Reflecţii economice

Emil Boc a început şi el să se creadă şi el economist, ca şi modelul lui politic de la Cotroceni. Boc a declarat astăzi: "Proiectul privind reducerea TVA va veni la Camera Deputaţilor şi, din nefericire, nu are acoperire bugetară. Toţi specialiştii consultaţi au spus că nu conduce la scăderea preţurilor, aşa cum am dori în perspectivă, să scadă preţul la alimentele de bază", după o întâlnire cu deputaţii din partidul pe care îl conduce.

Dinmcolo de orice considerente economice, oricine ar putea să îl întrebe dacă nu cumva a crescut preţul la mărirea cotei principale de TVA de la 19% la 25%. Ceea ce ar vrea el să spună, dar nu poate fiindcă nu se pricepe, este că elasticitatea cererii la produsele alimentare de bază, adică cererea pentru aceste produse este cvasi-inelastică.

Pe de altă parte, opoziţia insistă pe introducerea unei cote reduse de TVA pentru alimentele de bază dintr-un impuls eminamente populist, întrucât nu-i putem suspecta pe politicienii români că ar avea o gândire economică sau că, în cele din urmă, s-ar pricepe la ceva.

În ultimii ani, măsurile de natură fiscală şi, în general, de politici publice au fost luate pe principiul cârpelilor bugetare, politicienii neputând să gândească mai departe de interesul lor politic sau personal. Finanţele publice din România sunt vraişte, subiect de corupţie şi furt.

Nu am auzit în ultimii ani vreun politician care să propună un proiect de remodelare coerentă după principii economice a sistemului finanţelor publice din România. Cum nu mai avem bani la buget sau cum nu mai au politicienii ce fura, se mai măresc niscaiva taxe şi impozite. Mai mult de atât nu merge gândirea sistemului de finanţe publice din România.