Reflecţii economice

Dacă ne uităm în dicţionar după cuvântul forfetar, găsim: "(Despre tarife, taxe, impozite, etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală şi invariabilă." Actualul guvern a trâmbiţat sus şi tare impozitul forfetar. Numai forfetară nu este impozitarea pe care o introduce de la 1 mai 2009. Este, practic, un impozit discreţionar, asemănător impozitului pe fumărit. Suma impozitului nu este globală, ci împărţită pe tranşe. Nu este nici invariabilă, căci este constituită pe principiul "dar numai puţin de...", mai mult putându-se.

Neeconomistul ministru de finanţe, Gheorghe Pogea, afirmă că o firmă care nu poate plăti suma noului impozit nu merită să trăiască. Dar statul român merită să trăiască? Este imoral din partea guvernului să-şi cârpească găurile într-un mod atât de mişelesc. Mai vorbim de predictibilitate? Mai vorbim de posibilitatea de a ne planifica afacerile?

Nici economic, acest impozit nu poate avea efectele scontate. El va determina şomaj, închiderea unor societăţi mici şi mijlocii, precum şi o fugă către evaziune fiscală. Evaluarea făcută de guvern a plecat de la premiza că toţi aceşti bani se vor încasa. Un guvern incapabil să asigure colectarea taxelor şi impozitelor, în loc să-şi îmbunătăţească această capacitate, face proiecţii fantasmagorice şi procedează discreţionar, neavând nici cea mai redusă viziune economică, nici de stânga, nici de dreapta, nicicum.

Pe deasupra, când li se aduce aminte despre deşănţatele promisiuni electorale, ei zic: "atunci nu era criză" (ba era la 15 noiembrie 2008) sau "opoziţia poate folosi moţiunea de cenzură", uitând, de fapt, că au procentul pe care îl au fiind votaţi pentru minciunile debitate în campanie.