Criza cărţilor de credit

Pe două bloguri cu tematică financiar-bancară, Trenduri economice şi Dan Popa's Weblog, apar astăzi postări despre iminenta criză a cărţilor de credit în SUA. Din păcate, niciunul dintre autori nu aminteşte mecanismul care, în mod similar creditelor ipotecare subprime, va conduce la această criză anunţată. Este vorba de procesul de securitizare a oricărui fel de creanţe. Termenul provine de anglo-saxonul "security" şi mai este cunoscut sub denumirea de "titrizare", de la termenul francez "titre", ambele desemnînd titluri de valoare tranzacţionabile pe pieţele de capital. Însăşi România, cu produse bancare şi ale pieţei de capital destul de nesofisticate, a adoptat Legea nr.31 din 31 martie 2006 privind securitizarea creanţelor, destinată în principal securitizării creanţelor ipotecare.

În esenţă, procesul de securitizare constă în transformarea creanţelor izvorîte din acordarea de credite în titluri tranzacţionabile pe pieţele de capital. Cu alte cuvinte, instituţi financiară bancară sau nebancară care a acordat credite, poate să "vîndă" aceste credite investitorilor de pe pieţele de capital sub formă de titluri de valoare. De fapt, este vorba de cedarea creanţelor ipotecare şi a fluxurilor pe care creditele iniţiale le-au generat altor investitori. Tipurile de credite ce pot fi supuse procesului de securitizare pot fi foarte variate: contracte de credit, contracte de leasing, contracte de vînzare-cumpărare cu plata preţului la termen sau în rate, instrumente financiare de tip participativ sau obligatar, orice alte titluri de creanţă ce pot fi cesionate. În cadrul contractelor de credit, se numără şi contractele pentru emiterea cărţilor de credit.

Piaţa de capital americană a fost foarte inventivă în a crea produse securitizate din ce în ce mai subtile, iar criza subprime de pe piaţa ipotecară americană a căzut victimă disfuncţionalităţilor apărute în cîteva dintre multele verigi ale lanţului de securitizare. Deşi procesul de securitizare, în sine, reprezintă o sursă extrem de importantă de refinanţare a instituţiilor care acordă credite, complexitatea sa permite greşeli şi fraude.

În ce priveşte cărţile de credit, emitenţii din SUA au folosit securitizarea creanţelor izvorîte din aceste contracte de credit pentru a-şi asigura resursele financiare pentru emiterea altor cărţi de credit şi procesul s-a reprodus la nesfîrşit.

Este la modă în Romănia să vorbeşti acum despre "produse toxice", cei care vorbesc despre ele neştiind să le identifice exact. Este vorba de titlurile de valoare rezultate din procesul de securitizare a creanţelor.

Despre şedinţa CA al BNR şi declaraţiile lui Băsescu

Ieri a avut loc ultima şedinţă din acest an a Consiliului de Administraţie al BNR privind dobînda de politică monetară. S-a decis menţinerea acestei dobînzi la 10,25% pe an. Analiştii financiari se împărţiseră în două tabere: cei care credeau că dobînda va fi menţinută şi cei care credeau că va fi ridicată cu un punct procentual. Argumente erau în ambele tabere. Pe fondul scăderii inflaţiei în ultima perioadă, CA al BNR a decis menţinerea ei. Oricum decizia de a stabili dobînda de politică monetară este una de natură "politică". Toate băncile centrale folosesc acest instrument pentru a-şi pune în operă politica monetară. În ultimii ani, obiectivul fundamental al BNR a fost ţintirea inflaţiei. Sarcină dificilă, atîta vreme cît guvernele şi-au făcut de cap cu politicile fiscale şi salariale. Mai ales acum, în perioadă de campanie electorală, pomenile nu au contenit să curgă. Pîrghiile de politică monetară de care dispune o bancă centrală nu pot fi eficiente la infinit, cînd clasa politică continuă să derapeze cu o graţie demnă de o cauză mai bună.

Tot ieri, preşedintele Băsescu, în timpul primei conferinţe de presă ţinute de la preluarea mandatului acum patru ani, s-a erijat în specialist financiar, făcînd predicţii despre modul cum va evolua mediul bancar românesc în următoarea perioadă. A confundat termenii, s-a corectat, a vorbit despre deficit de cont curent, deficit bugetar, dobînzi şi altele. Mai bine s-ar abţine. Se pare că nici el nu are consilieri de marcă în domeniul econonomico-financiar-bancar, cu n-au nici parlamentarii români. Băsescu ne-a învăţat cum să traverăm criza cu efecte negative minime. În urma întîlnirii de la Bruxelles în care s-au discutat căile de contracarare a creizei financiare, Băsescu a încercat să ne dea o mostră de "ştiinţă popularizată", pe limba poporului, dar n-a reuşit altceva decît să-şi exerseze propriul ego.

Revenind la şedinţa CA al BNR, s-a mai întîmplat ceva interesant, despre care presa nu s-a prea obosit să spună: pentru prima oară din 2005, rezerva minimă obligatorie (RMO) la lei a fost redusă de la 20% la 18%, RMO pentru valută rămînînd la nivelul de 40%. După o evoluţie sinuoasă în ceea ce priveşte condiţiile generale de creditare, în legătură cu care BNR cînd a strîns şurubul, cînd l-a slăbit, pentru ca apoi să-l strîngă din nou, reducerea RMO era menită, într-o situaţie normală, să relaxeze condiţiile de creditare. În aceste condiţii, însă, măsura este menită să aducă un supliment de lichiditate pe piaţă. În ciuda declaraţiilor BNR despre lichiditatea suficientă din sistemul bancar romănesc, este evident că valul lipsei de lichiditate a ajuns şi la noi.

BNR a introdus mercurialul la dobînzile interbancare

Prin decizia luată ieri, BNR ne face să ne întoarcem cu ani înapoi, la mercurial. La asta se reduce, în esenţă, decizia de ieri. Dacă ROBOR va depăşi cu mai mult de 25% nivelul dobînzii practicate la facilitatea de credit a BNR, creditul lombard (în prezent de 14,25%), adică 17,81%, atunci banca centrală poate suspenda temporar publicarea indicilior ROBID şi ROBOR calculaţi pe baza cotaţiilor băncilor participante. În acest caz, BNR va publica pentru ROBOR nivelul de dobîndă la facilitatea de depozit pe toate scadenţele, iar pentru ROBOR nivelul de dobîndă pentru facilitatea de credit pe toate scadenţele. Adică ROBOR e la nivelul pieţei, dar nu mai mult de 14,25%.

Măsura a fost luată cu intenţia declarată de a-i proteja pe beneficiarii de credite cu dobîndă variabilă. ROBOR se calculează ca medie a cotaţiilor de bid şi ask la o anumită oră din zi, acum la ora 11. Procedura de calcul este asemănătoare cu cea folosită pentru calculul LIBOR şi EURIBOR. Există, însă, o diferenţă esenţială: ultimele două se calculează pe pieţe de adîncime mare, iar ROBOR pe o piaţă mică.

Avînd în vedere această decizie administrativă, mă întreb cînd ne vom întoarce la cursurile valutare dictate din birou. Cred că BNR putea găsi şi o altă soluţie.

Speculatorii, motorul oricărei pieţe

Se face tapaj, în aceste zile, despre atacul mîrşav al speculatorilor, bănci internaţionale, care au pus gînd rău bietului leu. Cu alte cuvinte, ei au cumpărat sume mari de euro (la 3,7-3,8 lei/€), mizînd pe o depreciere a leului, clamată de un studiu recent al Goldman Sachs. Numiţii speculatori au făcut contracte la termen, sperînd la cîştiguri mari. Numai că lucrurile nu prea au stat aşa. BNR a intervenit pe piaţa valutară, vînzînd euro, stricînd jocurile speculatorilor. La scadenţă, ei s-au trezit că euro valora mai puţini lei decît se aşteptau (circa 3,6 lei/€). Numai că nu au avut de unde să ia lei să închidă contractele. Dobînd interbancară ROBOR a ajus la cote incredibile: 150%, înregistrîndu-se cea mai medie a unei ziele în 22 octombrie 2008, respectiv 57%. La această situaţie s-a ajuns prin aspirarea de către BNR a leilor de pe piaţă. Contractele nu s-au închis la termen, speculatorii au de plătit dobînzi penalizatoare consistente, iar piaţa monetară are de suferit.


Dintre români, sub 1% au creditele indexate la ROBOR, iar nivelurile atinse în aceste zile sînt o catastrofă pentru ei. Evoluţiile au fost rapide şi nu de bun augur. Guvernatorul Mugur Isărescu a ieşit public şi i-a blamat pe speculatori, care au recurs la un atac asupra leului. Tot domnia sa a afirmat că atacul s-a derulat prin trei bănci mari străine care operează în România. Mă aşteptam la mai multă discreţie din partea BNR, care pînă acum şi-a respectat regula autoimpusă de a nu comenta intervenţiile sale pe pieţele valutară şi monetară.


Discuţii despre speculatori sînt vechi. Cert este că ei sînt motorul unei pieţe. Dacă luăm piaţa imobiliară, tranzacţiile ce pot fi atribuite speculatorilor sînt sub 20% din piaţă. Dar ei menţin piaţa vie. Din păcate, noţiunea capitalistă de speculator este adesea confundată cu noţiunea comunistă de speculant, asociată "hîrciogilor" care acumulau în cămară 5 l de ulei. Esenţa unei afaceri este să cumperi ieftin şi să vinzi scump. Aşa-numiţii speculatori asta fac. Ca în orice afacere, informaţia este putere. la fel şi banii. Onor Banca Naţională a dat o lovitură încercărilor de speculaţii, foarte bine că a făcut-o, dar nu trebuia să se împăuneze în aşa hal. De fapt, este datoria ei să apere sistemul bancar şi stabilitatea macroeconomică. Dispar speculatori, apar alţii, care încearcă să exploateze oportunităţile ce li se oferă. Ei, speculatorii, ţin treaz spiritul unei pieţe.

Băncile islamice, speranţă pentru britanici

Actuala criză financiară îi determină pe investitori să caute posibilităţi alternative de plasament. Astfel, mulţi britanici privesc cu interes către băncile islamice, care se supun legii islamice, Sharia. În esenţă, aceste bănci nu bonifică dobînzi la depozite şi nici nu percep dobînzi la credite, întrucât Coranul pune semnul egal între dobândă şi cămătărie. "Conform Islamului, nu poţi face bani din bani, pentru că banii nu sînt o marfă pe care să o vinzi şi să o cumperi. Banii sînt doar un mijloc de schimb. Islamul spune că, dacă vrei să faci bani, trebuie să cumperi mărfuri, imobile, să investeşti în ceva şi să scoţi profit.", spune Fezal Boodhoo, expert comercial la Islamic Bank of Britain.

Depunătorii ştiu din capul locului că nu vor obţine dobîndă pentru banii depuşi. În schimb, banca estimează un profit anual, pe care, însă, nu se obligă să-l obţină. Este mai echitabil, spune Coranul, să împarţi şi riscul, dar şi beneficiile. "Banii depunătorilor sunt daţi apoi unor întreprinzători care îi vor investi cum ştiu mai bine. Dacă antreprenorii ies în pierdere, cu toţii ieşim în pierdere. Dacă avem profit, îl împărţim", explică Fezal Boodhoo.

Avînd în vedere faptul că băncile islamice nu investesc în speculaţii financiare pe bursă, ele nu au fost major afectate de actuala criză financiară. Aceste bănci nu investesc nici în industria alcoolului, a tutunului sau a cărnii de porc, nici în cazinouri şi pornografie, interzise de Sharia.

BNR are un nou duşman: Parlamentul României

Sîntem martorii unuia dintre cele mai stranii episoade din istoria de după 1990: Parlamentul a votat în unaninimitate majorarea salariilor cadrelor didactice cu 50% cu începere de la 1 octombrie 2008. Astăzi, ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, face un apel disperat pentru anularea acestei măsuri. Argumentele sale, neexprimate înaintea votului, se leagă de creştere deficitului bugetar pe 2009 de la 2% la 7% din PIB, prin cheltuieli suplimentare de 6 miliarde €, dacă şi ceilalţi bugetari vor căpăta aceeaşi mărire salarială. Iresponsabilitatea electorală a parlamentarilor români a stîrnit toată aceste poveste, arătînd că, în anacronica Românie a momentului, economicul se subordonează în continuare politicului. Apropierea alegerilor a luat minţile tuturor politicienilor.

Să vedem ce consecinţe ar avea menţinerea acestei decizii. Banii ar trebui obţinuţi din împrumuturi sau din tipărirea de bani. Victimă ar fi întreaga populaţie a ţării, nu numai benficiarii salariilor mărite, prin inflaţia care ar fi declanşată. Ar însemna degradarea ratingurilor României, ceea ce ar însemna dobînzi mai mari la împrumuturile externe, peste nivelul şi aşa ridicat al dobînzilor. Ar însemna, de asemenea, depăşirea limitei de 3% din PIB, ceea ce ar atrage sancţini, inclusiv pecuniare, din partea Uniunii Europene, cît şi îndepărtarea momentului în care vom adera la zona euro.

Banca Naţională a României, care s-a luptat pînă acum cu Guvernul României, în demersul de a-l face să menţină o politică fiscală austeră, a căpătat un nou duşman: Parlamentul României, care dovedeşte o iresponsabilitate politică şi economică ieşită din comun. BNR a tăcut pînă acum. Cred că este mută de uimire. Cu siguranţă, reacţia nu se va lăsa mult întîrziată, deşi, probabil, va fi formulată în termeni politicoşi. Oricum, ţintirea inflaţiei, şi aşa prejudiciată de evoluţiile interne şi externe din ultimul an, va căpăta o lovitură mortală cu această ocazie.

Vosganian a apelat la preşedintele Băsescu să nu promulge legea şi a cerut avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării în acest caz, considerat ca fiind unul menit să pună în pericol securitatea naţională. Iată la ce conduce spiritul de turmă şi acţinile electorale populiste ale clasei politice româneşti. Este interesant cum va reacţiona Băsescu.