia respectivă administrează garanţiile statului în programul Prima casă. Personajul s-a dovedit de o aroganţă care n-ar trebui să caracterizeze o persoană cheie într-o instituţie financiară. M-am întrebat de multe ori de unde provine această aroganţă. Un răspuns parţial l-am primit în ultimii ani, când Aurel Şaramet s-a arătat foarte apropiat de PDL, un partid oportunist, plin de indivizi cu tendinţe de căpătuire rapidă. Probabil simţind scutul politic din spatele lui, Şaramet pare a se fi apucat de infracţiuni economice. Un om cu experienţa lui în sistemul bancar ar fi trebuit să ştie că, atunci când semnează garanţii din partea statului pe baza unor acte false, se poate aştepta oricând să fie descoperit, mai ales că la mijloc se aflau bani publici.

O altă persoană incriminată este Alexandru-Claudiu Cercel-Duca, director general adjunct al BRD-GSG, membru în Comitetul de Direcţie, adică unul dintre cei 5 executivi care asigură conducerea operativă a băncii. Acest lucru arată că putreziciunea este prezentă în sistemul bancar.

Gruparea infracţională pare a fi fost extrem de bine şi eficient organizată. Aveau un expert contabil care falsifica bilanţuri, aveau specialişti care făceau achiziţii imobiliare supraevaluate pentru a fi depuse drept garanţii, lucrau cu firme legal înregistrate, etc.

Desigur, ar putea spune cineva că 22 mil. € nu reprezintă mare lucru în totalul activlor bancare de circa 200 mld. €, însă prejudiciul este doar estimat şi, ceea ce este mai important, se pune întrebarea câte astfel de fraude nu sunt încă descoperite.

Ar fi util să spuneam că ancheta DIICOT a fost demarată ca urmare a unei plângeri depuse de BCR în mai 2012, care suspecta falsuri în 4 dosare de credit. În cursul cercetării, procurorii DIICOT au mai găsit încă 36 de dosare cu falsuri.