Reflecţii economice

Într-o ediţie specială difuzată aseară la TVR1, Traian Băsescu a anunţat că va cere Fondului Monetar Internaţional, a cărui delegaţie se află acum la Bucureşti, ca a doua tranşă a împrumutului să intre în bugetul de stat, şi nu la BNR, pentru a fi folosită pentru plata salariilor, pensiilor şi pentru investiţii. Basescu a precizat că deficitul bugetar va fi la finalul acestui de 8%-8,5%, mult peste prognoza convenită cu FMI de 4,6%.

După cum se ştie, România s-a angajat în acordul cu FMI să trimită banii de la această instituţie la BNR pentru susţinerea rezervei valutare. Direcţionarea acestor fonduri către bugetul de stat ar însemna că bugetul este in imposibilitatea de a acoperi cheltuielile curente, ceea ce se confirmă prin îndesirea împrumuturilor pe care le face în ultima vreme ststul român, în special prin emisiuni de titluri de stat, cumpărate în principal de băncile comerciale. O astfel de direcţionare ar constitui un semnal extrem de puternic dat pieţelor internaţionale şi agenţiilor de rating.

Ceea ce nu înţelege Băsescu, economistul din el lovind din nou, este faptul că Fondul Monetar Internaţional nu finanţează deficite bugetare prin acordurile pe care le semnează, ci contribuie la menţinerea stabilităţii financiare şi valutare a respectivelor ţări, în momente de dificultate. De fapt, el înţelege bine, dar se face că nu înţelege, ca să încerce să profite de relativa flexibilitate degajată de delegaţia FMI. Cu alte cuvinte, celebra şmecherie românească ridicată la nivelul de politică de stat.

Şmecheria statului român constă în faptul că, în foamea lui de bani, se împrumută de pe piaţa internă la dobânzi relativ ridicate la lei, în jur de 11% pe an, în timp ce, dacă ar deturna destinaţia tranşelor de la FMI, ar avea finanţare ieftină, la nivel de circa 3% pe an, e adevărat, la euro. Presiunea exercitată de stat asupra băncilor comerciale de a reduce dobânzile la credite era presiunea celui mai mare client al acestora de a obţine finanţare mai ieftină.