Reflecţii economice

Ieri a avut loc ultima şedinţă din acest an a Consiliului de Administraţie al BNR privind dobînda de politică monetară. S-a decis menţinerea acestei dobînzi la 10,25% pe an. Analiştii financiari se împărţiseră în două tabere: cei care credeau că dobînda va fi menţinută şi cei care credeau că va fi ridicată cu un punct procentual. Argumente erau în ambele tabere. Pe fondul scăderii inflaţiei în ultima perioadă, CA al BNR a decis menţinerea ei. Oricum decizia de a stabili dobînda de politică monetară este una de natură "politică". Toate băncile centrale folosesc acest instrument pentru a-şi pune în operă politica monetară. În ultimii ani, obiectivul fundamental al BNR a fost ţintirea inflaţiei. Sarcină dificilă, atîta vreme cît guvernele şi-au făcut de cap cu politicile fiscale şi salariale. Mai ales acum, în perioadă de campanie electorală, pomenile nu au contenit să curgă. Pîrghiile de politică monetară de care dispune o bancă centrală nu pot fi eficiente la infinit, cînd clasa politică continuă să derapeze cu o graţie demnă de o cauză mai bună.

Tot ieri, preşedintele Băsescu, în timpul primei conferinţe de presă ţinute de la preluarea mandatului acum patru ani, s-a erijat în specialist financiar, făcînd predicţii despre modul cum va evolua mediul bancar românesc în următoarea perioadă. A confundat termenii, s-a corectat, a vorbit despre deficit de cont curent, deficit bugetar, dobînzi şi altele. Mai bine s-ar abţine. Se pare că nici el nu are consilieri de marcă în domeniul econonomico-financiar-bancar, cu n-au nici parlamentarii români. Băsescu ne-a învăţat cum să traverăm criza cu efecte negative minime. În urma întîlnirii de la Bruxelles în care s-au discutat căile de contracarare a creizei financiare, Băsescu a încercat să ne dea o mostră de "ştiinţă popularizată", pe limba poporului, dar n-a reuşit altceva decît să-şi exerseze propriul ego.

Revenind la şedinţa CA al BNR, s-a mai întîmplat ceva interesant, despre care presa nu s-a prea obosit să spună: pentru prima oară din 2005, rezerva minimă obligatorie (RMO) la lei a fost redusă de la 20% la 18%, RMO pentru valută rămînînd la nivelul de 40%. După o evoluţie sinuoasă în ceea ce priveşte condiţiile generale de creditare, în legătură cu care BNR cînd a strîns şurubul, cînd l-a slăbit, pentru ca apoi să-l strîngă din nou, reducerea RMO era menită, într-o situaţie normală, să relaxeze condiţiile de creditare. În aceste condiţii, însă, măsura este menită să aducă un supliment de lichiditate pe piaţă. În ciuda declaraţiilor BNR despre lichiditatea suficientă din sistemul bancar romănesc, este evident că valul lipsei de lichiditate a ajuns şi la noi.