Sănătatea românească, pe moarte - Reflecţii economice

miercuri, 1 iunie 2011

Sănătatea românească, pe moarte

Printre subiectele fierbinţi ale acestor zile, se numără refuzul medicilor de familie de a semna contractul-cadru cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), exodul medicilor români în străinătate, lista aberantă a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un pacient pentru a putea fi internat şi clasificarea spitalelor. Să le luăm pe rând.

1. Refuzul medicilor de familie de a semna contractul-cadru. Iată ce a declarat Dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele Societăţii Române de Medicina Familiei:

“Informatizarea este o problemă serioasă pentru care ar trebui să se implice Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii. Ar fi mai ieftin dacă s-ar face licitaţie, în plus, responsabilitatea pentru funcţionarea sistemului trebuie să fie asumată de cei care doresc acest lucru”
Ce se ascunde în spatele acestui refuz? Casa Naţională de Asigurări de Sănătate s-a arătat în nenumărate rânduri nemulţumită de prezenţa unor pacienţi pe listele mai multor medici de familie, ceea ce presupunea costuri imense. La începutul acestui an, casa a făcut o contabilizare a pacienţilor aflaţi pe listele medicilor de familie din Bucureşti. Raportările arătau 2,5 milioane de pacienţi înscrişi, când realitatea arăta doar 1,6 milioane. Mai mult decât atât, pe internet circulau liste de pacienţi oferite spre comercializare. este evident faptul că medicii de familie opun rezistenţă la informatizarea sistemului şi pretind că nu pot da circa 100 euro pentru cititorul de carduri de sănătate.

Pe de altă parte, Ministerul Sănătăţii a promovat o hotărâre de guvern care prevede că numărul de puncte pe care medicii de familie le primesc atunci când realizează servicii medicale nu se mai ajustează în funcţie de gradul profesional.

Iată cum se iese greu din complicitatea vinovată a celor două părţi.

2. Exodul medicilor români în străinătate. În primele trei luni ale anului 2011, peste o mie de medici au plecat din România, dintre aceştia 30 la sută fiind medici de familie. "Tendinţa este de 260 de medici pe fiecare lună a anului 2011, încât la nivelul întregului an estimăm că 3.000 de medici vor pleca din sistemul românesc de sănătate", a declarat secretarul general al CMR, Viorel Rădulescu.

Motivele care conduc la plecările masive ale medicilor includ, pe lângă salariile de mizerie din sistemul sanitar din România, imposibilitatea perfecţionării profesionale şi condiţiile de multe ori improprii de practicare a medicinei. Medicii nu pot fi înlocuiţi în sistem, în condiţiile actuale ale legislaţiei, prin care angajările sunt blocate.

Iar Traian Băsescu spune că medicii sunt liber să plece, cu cinismul celui care îşi permite să se trateze în străinătate.

3. Lista aberantă a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un pacient pentru a putea fi internat. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a publicat pe site-ul propriu, acum câteva zile, aceste criterii, concepute a face parte din contractul-cadru privind acordarea asistenţei medicale în 2011-2012. Astfel, costurile cu pacienţii internaţi de spitale după 1 iunie 2011 şi care nu se încadrau în aceste criterii nu ar mai fi fost decontate de CNAS.

S-a produs o adevărată emulaţie în rândul medicilor, care s-au grăbit să arate că cel puţin 40% dintre cazurile ce impun internarea în spital nu erau cuprinse în lista respectivă. În cele din urmă, preşedintele CNAS a fost chemat la guvern şi Ministerul Sănătăţii nu a fost de acord cu lista respectivă, după cum arată un comunicat transmis ieri:
"Ministerul Sănătăţii nu este de acord cu noile criterii de internare în unităţile sanitare cu paturi, propuse de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în proiectul privind normele la contractul cadru care stabilesc acordarea asistenţei medicale în perioada 2011-2012 şi care se află în dezbatere publică pe site-ul www.cnas.ro."
Evident, dezbaterea publică era o glumă, întrucât 2-3 zile nu erau suficiente pentru un asemenea demers.

4. Clasificare spitalelor a fost, de asemenea un eşec. Criteriul covârşitor a fost numărul de specialităţi medicale. Astfel, spitale de stat de multe ori insalubre, au fost mult mai bine clasificate decât spitale private, în care îţi face plăcere să intri. Clasificarea va avea drept consecinţă fondurile ce vor vi plătite spitalelor publice sau private din bani publici. În ceea ce priveşte spitalele private, iată ce spune ministrul sănătăţii:
"Din totalul celor 94 de spitale private care funcţionează în România cu autorizaţie, 66 au cerut să fie clasificate, adică să primească bani publici pentru anumite servicii. Din cele 66, unul s-a clasificat la categoria a II-a cu plan de conformare. Este vorba despre Spitalul clinic «Pelican» din Oradea, care de ani de zile are activitate universitară, dar cu plan de conformare. Alte 11 spitale private sunt de categoria a IV- a, 39 la categoria a V-a, iar nouă nu au fost clasificate. Alte şase trebuie să facă plan de conformare."
Iată că măsurile luate de autorităţi în domeniul sănătăţii în ultima vreme sunt o listă de eşecuri sau semi-eşecuri, ceea ce denotă amatorism în administrarea sistemului sanitar şi incapacitatea de a stopa furturile la nivel naţional. Să nu uităm că bugetul alocat sănătăţii a crescut de patru ori în ultimii ani, fără consecinţe vizibile în calitatea actului medical.

3 comentarii:

totedati

eu cred că sistemul e în moarte clinică ...

chiar dacă vor fi bani, se duce rapid drept în cap din cauza corupției care lipită bine, ca o ventuză, de țâța generoasă a statului împiedică orice reformă reală a sistemului ... cât timp cei performanți nu au șanse să se impună în fața celor care doar își bat joc de profesia de medic sau de manager de spital și să câștige mai mult preferă să plece în altă parte decât să se lupte cu morile de vânt ale băieților deștepți care tot timpul vor avea acces privilegiat la mai mulți bani

singura soluție oarecum inumană e ajustarea sistemului la nivelul resurselor reale și aruncarea completă la gunoi a idee de solidaritate socială în domeniul ăsta ... solidaritate doar în limita resurselor disponibile și a contribuției la sistem la fel ca la orice sistem privat de asigurări

s-ar putea încerca o îndulcire a pilulei dacă s-ar face un sistem în care la fel ca la asigurările private în funcție de cât contribui primești un fel de tichete virtuale cu servicii medicale în valoare de X RON pe care ai dreptul să le consumi

dacă nu consumi tichetele într-o anumită perioadă de timp, să zicem un an, o parte a valorii, x=1% din total?, cu care intri în sistem se redistribuie ca să poată fi folosită de alții care contribuie mai puțin dar au nevoie acum de servicii medicale în valoare mai mare decât pot contribui ...

servicii medicale zero pentru cei care nu participă la sistem și nu își permit să plătească ... ZERO! vrea medicul facă acte de caritate să LE FACĂ PE BANII LUI! nu pe banii mei!

posibilitatea statului de a injecta bani în sistem prin credite de sănătate care pot fi date o singură dată unei persoane, la naștere? doar dacă există resurse reale, creștere economică, sunt nesigur dacă e ok dpdv economic pentru că tot timpul va exista tentația populistă de a injecta mai mulți bani decât permite economia reală în scopuri electorale și iar se poate duce naibii tot sistemul

dar cel mai important e ca sistemul să fie 100% privat și ca în funcționarea lui să nu se facă nici o deosebire între spitale de stat sau private

statul să nu mai aibe dreptul de a da bani direct din buget spitalelor ci doar piața, consumatorii, să filtreze veniturile acestora ... dur și aproape inuman, dar ce e mai inuman să mori cu zile că nu ai parte de operația scumpă de care ai nevoie acum sau să mori cu zile pentru că statul te fură prin impozite pe care după aia băieții deștepți îi sifonează prin contracte date pe sub masă în propriile buzunare!? acei bani din impozite risipiți aiurea nu sunt banii pe care zici că nu îi ai acum, când ai nevoie de ei!? exact ăia sunt!

statul să nu mai poată interveni în sistem decât indirect prin aceste credite per cap de bizon mioritic ... consumatorul de servicii medicale, piața medicală, decide ce spital sau medic supraviețuiește și care moare/dă faliment/iese din sistem din lipsă de bani!

totedati

management 100% privat al spitalelor și unde se poate vândute, privatizate, și mijloacele fixe, clădirile, aparatura medicală ... asta automat implică necesitatea de a fucnționa ca oricare agent economic prestator de servicii orientat spre profit ...economia de piața a demonstrat până acum faptul că și prestarea de servicii e profitabilă dacă ai cerere ... și pentru servicii medicale nu cred că poate fi vorba de lipsă de cerere din partea pieței! în concluzie serviciile medicale ar trebui să fie o activitate rentabilă dpdv economic!

evident cei care își permit pot da peste ce le asigură polița de sănătate oricât de mulți bani vor în plus ... eventual și aici din suma în plus un y=1% se duce "la comun" pentru cei care au nevoie de servicii mai scumpe dar nivelul venitului și al contribuției la sistemul de asigurări nu le permite să consume mai mult

foarte important, sistemul să NU permită consum în avans de tichete valorice de sănătate! fără credite! nu mai sunt bani, nu se mai prestează serviciul! ca în economia reală, nu ai bani, comanzi un meniu mai ieftin! de restul scoți bani din buzunar sau mori de foame!

te-a lovit boala acum și ai nevoie de 3T tichete valorice dar ai dreptul doar la 2T, funcție de nivelul contribuției și de valoarea tichetelor colectate în plus până acum în sistem, acei x% + y%, restul de 1T îl plătești din propriul buzunar sau ți se refuză serviciul! păi dacă vreau să cumpăr o pâine și am bani doar de jumătate cine îmi dă o pâine la prețul unei jumătăți? că sunt operații care nu pot fi împărțite ... păi dacă vreau un mercedes și am doar jumătate de bani nu sunt la fel refuzat? taie cineva merțanul să îmi dea acum jumătate peste un an cealaltă jumătate? pot face un credit pentru restul de bani, nici o problemă la fel pot face și dacă am nevoie de un serviciu medical mai scump! dar bani reali, din sistemul privat bancar, nu trag bani din contribuțiile celorlalți! că undeva în viitor și ei vor avea nevoie de servicii medicale scumpe și pentru că mă bag eu și consum acum resursele peste 5 ani cel care a contribuit nu va mai avea de unde primi aceleași servicii!

așa că funcție de nevoi numai în limita resurselor disponibile! nu sunt resurse MORI! așa cum poți muri și de foame dacă nu ai bani destui să îți cumperi ceva de mâncare sau dacă nu i se face nimănui milă de tine să te ajute GRATIS! FĂRĂ BANI!!

până nu acceptăm și varianta asta soluțiile vor fi tot timpul nerealiste și sistemul tot timpul pe minus ... dacă nu sunt resurse destule per total și nu ai contribuit destul nu primești serviciile medicale necesare! clar! dacă sunt medici care vor să opereze gratis e ok, dar banii sunt una și caritatea, umanismul și jurământul lui hipocrate cu totul altceva!

totedati

și dacă tot mergem pe varianta economiei de piață pure ar trebui să avem curajul de a merge până la capăt! ELIMINAREA OBLIGATIVITĂȚII DE A CONTRIBUI CU BANI ÎN PLUS LA SISTEM! asigurări private de sănătate facultative nu obligatorii!

un sistem interesant pentru a încuraja contractarea unei polițe de asigurare de sănătate ar putea fi un mecanism indirect de acordare de dobânzi suplimentare banilor depuși în astfel de asigurări! un 1% peste dobânda pieței? astfel poți decide dacă intri în sistem sau nu, oricum banii nu îi poți trage decât prin consum de servicii medicale nu bani cash!

dar tot sistem indirect și optional! nu forțat ca până acum! același mecanism indirect poate fi extins și la piața auto sau la sistemul de pensii ... până la urmă toate sunt aceeași mărie sub pălării de culori diferite, piețe de servicii în care consumul actual de resurse e tot timpul mai mare decât beneficiile economice viitoare pe care le poate calcula sistemul acum, prin mecanismele pieței. dacă consum servicii medicale acum ca să pot produce mai mulți bani fiind sănătos asta e ceva ce s-ar putea întâmpla undeva în viitor ... e tot un fel de credit, un drept de consum actual al unor resurse reale care odată consumate vor produce cu o probabilitate mai mica de certitudine, de 100%, undeva în viitor, un beneficiu mai mare decât dacă nu aș consuma serviciul ... acest consum de resurse actuale trebuie ținut cumva în frâu ...

sistemul bancar fracționar ne arată de cel puțin 100 de ani că economia de piață poate genera mecanisme de reglare a consumului actual suplimentar de resurse "peste posibilitățile reale", banii din buzunar, care să ducă în mod cert la beneficii tangibile și profit mai mare în viitor pentru sistem în ansamblu

creditul nu e băiatul rău, dimpotrivă!

Trimiteți un comentariu

  © 2008 Design 'Minimalist E' de Ourblogtemplates.com

Sus