Se încheie 2010. Un an catastrofal pentru economia românească
La începutul acestui an, scriam că "de deciziile noastre din 2010 va depinde evoluţia economiei româneşti pentru mulţi ani". Aşa a fost şi aşa este. Deciziile politice au fost cum nu se mai poate mai proaste şi denotă acţiuni pompieristice, luate sub impulsul momentului, nefiind nicicum rodul unei gândiri coerente. Consecinţele vor fi resimţite mulţi ani de acum înainte. Politicieni iresponsabili au adâncit criza economică în care a trebuit să navigăm. Costul economic va fi mare şi se va întinde pentru mai bine de o generaţie.
România a avut evoluţii care o clasează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană. România tinde să devină o problemă a Europei. Desigur, criza datoriilor suverane a afectat o parte dintre ţările PIIGS şi tinde să le efecteze şi pe celelalte, ca şi pe alte ţări ale UE. Dintre criteriile de convergenţă nominală prevăzute de tratatul de la Maastricht, România îndeplineşte doar unul, cel al datoriei publice raportate la PIB. Dar asta nu ne asigură nici respectabilitate şi nici şanse de a pătrunde în fracturata zonă euro.
Cu măsurile iresponsabile, lipsite de orice fel de viziune economică, ale vremelnicilor guvernanţi de la Bucureşti, România este condamnată să se târască pentru mulţi ani pe la coada Europei. Chiar dacă orgoliile ne fac să cerem ca toţi membrii UE să fie de acelaşi rang I, trebuie să recunoaştem că intenţia de facto a greilor Europei de a gândi o Uniune Europeană cu două viteze nu face altceva decât să confinţească o realitate în care România merită cu prisosinţă calificativul de membru de rangul II.
În ceea ce priveşte anul 2011, înclin să-i dau dreptate lui Radu Soviani, care afirmă şansele de a rămâne în recesiune sunt cam de 7 din 10. Revenirea României va fi determinată, când va fi să fie, de o evoluţie pozitivă europeană şi în niciun caz drept urmare a unor politici coerente. De altfel, într-un spirit mioritic caracteristic, vremelnicul preşedinte al acestei ţări afirma că că ei, politicienii, nu pot face nimic pentru ca România să iasă din criză. Aceşti politicieni nu pot face nimic. Şi, când spun "aceşti politicieni", nu mă refer neapărat la cei ce se află la putere, ci la întreaga clasă politică românească.
Economia românească va trece prin locuri înguste şi în 2010. Pentru populaţie, este posibil ca prima jumătate a lui 2011 să fie chiar mai grea decât vremurile traversate până acum.
Toate aceste consideraţii nu mă împiedică să urez tuturor românilor multă sănătate, ingeniozitate şi capacitatea de a îşi scoate valorile autentice în faţă. La mulţi ani!
Postări
3 comentarii:
Esti catastrofal si catastrofic. Urmaresc mai multe bloguri economice si singurul cu adevarat echilibrat si rational la final de an a fost Cristian Orgonas (khris.ro). Mai nene, te poti lua de mana cu baietelul de riscgrama sa va dati impreuna pe partia polemicii politice imbecile, a populismului de genul noi (razvratitii) impotriva lor (fanariotii), a senzationalului si a lipsei de subtanta pur economica pe care tot incercati sa o ascundeti pe dupa deget. Daca ratiunea mi-ar spune ca pot exista oameni sinceri dar laterali cu drumul cum sunteti voi atunci nici nu m-as mai obosi sa scriu ceva. Dar pute de la distanta si nu stiu si nici nu ma intereseaza de fapt care anume este agenda reala. In fine, urmeaza dezabonaile de la blogurile mai sus mentionate.
P.S. La Multi Ani si tie!
Nu sunt de acord cu concluziile tale deloc. 2009 a fost catastrofal, cu o cadere de peste 7%. 2010 este cu o cadere de pana la 2%.
Faptul ca l-ai ales pe Soviani drept reper imi repugna. Una peste alta, deciziile economice au fost corecte, modul lor de aplicare mai degraba prost, dar fara ele ne-am fi tarat cu adevarat 7-10 ani de zile. In 2011 chiar cred ca iesim din criza si in 2012 sunt convins ca vom creste cu circa 3-4%. Economistii inteleg foarte bine ce se intampla cu Romania si cu Europa. Europa e grav incercata de criza datoriilor suverane. Nu si Romania care sta pe primele 4 locuri in UE la datoria publica, adica incredibil de bine chiar si dupa imprumuturile din ultimii doi ani. Adevarata batalie e sa nu picam in capcana crizei datoriilor suverane, iar pentru asta trebuie sa trecem naibii la munca si sa taiem salariile si pensiile de lux.
Nu l-am ales drept reper pe Radu Soviani, ci doar am spus că înclin să-i dau dreptate în ceea ce priveşte afirmaţia citată şi atât. Dacă ai fi citit cu atenţie acest blog, ai fi văzut că sunt destule lucruri care mă despart de Soviani.
În ceea ce priveşte faptul că la capitolul datorie publică stăm bine, îţi reamintesc următoarele fapte:
1. datoria publică s-a deteriorat foarte serios în ultimii doi ani şi, chiar dacă stăm relativ bine în UE la acest capitol, ritmul de creştere trebuie să ne îngrijoreze;
2. dintre criteriile de convergenţă nominală prevăzute de tratatul de la Maastricht, singurul la care ne încadrăm este datoria publică, care s-a degradat şi ea, alături de celelalte criterii, ceea ce ne va împiedica să aderăm prea curând la zona euro.
În ceea ce priveşte măsurile economice luate de actuala guvernare, trebuie să fii orb să nu vezi că s-au luat măsuri care sunt menite să compenseze furtul la nivel de stat. Dacă ştii să citeşti bugetul de stat şi execuţia bugetară în diverse momente, cu siguranţă poţi identifica această practică murdară, care este cea care ne va obliga la eforturi deosebite pe durata unei generaţii.
Îmi menţin ideea că situaţia economică a ţării putea fi mult mai bună în 2010 decât cea care a fost. Asta este logica după care am caracterizat anul 2010 catastrofal din punct de vedere economic.
O ţară condusă de amatori în economie nu poate avea o altă soartă.
Iar ipotetica revenire despre care vorbeşti pentru 2011 va fi mult mai mică, dacă va fi, şi nu va fi consecinţa politicii guvernului acestei ţări, ci a conjuncturii internaţionale.
În ceea ce priveşte faptul că te ascunzi la adăpostul anonimatului, părerea mea este cunoscută.
Trimiteți un comentariu