Codul Muncii, un pas înainte către o adevărată piaţă liberă a muncii

Subiectul central pe agenda publică îl constituie proiectul de Cod al Muncii. Televiziunile de ştiri îl întorc pe toate părţile în mod populist, sindicaliştii fiind cei mai vocali în a-l contesta. Cei care mi-au urmărit intervenţiile publice ştiu că nu sunt nici pe departe un fan al Guvernului Boc. Însă, în ceea ce priveşte noul Cod al Muncii, îi dau dreptate.

Nu mă interesează faptul că formula actuală a Codului Muncii este rezultatul presiunilor Fondului Monetar Internaţional sau ale Consiliului Investitorilor Străini. Actualul Cod al Muncii datează din anul 2003 şi nu mai corespunde nicicum actualelor realităţi ale României. Mai mult decât atât, liderii sindicatelor deveniseră o şleahtă la fel de respingătoare ca cea a politicienilor. Puterea le era dată de prevederi legislative desuete şi paternaliste şi şi-o exercitau când era vorba de negocierea contractului colectiv de muncă şi de declanşarea unor eventuale greve.

În cursul măsurilor luate pentru reducerea unui aparat birocratic umflat şi încremenit în proiect, actualul guvern s-a lovit de piedici legate de propria legislaţie a statului român. Procesul de reformare a sectorului public din România este departe de a se fi terminat şi actualul Cod al Muncii era o piedică în calea acestui proces.

Pe de altă parte, angajatorii din sectorul privat erau constrânşi de aceleaşi chingi ale prevederilor legislative să ţină pe post angajaţi aflaţi departe de performanţă. În condiţiile în care îţi este foarte greu să dai afară un angajat incompetent sau hoţ, nu poţi avea flexibilitatea necesară într-un mediu profund concurenţial.

Extinderea contractelor de muncă pe timp limitat, regula în multe dintre economiile civilizate, este, de asemenea, un uriaş pas înainte. Ţipetele sindicaliştilor pe această temă nu fac altceva decât să încurajeze incompetenţa şi lenea.

Modernizarea pieţei muncii prin rolul mult mai mare acordat agenţilor de muncă temporară este un mare progres. De altfel, este vorba despre o directivă europeană care trebuia oricum implementată până în decembrie 2011.

În ultima perioadă, opoziţia politică a făcut o figură jalnică, în ciuda avansului firesc în sondajele de opinie. De exemplu, Mariana Câmpeanu, deputat PNL şi fost ministru palid al muncii, s-a abonat pe ecranele posturilor de ştiri şi clamează că propunerea de Cod al Muncii este o inepţie, situându-se pe o poziţie apropiată sindicatelor.

Desigur, îmi menţin opinia că guvernele succesive conduse de Emil Boc au făcut mult rău economic ţării şi că ne va trebui multă vreme să ne revenim, dar, în cazul punctual al Codului Muncii, sunt în mare de acord cu structura propunerii legislative.

Creditele restante au ajuns, în ianuarie, la 8% din totalul împrumuturilor, o piatră de hotar

În conformitate cu cifrele comunicate de Banca Naţională a României, citate de financiare.ro, creditele restante au ajuns la 8% din soldul creditelor bancare întregistrare la sfârşitul lunii ianuarie 2011. Am menţionat în titlu că este vorba de o piatră de hotar pentru sistemul bancare românesc.

Acest procent, de 8%, este des întâlnit în criteriile de performanţă bancară. În cazul creditelor restante, este nivelul de la care o bancă comercială trebuie să se îngrijoreze. Dar şi banca centrală. Probabil că, pentru publicul larg, o ştire de genul că Volksbank are o rată a creditelor restante de circa 20% nu are prea mare relevanţă. Dacă, însă, coroborează acest nivel cu intenţiile de vânzare a băncii, atunci lucrurile se văd din altă perspectivă.

În ciuda persistenţei cu care reprezentanţii băncii centrale ne asigură că avem un sistem bancar sănătos, acest sistem are multe schelete în dulap. Aceste probleme vor apărea gradual, odată cu continuarea crizei financiare şi economice care încă ne traversează. Desigur, unul dintre rolurile BNR este cel de a menţine încrederea în sistemul bancar. Însă printre salariaţii băncii centrale este multă tensiune.

Urmăriţi evoluţia din ultima vreme a creditelor restante în ultima vreme: în ianuarie 2010 era de 4,59%, în decembrie 2010 de 7,66% şi în ianuarie 2011 de 8%.

După iPhone, Tradeville oferă tranzacţii bursiere pe Android

Compania de borkeraj Tradeville a anunţat astăzi lansarea unei aplicaţii de tranzacţionare pe bursă pentru platforma Android. Anterior, compania lansase o aplicaţie similară pentru platforma iPhone.

Aplicaţia poate fi descărcată de pe Android Market, căutând după termenul Tradeville.

După ce, în perioada de criză, mai mulţi brokeri de pe piaţa de capital românească au dispărut, fie prin desfiinţare, fie prin achiziţionarea de către alţi jucători, revigorarea din ultima vreme a Bursei de Valori Bucureşti, oferă oportunităţi noi brokerilor.

Pe fondul listării Fondului Proprietatea la bursă, tranzacţiile au crescut, mărind lichiditatea pieţei şi mărind interesul investitorilor.

Utilizarea telefoanelor inteligente ca instrumente de tranzacţionare aliniază piaţa de capital românească la tendinţele de pe pieţele mondiale.

Fondul Proprietatea vrea să acţioneze ca o bancă centrală la răscumpărarea propriilor acţiuni

O ştire de pe ediţia engleză a site-ului financiare.ro anunţă că Greg Konieczny, administratorul Fondului Proprietatea şi unul dintre cele mai influente persoane de pe piaţa de capital autohtonă, a vorbit pentru prima dată despre modalitatea în care fondul îşi va răscumpăra propriile acţiuni de pe piaţa de capital.

Astfel, managerii fondului vor miza pe elementul surpriză în răscumpărarea acţiunilor, la fel cum fac băncile centrale pentru atingerea cursului valutar dorit, prin vânzarea şi cumpărarea de valute.

Fondul Proprietatea a anunţat pe 27 ianuarie iniţierea programului de răscumpărare a propriilor acţiuni, care se va desfăşura între ianuarie 2011 şi 1 martie 2012.

În urma acestui program, Fondul Proprietatea poate cumpăra acţiuni proprii la un preţ cuprins între 0,2 şi 1,5 lei pe titlu. Pe de altă parte, FP poate achiziţiona, cel mult, în jur de 1,37 de miliarde de titluri proprii sau cel mult 10% din capitalul social. La un preţ de 0,63 de lei pe titlu, programul de buy-back al Fondului ar fi în valoare de cel mult 867 de milioane de lei.

Esenţa strategiei managerilor Fondului Proprietatea va fi să nu anunţe în niciun fel momentul în care vor răscumpăra acţiuni, cu intenţia de a influenţa cotaţia acestora.