Lebădă neagră sau criză previzibilă?

Acum câteva zile, agenţia Standard and Poor's a coborât ratingul suveran al SUA de la obişnuitul AAA la următoarea treaptă, AA+. Agenţai de rating a luat hotărârea pentru a sancţiona prelungul război între democraţi şi republicani pentru ridicarea gradului de îndatorare al SUA şi pentru a-şi manifesta neîncrederea în rezultatele măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare decise cu această ocazie. Diverşi analişti şi diverse medii de informare economică şi-au făcut publică opinia conform căreia această reducere de rating nu ar fi capabilă să genereze consecinţe majore pe pieţele financiare internaţionale.

Iată, însă, că ieri şi astăzi pieţele de capital internaţionale, inclusiv Bursa de Valori Bucureşti, au trecut prin zvârcoliri majore. S-au înregistrat pierderi de sute de miliarde de euro din scăderea cotaţiei acţiunilor pe majoritatea covârşitoare a pieţelor.

Se pune întrebarea dacă este vorba de un fenomen de lebădă neagră sau este ocriză previzibilă. Aşa cum scriam anul trecut, teoria lebedei negre, Black Swan Theory, a fost folosită de Nassim Nicholas Taleb, în celebra carte omonimă lansată în 2007, încearcă să explice existenţa şi apariţia unor evenimente rare, de mare impact şi imposibil de prevăzut, care sunt dincolo de aşteptările obişnuite.

Nu cred că evenimentele economico-financiare din aceste zile erau greu de anticipat. De altfel, mai mulţi observatori avizaţi au menţionat posibilitatea unei amplificări a crizei. Acum două luni, Nouriel Roubini evoca posibilitatea declanşării unei furtuni perfecte. "Există deja indicii pentru anumite elemente de fragilitate. Toată lumea avertizează că datoriile private şi publice au ajuns la un nivel nemaiîntâlnit. Dacă continuăm aşa problema s-ar putea agrava începând cu 2013", avertiza Roubini. Iată că furtuna perfectă prezisă de el a venit mult mai repede.

Dacă criza financiară izbucnită în 2007 şi manifest în 2008, a fost una declanşată de lăcomia privată, odată cu măsurile de bailout luate de guvernele occidentale criza s-a transformat în una a nesăbuinţei politicienilor care formează guvernele statelor dezvoltate. Nişte state cu datorii publice imense, deci fragile, au ajutat un sistem privat lacom, conducând la situaţia de acum.