Norica Nicolai, curat liberală

Într-o emisiune din această seară, difuzată de Antena 3, Norica Nicolai, europarlamentar al Partidului Naţional Liberal, a susţinut, cu mult temei, administrarea în continuare a banilor obţinuţi din contribuţiile pentru asigurări de sănătate de către statul român. Astfel, ea s-a declarat împotriva sistemului propus de mult-discutata lege a sănătăţii, în stadiu de proiect, care prevede administrarea privată a resurselor financiare colectate în sistemul de sănătate.

Cu alte cuvinte, d-na Nicolai susţine menţinerea actualului sistem, în care contribuţiile pentru sănătate sunt administrate de un stat ineficient şi ai cărui reprezentanţi s-au dovedit hoţi, în multe rânduri. Sistemul folosit în prezent a condus asistenţa medicală din România într-o situaţie dramatică. perpetuarea acestui sistem ar putea conduce la un colaps foarte curând.

Am mai scris despre isprăvile acestei vajnice liberale, acum doi ani şi jumătate, în articolul A înnebunit lupul: Norica Nicolai vrea naţionalizarea multinaţionalelor. Ea susţinea că ideea naţionalizării companiilor în contextul crizei este salutară, plecând de la premisa că "firmele multinaţionale repatriază profitul şi generează consecinţe economice grave, în special, creşterea şomajului". Era un reflex comunist, sau, dacă ar fi să folosim o expresie ceva mai academică, o idee economică de extremă stânga. Opinia sa economică despre naţionalizarea multinaţionalelor aminteşte de "nu ne vindem ţara".

Cred că Norica Nicolai ar trebui să se abţină de a mai vorbi pe teme cu tentă economică, întrucât debitează numai enormităţi. Cu ideile sale de stânga, mai bine s-ar înscrie la UNPR. Ar face un serviciu liberalilor.

Deficitul structural în viziunea unui fost prim-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu

În cursul dezbaterii de astăzi din Parlament, s-a iscat o dispută pe marginea deficitului structural înregistrat în 2008. În conformitate cu un raport al Consiliului Fiscal, citat de Emil Boc, în acel an, a fost înregistrat un deficit structural de circa 8%. Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru în acea vreme, a venit la microfon, tunând şi fulgerând, şi a afirmat că deficitul structural nu poate fi, în niciun caz, mai mic decât deficitul bugetar. Fals, domnule Tăriceanu! Veţi fi fost dv. prim-ministru, dar nu prea aţi pus mâna pe carte sau/şi n-aţi avut consilieri financiari pe măsură. O ţară poate înregistra un deficit structural de 8%, un excedent bugetar conjunctural de 5% şi, deci, un deficit bugetar de numai 3%. Mai mult decât atât, se poate înregistra un deficit structural de 5%, un excedent conjunctural de 6%, rezultând un excedent bugetar de 1%.

Rezultatele summit-ului european, o mare decepţie

Aşteptat cu sufletul la gură de pieţele internaţionale, summit-ul început aseară la Bruxelles, printr-o întâlnire informală a şefilor de stat şi de guvern din ţările Uniunii Europene şi continuat astăzi, a adâncit şi mai mult incertitudinile privind viitorul zonei euro şi al Uniunii Europene, în ansamblu. De fapt, acest summit a fost o continuă cacofonie, care s-a soldat prin scindarea Uniunii Europene, ca urmare a refuzului Marii Britanii de a participa la o viitoare uniune fiscală. I s-au alăturat Suedia, Ungaria şi Cehia. În consecinţă, nu a putut fi realizată o modificare a tratatelor ce stau la baza Uniunii Europene.

În lipsa unui consens, statele membre ale zonei euro, cărora li s-au alăturat România, Bulgaria, Danemarca, Polonia, Lituania şi Letonia, vor fi parte a unui nou pact, denumit Europlus, care urmează să impună o disciplină fiscală mai aspră decât cea conţinută în Tratatul de la Maastricht. În afară de limitarea datoriei publice la 60% din PIB, se introduce o cerinţă nouă, aceea ca deficitul structural să nu depăşească 0,5% din PIB. Deficitul structural este componentă a deficitului bugetar, alături de deficitul ciclic sau conjunctural. Deficitul structural nu este, în principiu, influenţat de momentul de creştere sau contracţie economică. El este un indicator al de estimare a politicilor fiscale discreţionare, care pot fi expansioniste, neutre sau restrictivă. Cele neutre nu influenţează crerea agregată, pe când cele expansioniste (caracterizate de deficit bugetar) stimulează cererea agregată, iar cele restrictive (caracterizate de excedent bugetar) inhibă cererea agregată. Pe de altă parte, deficitul structural este o măsură a maturităţii politicii fiscale a statului respectiv şi, în consecinţă, a sustenabilităţii politicilor fiscale.

Alegerea unui asemenea criteriu de performanţă fiscală este destul de riscantă, întrucât cuantificarea deficitului structural este greu de făcut şi este mai uşor de mistificat decât deficitul bugetar (despre deficitul structural am scris mai pe larg aici). Derapajul de la aceşti parametri ar conduce la sancţiuni automate la adresa ţărilor care trec prin această situaţie.

Numai că adoptarea unui astfel de tratat nu este în măsură să liniştească pieţele financiare şi nici să ofere o soluţie viabilă, pe termen lung, a problemelor cu care se confruntă ţările UE. Această soluţie nu este nici măcar o uniune fiscală, în adevăratul sens al cuvântului.

Banca Centrală Europeană, condusă de noul său preşedinte, Mario Draghi, a avut o atitudine destul de rigidă, făcând apel la tratatele europene. Numai că, lucrurile înrăutăţindu-se, BCE va fi silită să emită monedă nouă, ceea ce va conduce la o destul de lungă perioadă inflaţionistă.

În concluzie, summit-ul de la Bruxelles nu face altceva decât să separe apele în UE, să centralizeze decizia şi să pregătească drumul spre emisia de monedă.