Reflecţii economice

Ultimele ştiri aduse de Eurostat arată că estimările privind inflaţia anuală în zona euro a crescut uşor în februarie 2009 la 1,2% faţă de ianuarie 2009, cînd s-a înregistrat 1,1%. Dacă în alte vremuri, creşterea inflaţiei nu era motiv de bucurie, în condiţiile actuale, ea este un semn foarte bun. Din vara anului 2008, cînd inflaţia anuală în zona euro era de circa 4%, s-a ajuns la 1,1%-1,2% acum. Pericolul deflaţiei paşte economiile avansate şi mai cu seamă economia SUA. Deflaţia este semn de criză economică profundă, caracterizată prin scăderi dramatice ale producţiei economice. Să nu uităm că, în timpul Marii Depresiuni din anii 1929-1933, economia SUA s-a contractat cu 50%.

Pe de altă parte, Eurostat anunţă că şomajul în zona euro a fost de 8,2% în ianuarie 2009, faţă de 8,1% în decembrie 2008 şi 7,3% în ianuarie 2008. Pe ansamblul Uniunii Europene, şomajul a fost de 7,6% în ianuarie 2009, faţă de 7,5% în decembrie 2008 şi 6,8% în ianuarie 2008. Înseamnă că 18,4 milioane de europeni sînt şomeri, dintre care 13 milioane în zona euro. Ţările cu cel mai redus şomaj sînt Olanda (2,8%) şi Austria(4%), iar ţările cu cel mai mare şomaj Spania (14,8%) şi Letonia (12,3%). România stă relativ bine la acest capitol, cu un şomaj de 5,8%. Oricum în perioada ianuari 2008 - ianuarie 2009, au devenit şomeri 2,2 milioane europeni, incluzînd 1,6 milioane din zona euro. O problemă deosebită o constituie şomajul în rîndul tinerilor sub 25 de ani, înregistrîndu-se 16,9% în zona euro şi 17% în rîndul ţărilor Uniunii Europene. La extreme, se găsesc Oland (5,8%) şi Austria (7,9%), respectiv Spania (30,4%) şi Ungaria şi Suedia (cu cîte 22,9%).

În aceste condiţii economice defavorabile, reuniunea la vîrf de ieri a Uniunii Europene a respins planul de salvare pentru Europa de Est, proomovat de premierul ungar, Ferenc Gyurcsany, care propunea o sumă de 160-190 miliarde €. Însăşi România a opinat că nu este necesară o tratare diferenţiată a statelor est-europene faşă de ceilalţi membri. Uniunea Europeană va opta pentru tratarea preferenţială şi individuală a ţărilor cu dificultăţi.