Ştiaţi că premiul Nobel pentru economie este un soi de făcătură?

Inventatorul şi magnatul suedez al dinamitei, Alfred Nobel, a murit în anul 1895 şi a instituit premiul ce avea să-i poarte numele, distribuit din imensa sa avere, pentru domeniile: fizică, chimie, literatură, pace şi medicină/fiziologie. Aşa-zisul premiu Nobel pentru economie a fost instituit de către banca centrală a Suediei, Sveriges Riksbank, în anul 1968 şi poartă denumirea de The Sveriges Riksbank Prize in Economic Sciences in Memory of Alfred Nobel. Adică în memoria lui Alfred Nobel.

Deşi fundaţia Nobel şi-a însuşit pe pagina sa oficială acest premiu pentru economie, urmaşii lui Alfred Nobel afirmă că fondatorul premiilor nu şi-a dorit niciodată un premiu pentru economie. Astfel, Peter Nobel, strănepotul fondatorului premiilor, a indicat într-un interviu din 2005: "Nimic nu indică faptul că Nobel ar fi vrut un astfel de premiu. (...) El este acordat de multe ori unor speculatori de pe piaţa de capital."

În 1968, Sveriges Riksbank aniversa 300 de ani de la înfiinţare şi a instituit premiul cu titulatura de mai sus cu ocazia acestui eveniment. Sumele necesare pentru premiu sunt donate de banca centrală suedeză fundaţiei Nobel, care îl înmânează.

Primul astfel de premiu a fost decernat în 1969 economiştilor Ragnar Frisch (Norvegia) şi Jan Tinbergen (Olanda), pentru dezvoltarea şi aplicarea modelelor dinamice la analiza proceselor economice.

Cazul Cristian Sima. Problema paşaportului financiar european

Ştirea care a făcut senzaţie ieri după-amiază printre cunoscătorii pieţei de capital a fost presupusa dispariţie a lui Cristian Sima, preşedintele Sibex. Este un lucru total neuzual ca un preşedinte de bursă să fie schimbat pentru faptul că nu s-a mai prezentat de ceva vreme la serviciu, ceea ce s-a şi întâmplat ieri. Asta arată cât de slabă este piaţa de capital din România.

Este un lucru cunoscut faptul că autorităţile de reglementare şi supraveghere a pieţelor de capital sun mult mai laxe decât suratele lor din sistemul bancar. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care unele ţări au preferat să constituie o autoritate unică pentru piaţa de capital şi piaţa bancară. În România, autoritatea pieţei de capital este Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), bântuită de multe scandaluri şi de numiri politice. Neregularităţile de pe piaţa românească de capital au făcut deliciul jurnaliştilor şi al publicului. Bursele româneşti se menţin în zona volumelor derizorii de tranzacţionare.

Pe acest fond, Cristian Sima a reuşit să ajungă în poziţia de preşedinte al Sibex. Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Bucureşti, scurtă vreme asistent universitar la Universitatea Politehnică din Bucureşti, Cristian Sima pleacă din România imediat după 1990 cu destinaţia Italia, iar ulterior Franţa. Se pare că a făcut operaţiuni de brokeraj bursier în aceste ţări, înainte să revină în ţară în 1997. O istorie detaliată găsiţi în articolul Cristian Sima. Viaţa şi ţeapa din Money.ro.

Pe piaţa de capital românească şi internaţională, Cristian Sima a operat prin două companii, WBS Holding, înmatriculată în Insulele Virgine Britanice, supusă reglementării şi supravegherii autorităţii pentru pieţele de capital din Marea Britanie, Financial Services Authority, şi WBS România, supusă autorităţii române, CNVM.

Adoptat de media din România, prin sporovăiala sa doctă, dar şi prin predicţiile megalomane şi atoateştiutoare, de cele mai multe ori neîndeplinite, Cristian Sima a câştigat notorietatea de care avea nevoie pentru a îşi construi credibilitatea şi de a atrage clienţi pentru operaţiuni bursiere. Ştiind apoi să jongleze pe cele două firme de brokeraj, Sima a reuşit să facă bani, dar şi să se joace pe burse,având un profil investiţional destul de riscant.

În final, zvonurile spun că Sima a dispărut cu cîteva milioane de euro, aparţinând clienţilor săi. Asta după ce a divorţat, şi-a lichidat toate proprietăţile imobiliare şi participaţiile la companii din România.

Unul dintre clienţii Lui Cristian Sima este profesorul de economie şi fostul ministru de finanţe, Daniel Dăianu. Iată ce declară el în Ziarul Financiar de astăzi:

"Sunt stupefiat de dispariţia lui Sima. Am aflat din presă că Cristian Sima nu poate fi găsit şi că ar fi plecat cu banii clienţilor. Am crezut în buna credinţă a unor oameni dintre care unul a ajuns preşedintele Sibex. Am conturi deschise la cele două societăţi WBS România şi la WBS Holding pentru că mi s-a spus că doar aşa se putea tranzacţiona pe pieţele externe. Am investit pentru că mi s-a spus că sunt câştiguri mici dar sigure. Ştiam că nu lucrează în marjă, că riscurile sunt mici. Extrasurile de cont primite de la firma de brokeraj arată că am contul pe profit nu pe pierdere, dar acum mă întreb dacă acest informaţii sunt sau nu adevărate.. Poliţia şi autorităţile competente trebuie să investigheze ce s-a întâmplat cu banii clienţilor, dacă au avut loc tranzacţii neautorizate cu banii clienţilor."

Daniel Dăianu este un excelent teoretician, dar iată că în chestiuni practice este uşor de indus în eroare de farmecul unuia ca Sima.

Aici se pune problema paşaportului financiar european, care permite oricărei firme de brokeraj bursier licenţiată într-o ţară a Uniunii Europene să opereze în orice altă ţară a UE după depunerea unei simple notificări adresate autorităţii de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital în acea ţară. Şi în cazul băncilor este valabilă o reglementare similară, numai că reglementarea şi supravegherea bancară sunt mult mai stricte. Problema paşaportului financiar european, gândită ca o măsură de liberalizare a activităţii de brokeraj bursier şi a circulaţiei capitalurilor se dovedeşte a fi o armă cu două tăişuri, ca în cazul de faţă.

Actualizare ora 16:06. Aflu că CNVM s-a autosesizat şi a declanşat o anchetă asupra celor de mai sus.

Inflaţia a depăşit dobânda de politică monetară. Ce va face BNR?

În comunicatul dat astăzi publicităţii de către Institutul Naţional de Statistică, am aflat că inflaţia anuală a ajuns la 5,33% în septembrie 2012 faţă de luna similară din 2011. Contrar opiniei analiştilor financiari, inflaţia lunară în septembrie 2012 a fost de 1,18%, faţă de previziunile de 0,5-0,6%.

Pe lângă discuţia legată de incapacitatea BNR de a atinge ţinta de inflaţie, de 3%, cu o abatere admisă de ±1%, precum şi proiecţia de 3,2% la sfârşitul anului, tot cu o abatere de ±1%, se pune întrebarea ce se va întâmpla cu dobânda de politică monetară, de 5,25% (valabilă din 30 martie 2012), care deja a depăşit inflaţia anuală.

Deja dobânzile la depozitele în lei sunt real-negative, iar această situaţie ar putea frâna procesul de economisire manifestat după începutul actualei crize. O astfel de situaţie ar conduce la micşorarea resurselor financiare atrase de către băncile comerciale şi, implicit, la un recul al creditării, şi aşa la nivel mic, ceea ce ar putea constitui o lovitură fatală la adresa economiei reale, dar şi o problemă în rezolvarea foamei de bani a statului român.

Dacă puseul inflaţionist continuă, BNR va fi nevoită să recurgă la creşterea dobânzii de politică monetară, în scădere continuă începând cu anul 2009. Este greu de crezut că BNR va creşte dobânda de politică monetară până la sfârşitul anului, mai ales din cauza alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012.