Reflecţii economice

Iată că turul al doilea al alegerilor prezidenţiale se apropie cu repeziciune. După o campanie furibundă, presărată cu mahalagisme, atacuri la persoană şi limbaj suburban, începem să ne punem întrebări în legătură cu viziunea candidaţilor, în special economică, dată fiind criza severă pe care o traversăm.

Desigur, atribuţiile prezidenţiale în domeniul economiei sunt limitate, dar, prin influenţa pe care o poate exercita preşedintele, o viziune economică este absolut necesară.

Cei trei candidaţi nu au reuşit să creioneze vreo viziune economică coerentă şi fundamentată.

Traian Băsescu, care s-a dat în stambă în nenumărate rânduri prin părerile sale jalnice în domeniul economic (dobânzi, politică monetară, agricultură, etc.), nici nu s-a silit prea tare să reflecteze la o viziune economică. A preferat să dea a se înţelege că va continua politica economică dusă de guvernul Boc, o politică literalmente catastrofală, dată fiind apropierea sa de partidul condus de Emil Boc şi preferinţa sa ca, în orice guvern, acest partid să fie vioara întâi.

Mircea Geoană, deţinător al unui doctorat în economie, a preferat mesaje economice de stânga, privind mărirea pensiilor, menţinerea bugetarilor pe posturi, scădera contribuţiilor sociale şi altele asemenea, dar şi renunţarea la impozitul forfetar şi introducerea impozitului progresiv. Desigur, Mircea Geoană nu numai că a omis să menţioneze sursele pentru măsurile sale de stânga, dar nici nu a găsit cu cale să sugereze o viziune economică pentru ieşirea din criză.

Crin Antonescu a încercat să fie original, prin adoptarea unor măsuri ca renunţarea la impozitul forfetar, menţinerea cotei unice şi micşorarea acesteia la 10%, reducerea contribuţiilor sociale. Nici el nu a reuşit să dea o imagine coerentă a concepţiilor economice ale echipei sale şi nu a indicat sursele prin care s-ar acoperi asemenea măsuri.

Este regretabil şi iresponsabil faptul că problemele economice nu şi-au găsit locul în această campanie electorală şi, când au fost amintite, nu erau decât populism electoral.

Din păcate, perioada care urmează va fi extrem de dificilă pentru România şi, indiferent cine va ajuge preşedinte, nu se întrevăd semne ale unei abordări coerente a crizei.

Printre temele care ar fi trebuit abordate, se numără: cum se va realiza reducerea bugetară de 10% în 2010, modalităţile de îndeplini criteriile nominale de convergenţă pentru aderarea la zona euro, îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor, îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor comunitare.