Firmele inactive plătesc impozitul minim

Deşi Hotărârea Guvernului nr.488/2009 prevede ca firmele aflate în inactivitate temporară înregistrată la registrul comerţului să nu plătească impozitul minim, ele se află în imposibilitatea de a beneficia de aceste prevederi, mai ales în Bucureşti. Conform legii, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti este normată printr-o hotărâre judecatorească, care prevede ca şedinţele acestuia să se desfăşoare în zilele de luni, miercuri şi joi, iar numărul de cereri pe fiecare şedinţă nu depăşeste 50 de autorizări şi 100 menţiuni, în condiţiile în care numărul mediu zilnic este de peste 400 de dosare. În consecinţă, societăţile comerciale din Bucureşti care au decis prin act adiţional la actele constitutive să intre în inactivitate temporară trebuie să aştepte termenul dat de registrul comerţului, care în momentul de faţă se întinde până în august 2010. În consecinţă, respectivele firme vor plăti impozitul minim până atunci, în cazul în care acesta nu va fi abrogat.

Evoluţia percepţiei creditului ipotecar în T3 2009

BNR a publicat Sondajul privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei, noiembrie 2009. Sondajul se referă la T3 2009. Interesantă este secţiunea privitoare la creditele ipotecare. Astfel, cererea de credite ipotecare a crescut uşor în T3 2009, pe fondul programului "Prima casă", însă sub aşteptările băncilor, care estimează pentru ultimul trimestru al acestui an sporirea cererii faţă de perioada precedentă.

"Principalul catalizator al revenirii se regăseşte în demarare programului guvernamental Prima casă. Posibilii factori care au frânat cererea vizează incertitudinile de pe piaţa imobiliară, aşteptările populaţiei privind situaţia financiară şi şomajul în următoarele 12 luni şi restrângerea ofertei de credit prin înăsprirea standardelor şi a termenilor creditării", se arată în raport.

75% din băncile de pe piaţă au raportat în T3 2009 o scădere a preţului la imobile, tendinţă care va continua şi în T4 2009, conform aşteptărilor a 65% dintre bănci, se mai arată în sondaj.

După mai multe trimestre succesive de creştere a restrictivităţii termenilor din contractele de credit ipotecar, în T3 2009, evoluţia a fost mixtă. Astfel, se înregistrează o uşoară relaxare în ceea ce priveşte: spread-ul ratei medii de dobândă a creditului faţă de ROBOR 1M şi ponderea maximă a creditului în valoarea garanţiei imobiliare (LTV), care a crescut cu 3,5 puncte procentuale în cazul creditului nou acordat în T3 2009. Concomitent, a fost redusă ponderea maximă a serviciului datoriei lunare în venit, iar scadenţa maximă şi celelalte costuri au rămas nemodificate.

Toate aceste date indică o menţinere a factorului cheie pe piaţa creditului ipotecar şi piaţa imobiliară în acest moment: nesiguranţa asociată consecinţelor crizei pe care o traversăm. În esenţă criza se manifestă pe aceste pieţe prin lipsa de încredere. Restabilirea încrederii va fi lentă, de lungă durată. Dată fiind inerţia pieţei imobiliare, estimez că criza pe această piaţă va supravieţui crizei economice, în general. Iar semnul de revigorare a pieţei va fi dat de mărirea numărului de tranzacţii şi nicicum unei creşteri semnificative a preţurilor.

Garanţiile în programul "Prima casă" au atins 400 mil.€

În cadrul seminarului EU-Cofile, organizat la Sinaia de BNR, ARB şi Alpha Bank, Rodica Ionescu, consilier al preşedintelui Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, a declarat că garanţiile acordate în cadrul programului "Prima casă", până la finalul lui noiembrie 2009, au ajuns la 400 mil.€, respectiv 40% din valoarea plafonului aprobat de stat, echivalentul a 9.467 dosare. Media de garantare a fost de 42.252 € pe solicitare.

Din solicitările primite de FNGCIMM pentru programul "Prima casă", cea mai mare parte au vizat locuinţe vechi, iar 28% erau pentru imobile noi, construite după anul 2008, şi doar 3,4% imobile încă nefinalizate.

"Locuinţele vechi au fost preferate din mai multe motive. Aveau cărţi funciare făcute, erau imediat disponibile, cele noi nu puteau fi dezmembrate deoarece cărţile funciare erau acumulate la dezvoltator. În plus, locuinţele noi sunt mult mai scumpe, iar valoarea pe metrul pătrat se calculează la suprafaţa utilă pentru apartamentele vechi, respectiv la cea construită pentru cele noi", a afirmat Rodica Ionescu.

După declaraţiile sforăitoare ale politicienilor, suma de 1 mld.€, pusă la bătaie în acest program, urma să fie acordată până la sfârşitul lui 2009, punându-se chiar problema suplimentării plafonului. Iată că, în acest ritm, nici jumătate din sumă nu va fi utilizată. Asta ca măsură a succesului programului "Prima casă".

Flamingo cere insolvenţa subsidiarei Flanco

Prin intermediul unui comunicat remis Bursei de Valori Bucureşti, Flamingo International SA a anunţat că a cerut intrarea în reorganizare judiciară a companiei Flanco International SRL. Acest demers este urmarea eşuării negocierilor cu principalul creditor al Flanco, ING Bank, care a demarat executarea silită pentru o parte a bunurilor companiei.

Relativ la această cerere de insolvenţă, Ziarul Financiar titrează în mod greşit Flamingo cere insolvenţa. ING începe să ia marfa din magazine.

În comunicatul Flamingo se arată: "În ciuda eforturilor intense, negocierile cu ING au eşuat, solicitarea de reducere suplimentară a datoriei fiind refuzată, banca luând decizia de a demara astăzi executarea silită a stocurilor aflate în unele magazine ale companiei. În acest context, în ciuda faptului că întreg planul de redresare a companiei se află în stadiu final de implementare, am luat decizia de a proteja compania împotriva creditorilor prin declanşarea procedurilor de reorganizare judiciară (insolvenţă)."

Bursa de Valori Bucureşti a oprit de la tranzacţionare acţiunile Flamingo International (FLA), listată la categoria a doua a BVB, având în vedere gradul ridicat de integrare a afacerilor acesteia cu subsidiara Flanco.

Ieri, tocmai am comandat un frigider de la www.eflamingo.ro şi am decis să nu plătesc prin card sau ordin de plată, ci să plătesc la primirea coletului cei circa 2.000 lei. Am făcut bine :)

Actualizare 10.12.2009: Am primit frigiderul. Factura era emisă de Flanco...

Impozitul pe venitul microîntreprinderilor, desfiinţat

Aflu din Financiarul că guvernul Boc a emis o ordonanţă de urgenţă prin care a stabilit că, începând din 2010, microîntreprinderile vor fi obligate să plătească impozit pe profit de 16%, nemaiavând posibilitatea să opteze pentru impozitul pe venitul microîntreprinederilor, care în 2007 a fost de 2%, în 2008 de 2,5%, iar în 2009 de 3%, peste care s-a adăugat mult hulitul pe drept impozit minim (greşit caracterizat drept impozit forfetar). În ciuda aparenţelor, acest lucru va favoriza microîntreprinderile în perioada de criză, dacă se va renunţa la impozitul minim. Având în vedere că cele mai multe microîntreprinderi sunt în această perioadă pe pierdere, ele nu vor mai plăti deloc impozitul pe profit. Dacă, însă, impozitul minim va fi menţinut, nu va exista nicio diferenţă. Când se va reveni, însă, la creştere economică, impozitul pe venit va redeveni o povară.

Aşa cum a făcut în nenumărate rânduri, guvernul condus de Emil Boc a dat această ordonanţă hoţeşte, fără să facă comentarii pe marginea ei. Parlamentul a adoptat ordonanţa, aşa că lucrurile vor rămâne aşa, cel puţin o vreme.

Actualizare: Daniela Daraban, purtător de cuvânt al Ministerului Finanţelor Publice, pretinde că, în anul 2010, se va menţine cota de 3% ca impozit pe venitul microîntreprinderilor, anunţă AvocatNet.ro. Aşa este în România, nu ştie stânga ce face dreapta. Şi nu mă refer la politică :)

De ce scade BVB astăzi?

Cristian Orgonaş scrie astăzi articolul Bursa nu sărbătoreşte victoria lui Traian Băsescu, în care acreditează ideea că principalii indici bursieri de la Bursa de Valori Bucureşti ar scădea "Pentru că cei care au pierdut, dau tot mai multe semnale că nu ştiu să piardă şi vor contesta alegerile. Ce înseamnă asta? Incertitudine!" (am respectat grafia autorului, cu virgulă între subiect şi predicat).

Îl contrazic vehement întrucât, ca unul care investeşte pe bursă de vreo 12 ani, ştiu cum reacţionează piaţa de capital în varii situaţii. Nu este vorba nicicum de faptul că cei care au pierdut vor contesta alegerile. Problema este în altă parte: ultimele luni au dovedit că Traian Băsescu, actualul şi probabil viitorul preşedinte, a pus la mezat problemele economice ale ţării în încăpăţânarea lui de a numi doi prim-miniştri din sau apropiaţi de partidul din care provine, amânând nepermis de mult formarea unui guvern legitim, în condiţiile în care se formase o altă majoritate. Probabil că această atitudine se va menţine şi după alegeri, când Băsescu se simte pe cai mari. Cred că sunt mari şanse să ajungă la dizolvarea parlamentului, ceea ce va prelungi criza politică, timp în care, fără guvern legitim, economia se va duce pe tobogan.

În condiţiile în care guvernul condus de Emil Boc a gestionat cum nu se poate mai prost criza, nu avem motive să credem că un guvern similar, în ipoteza în care ar obţine votul parlamentului, ar avea o performanţă mai mare. Să ne amintim de reacţiile politicienilor în toamna anului 2008, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, negând că România ar putea fi afectată de criză, în frunte cu probabilul viitor preşedinte.

De aceea scad indicii bursieri. Singurul lucru cu care sunt de acord cu Cristian Orgonaş este incertitudinea, dar din cu totul alte motive decât crede el.

Au candidaţii la preşedinţie viziune economică?

Iată că turul al doilea al alegerilor prezidenţiale se apropie cu repeziciune. După o campanie furibundă, presărată cu mahalagisme, atacuri la persoană şi limbaj suburban, începem să ne punem întrebări în legătură cu viziunea candidaţilor, în special economică, dată fiind criza severă pe care o traversăm.

Desigur, atribuţiile prezidenţiale în domeniul economiei sunt limitate, dar, prin influenţa pe care o poate exercita preşedintele, o viziune economică este absolut necesară.

Cei trei candidaţi nu au reuşit să creioneze vreo viziune economică coerentă şi fundamentată.

Traian Băsescu, care s-a dat în stambă în nenumărate rânduri prin părerile sale jalnice în domeniul economic (dobânzi, politică monetară, agricultură, etc.), nici nu s-a silit prea tare să reflecteze la o viziune economică. A preferat să dea a se înţelege că va continua politica economică dusă de guvernul Boc, o politică literalmente catastrofală, dată fiind apropierea sa de partidul condus de Emil Boc şi preferinţa sa ca, în orice guvern, acest partid să fie vioara întâi.

Mircea Geoană, deţinător al unui doctorat în economie, a preferat mesaje economice de stânga, privind mărirea pensiilor, menţinerea bugetarilor pe posturi, scădera contribuţiilor sociale şi altele asemenea, dar şi renunţarea la impozitul forfetar şi introducerea impozitului progresiv. Desigur, Mircea Geoană nu numai că a omis să menţioneze sursele pentru măsurile sale de stânga, dar nici nu a găsit cu cale să sugereze o viziune economică pentru ieşirea din criză.

Crin Antonescu a încercat să fie original, prin adoptarea unor măsuri ca renunţarea la impozitul forfetar, menţinerea cotei unice şi micşorarea acesteia la 10%, reducerea contribuţiilor sociale. Nici el nu a reuşit să dea o imagine coerentă a concepţiilor economice ale echipei sale şi nu a indicat sursele prin care s-ar acoperi asemenea măsuri.

Este regretabil şi iresponsabil faptul că problemele economice nu şi-au găsit locul în această campanie electorală şi, când au fost amintite, nu erau decât populism electoral.

Din păcate, perioada care urmează va fi extrem de dificilă pentru România şi, indiferent cine va ajuge preşedinte, nu se întrevăd semne ale unei abordări coerente a crizei.

Printre temele care ar fi trebuit abordate, se numără: cum se va realiza reducerea bugetară de 10% în 2010, modalităţile de îndeplini criteriile nominale de convergenţă pentru aderarea la zona euro, îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor, îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor comunitare.

Lansarea cărţii lui Bogdan Glăvan

Astăzi am participat la lansarea cărţii lui Bogdan Glăvan, Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală, apărută la Editura Universul Juridic.

Voi scrie despre ea după ce o voi citi.

Stabilizarea monetară din Coreea de Nord produce haos

Washington Post relatează că regimul comunist al lui Kim Jong Il a procedat la o stabilizare monetară, limitând drastic volumul de bani vechi ce pot fi schimbaţi pe bani noi. Astfel, la 100 won vechi îi corespunde 1 won nou. Motivele pentru care regimul comunist de la Pyongyang a procedat la această măsură a fost acumularea unor sume mari de bani de către specultaori, bani asupra cărora statul nu mai avea niciun control. Piaţa privată a devenit un important furnizor de hrană în Coreea de Nord, sfâşiată de o foame cronică.

Conform unor surse independente, canitatea de bani care poate fi schimbată în bancnote noi este de 100.000 won vechi, ceea ce înseamnă nu mai mult de 40 $. În urma protestelor pe scară largă, suma a fost majorată cu 50%, la 150.000 won, ceea ce înseamnă circa 60 $, pentru deţinerile în numerar şi până la 300.000 won, adică 120 $, pentru deţinerile în conturi bancare.

"Am lucrat ca un câine vreme de două luni pentru a mă pregăti de iarnă, dar banii au devenit hârtii fără valoare peste noapte", a declarat un locuitor din Sinuiju, oraş aflat la graniţa cu China, pentru un site web din Seul, capitala Coreei de Sud.

Magazinele din Coreea de Nord au închis astăzi pentru actualizarea preţurilor. Schimbarea banilor vechi în bani noi va fi posibilă doar până lunea viitoare.

La mulţi ani, România! Chiar şi fără proiect!

Iată că au trecut deja 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi ne aflăm nu foarte departe de acel moment. Desigur, au existat multe realizări în această perioadă, am fost declaraţi, cu chiu, cu vai, economie de piaţă funcţională, am parcurs etapele de liberalizare valutară, am fost primiţi în NATO şi în Uniunea Europeană, însă, ca mentalităţi, nu am avansat prea mult în direcţia bună. În schimb, am avansat în direcţia proastă. Mitocănia, cultul banilor, lipsa oricărei ierarhii valorice, manelele sunt câteva dintre domeniile noastre de regres.

Cel mai important este faptul că nu avem un proiect denumit România. Unul consistent şi coerent, căruia să-i subordonăm energiile naţionale. La noi, totul se face pe picior, pe termen foarte scurt. Avem o clasă politică dedicată îmbogăţirii pe seama susrselor de stat şi mitocăniei specifice omului sărac ajuns bogat şi cu putere. Clasă politică tributară ciclurilor electorale şi nicidecum servirii cetăţeanului.

Actualele alegeri prezidenţiale nu promit nici ele prea mult. Indiferent care va fi rezultatul lor, nu o vom duce cu mult mai bine. Obligaţiile faţă de clientela politică nu au cum să ne garanteze nimic bun.

Cu siguranţă, lucrurile se vor schimba, dar asta va cere mult timp.

La mulţi ani, România, chiar şi fără proiect, deocamdată!