Reflecţii economice

În şedinţa Consiliului de Administraţie al BNR de ieri, 31 martie 2009, s-a luat o decizie surprinzătoare: micşorarea rezervei minime obligatorii pentru pasivele în valută cu scadenţă de peste 2 ani de la 40% la 0%.Măsura intră în vigoare pe 24 mai 2009, termenul fiind legat, evident, de sosirea primei tranşe a împrumutului contractat cu Fondul Monetar Internaţional şi alte instituţii. Unii au spus că suma astfel eliberată ar fi de 6 miliarde €, alţii că ar fi de 3-4 miliarde €. Consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, a clarificat lucrurile: "Suma este de ordinul sutelor de milioane de euro, sub un miliard de euro, în condiţiile în care pasivele în valută cu scadenţa reziduală de peste doi ani sînt pînă în 2 miliarde".

Băncile comerciale cereau de multă vreme reducerea RMO la valută, remunerate cu o dobîndă de 2,65% pe an la euro şi de 1,10% pe an la doloarul american şi care conduceau la scumpirea creditării. Nu cred că se aştepta cineva cu o reducere la zero. Oricum, impactul nu va fi major. Scăderea dobînzilor la creditele în valută va fi determinată mai puţin de această decizie, cît de modificarea condiţiilor pieţelor financiare.

Menţinerea dobînzii de politică monetară la 10% pe an indică faptul că BNR este în continuare îngrijorată de posibilitatea inflamării inflaţiei, a cărei ţintire constituie obiectivul fundamental al băncii centrale. În aceste condiţii, dobînzile la creditele în lei rămîn ridicate. În următoarea perioadă, însă, este de aşteptat o scădere a dobînzilor bonificate la depozitele în lei şi o uşoară micşorare a dobînzilor percepute la creditele în lei.