Reflecţii economice

Actualul guvern, în frunte cu guralivul Emil Boc, nu este în stare de a purta un dialog cu societatea românească. Siliţi de constrîngerile crizei, miniştrii actualului cabinet guvernează după ureche, iau măsuri ca să iasă bugetul la vopsea, dar nu sînt în stare să chibziască consecinţele deciziilor lor. Unul dintre exemple este mult trîmbiţatul impozit forfetar. Ce s-au gîndit guvernanţii, plecînd de la întrebarea: cum facem rost de 1 miliard € la buget? Au împărţit miliardul la numărul de firme active în România, au rotunjit niţel şi au ajuns la impozitul forfetar de 1.500 € pe an. Nu au încercat cîtuşi de puţin să evalueze consecinţele unei astfel de măsuri.

În România, există foarte multe microîntreprinderi cu 1-2 angajaţi: mici ateliere meşteşugăreşti, specialişti în IT, etc. La un impozit pe venit de 3% aplicat la venitul microîntreprinderilor, ar însemna o cifră de afaceri anuală de 50.000 €. Multe zeci de mii de microîntreprinderi nu ating această cifră de afaceri. În consecinţă, o asemenea măsură i-ar fi determinat să închidă porţile. Avînd în vedere faptul că aceste microîntreprinderi au caracter de subzistenţă, ar fi însemnat că cei care ar fi rămas astfel fără slujbă ar fi rămas pe drumuri. Ca să nu mai punem la socoteală dările de care bugetele de sănătate şi asigurări sociale, ca şi bugetul de stat ar fi fost private.

Numai o furtună mediatică puternică i-a făcut să reevalueze decizia. Actuala propunere are în vedere cifra de afaceri a societăţii care trebuie impozitată, ceea ce face sarcina fiscală suplimentară ceva mai uşor de suportat. Este unul dintre nenumăratele exemple prin care actualul guvern anunţă pompieristic măsuri pe care nu este duispus să le regîndească decît după o presiune intensă a presei.