Piaţa muncii: o propunere şi câteva observaţii

Aşa cum scriam, piaţa muncii este distorsionată de statul clientelar politic. Impunerea de către Fondul Monetar Internaţional a adoptării în acest an a legii unice de salarizare a bugetarilor va ştirbi din pârghiile politicienilor de toate culorile de a-şi recompensa clienţii politici. De aceea, politicienii caută tot felul de subterfugii pentru a amâna punerea în aplicare a viitoarei legi.

Unul dintre motivele pentru care această lege nu este aplicabilă repede este ancorarea tuturor indicilor salariali de salariul minim pe economie. Cum acesta nu va putea fi crescut substanţial prea curând, legea riscă să nu poată fi aplicată. De aceea, propunerea mea ar fi ancorarea indicilor salariali de alt indicator, nu neapărat salariul minim pe economie, ci un salariu indicativ care să facă aplicarea mai rapidă a legii sustenabilă într-un timp mai scurt. De altminteri, nici FMI nu a cerut ancorarea indicilor din lege în salariul minim pe economie. Acest salariu indicativ ar putea fi calculat ca valoarea care ar fi sustenabilă pentru buget într-un anume moment.

Alte jonglerii făcute de statul angajator sunt legate de cele 10 zile de concediu fără plată pe care vrea să le impună bugetarilor până la sfârşitul anului. O alternativă ar fi reducerea prin alte mijloace a salariilor bugetarilor cu 15,5% până la sfârşitul anului. Sâmbătă. ministrul finanţelor publice, Gheorghe Pogea, a declarat că variantele - ce pot fi combinate - sunt acordarea de zile libere, diminuarea salariilor, disponibilizări, reducerea programului de lucru şi trebuie agreate cu salariaţii.

„Nu suntem de acord cu reducerea timpului de lucru, pentru că în administraţia locală lucrăm cu deficit de personal. La Cluj, de pildă, deficitul e de 30% şi nu se pot lua concedii de odihnă, se fac ore suplimentare”, a declarat pentru Evenimentul zilei Valer Suciu, preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţia Publică Locală. „În cazul în care se vor impune astfel de măsuri, în final vom declanşa grevă generală de 10 zile, cu întreruperea activităţii în toată administraţia locală, dacă tot e să nu muncim”, a adăugat el.

Este evident faptul că, din motive populiste şi electorale, guvernul evită să facă disponibilizări masive din ineficientul aparat funcţionăresc plătit de la buget pînă la alegerile prezidenţiale din toamnă.

CE aprobă achiziţia Austrian Airlines de către Lufthansa

Comisia Europeană şi-a dat ieri acordul pentru achiziţia companiei Austrian Airlines de către Lufthansa, în anumite condiţii, legate de măsuri ce trebuie luate de compania germană care să înlăture anumite temeri legate de concurenţă pe anumite rute. Comisarul european pentru concurenţă, Neelie Kroes a declarat: "Acest caz arată că este posibilă consolidarea în sectorul transporturilor dacă se iau măsurile potrivite pentru apărarea intereselor consumatorilor".


Comisia Europeană a decis să ceară companiei Lufthansa sa cedeze companiei austriece spaţii pentru staţionarea avioanelor pe aeroporturile din Viena, Frankfurt, München, Stuttgart, Köln şi Bruxelles.

Tranzacţia va avea loc pentru suma de 377 mil.€. Lufthansa controlează, de asemenea, Swiss, Air Dolomiti, Eurowings şi Germanwings şi a achiziţionat recent British Midland şi SN Brussels Airlines. La rândul său, Austrian Airlines are drept subsidiare Lauda Air şi Tyrolean Airways. Ambele companii sunt membre ale Star Alliance.

De ce sunt medicamentele mai scumpe în România decât în Grecia?

Fiind în vacanţă în Grecia, am constatat că medicamentele sunt mult mai ieftine acolo decât în România. Bunăoară, aspirina Bayer este cu 30-50% mai ieftină.

În aceste zile, se discută pentru a nu ştiu câta oară diferendele între distribuitorii de medicamente, farmacii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii. Există restanţe uriaşe de plată către farmacii şi distribuitorii de medicamente, care datează de câţiva ani. Mai mult, CNAS şi MS plătesc medicamentele furnizate spitalelor, ca şi cele compensate şi gratuite, la un curs al euro mult mai mic decât cursul curent. De aici, blocaje întregi pe filierele de distribuţie a medicamentelor.

Spitalele de stat au acumulat datorii imense la furnizorii de medicamente şi de materiale sanitare. Nu de puţine ori, pacienţii trebuie să-şi aducă de acasă pansamente, alcool sanitar şi medicamente. Managementul spitalelor de stat, în ciuda transformărilor din ultimii ani, a rămas defectuos şi, nu de puţine ori, hoţ.

La rândul lor, distribuitorii de medicamente şi farmaciile, ca să-şi scoată pârleala pierdută din preţul impus al medicamentelor compensate şi gratuite, îşi pun adaosuri comerciale uriaşe la produse parafarmaceutice şi medicamente necompensate, cum ar fi şi cazul aspirinei.

Desigur, în toată această poveste, există o complicitate ticăloasă între toţi participanţii menţionaţi mai sus. După informaţiile mele, piaţa medicamentelor din România se învârte în jurul a 2 mld.€ anual. O sumă aptă să stârnească interesul tuturor.

Viorel Vasile, preşedintele Asociaţiei Distribuitorilor de Medicamente din România, a declarat pentru Mediafax că distribuitorii au fost obligaţi să pună filtru la distribuţia medicamentelor. "Farmaciile care au datorii mai mari de 120-150 de zile nu mai primesc medicamente. La fel, spitalele care au datorii mai vechi de şase luni. Din păcate, suntem şi noi presaţi de producători. Noi nu avem bani pentru că nu ne-au plătit spitalele sau farmaciile cu care avem contract. Unele datorii au peste un an", a continuat el.

La rândul său, Dan Zaharescu, preşedintele Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente, a declarat că, din păcate, situaţia actuală nu este încurajatoare. "Suntem supuşi la multe presiuni. Cerem doar respectarea circuitelor financiare. Avem cele mai mici preţuri la medicamente şi tot nu primim banii", a explicat Zaharescu. El a mai spus că banii de la farmacii trebuie livraţi în 60 de zile, pentru programele naţionale în 30 de zile, pentru spitale în 90 de zile, dar că sunt şi cazuri în care pot fi daţi în 180 de zile.

Pentru deblocarea situaţiei tensionate, potrivit site-ului paginamedicala.ro, Ministerul Sănătăţii intenţionează să introducă un nou mecanism financiar, cel de factoring, prin care farmaciile să poată cesiona facturile către distribuitori, dar şi prin care distribuitorii să poată garanta cu aceste facturi credite bancare. Acest sistem va fi implementat în România în septembrie sau octombrie 2009, potrivit directorului de comunicare al Ministerului Sănătăţii, Oana Grigore.

Desigur, factoringul se foloseşte pe scară largă în practica comercială internaţională. În România, se foloseşte pe o scară mult mai restrânsă. Manevra Ministerului Sănătăţii este de a îmbrăca într-o formă aparent sofisticată neputinţa unui sistem de a performa decent. În fond, este vorba de ascunderea gunoiului sub preş.

De ce tolerează Grecia evaziunea fiscală?

După cum scriam, o parte din vacanţă am petrecut-o în Grecia, ţară în care am fost de multe ori şi în care revin cu plăcere.

De multe ori am fost mirat în Grecia că, la multe dintre staţiile de benzină, plăteşti direct unui salariat al staţiei, fără să primeşti bon fiscal, situaţie similară cu cea din România dinainte de de 1990. Dacă soliciţi un bon, de multe ori ţi se dă o chitanţă completată pe un formular cumpărat de la librărie, benzinarul întrebându-te complice pe ce sumă vrei să-ţi facă chitanţa. Nici vorbă să existe vreo legătură între eventuala casă de marcat şi pompele de combustibil.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte la tavernele greceşti. Ospătarul are un bonier pe care notează comanda, care, la sfârşit, ţine şi de notă de plată. La 12-15 mese luate la restaurant, o singură dată am primit bon fiscal.

Desigur, nu acelaşi lucru se poate spune despre supermarketuri, unde primeşti sistematic bon fiscal fără cusur.

La 31 august 2009, OECD va publica raportul Economic Survey of Greece, din care fost fost făcute publice extrase din capitolul al II-lea, Îmbunătăţirea viabilităţii fiscale. Între altele, se menţionează:

Veniturile fiscale pot fi îmbunătăţite prin reducerea evaziunii fiscale şi lărgirea bazei de impozitare. (...) Colectarea poate fi îmbunătăţită prin întărirea activităţilor de control efectuate cu personal mai bine calificat şi printr-un schimb mai eficient de informaţii între agenţiile responsabile. (...) Trebuie să înceteze nenumăratele amnistii fiscale întrucât ele au încurajat neplata taxelor.

Grecia este membră a Uniunii Europene din 1981 şi, totodată, membră a spaţiului euro. În linii mari, Grecia era mai săracă decât România în momentul întrării în UE. Desigur, cu o viaţă politică pasională şi agitată, autorităţile greceşti au încercat toate căile pentru a reduce decalajele faţă de ţările europene dezvoltate. Acest lucru a fost făcut şi cu închiderea ochilor din perspectivă fiscală.

După cum anunţă ziarul Kathimerini la 28.03.2009, salariul minim brut în Grecia este de 626 €, faţă de media UE15 de 1.160 €. Circa 23% dintre greci trăiesc la limita sărăciei.

Se pare că autorităţile europene de la Bruxelles au închis şi ele ochii faţă de fiscalitatea şchioapă din Grecia, care, după 28 de ani în Uniunea Europeană, se confruntă cu probleme economice serioase, agravate de actuala criză.

Cum distorsionează statul clientelar politic piaţa muncii

În discuţie de mai bine de şase luni şi subiect de constrângeri din partea Fondului Monetar Internaţional, legea unică a salarizării din sistemul bugetar se lasă moşită foarte greu. Cu o puzderie de legi speciale de salarizare, multe dintre ele menite să satisfacă clientela politică a celor aflaţi vremelnic la guvernare, naşterea unei asemenea legi a născut presiuni imense tocmai din partea celor care voiau să-şi păstreze privilegiile.

Salariile din justiţie, umflate de fel de fel de sporuri aberante, au fost apărate chiar în justiţie, justiţiabili fiind cei din sistem, iar cauzele fiind judecate chiar de de colegii celor care intentaseră acţiunea şi care erau direct interesaţi de efectele soluţiilor date.

Mulţi parlamentari fiind profesori universitari, cei mai mulţi la universităţi obscure, au avut grijă să voteze majorări substanţiale de salarii doar pentru profesorii universitari, producând o alterare a scării de salarizare pentru cadrele didactice universitare.

Autorităţile de reglementare şi supraveghere a diverselor pieţe, pretinzând că se finanţează din taxele percepute jucătorilor de pe respectivele pieţe, şi-au fixat salarii nesimţit de mari, uitând că pretează un serviciu public.

Ce care s-au aflat şi se află la guvernare, datori să plătească datoriile politice celor care i-au susţinut să capete puterea, au recurs la fel de fel de articificii imorale pentru schimbarea predecesorilor din fruntea serviciilor deconcentrate, ignorând concursurile prin care au fost ocupate respectivele posturi şi statutul de funcţionari publici ale celor care le ocupau.

Dacă am privi statul român ca pe o afacere, ea ar fi fost demult falimentară. Dacă întreprinzătorii privaţi ştiu să-şi gestioneze resursele, cu atât mai mult în timp de criză, managerii statului, în frunte cu guvernul, ar duce spre faliment orice afacere privată, într-un timp extrem de scurt.

Acest stat ineficient, condus de manageri incompetenţi, creează o distorsiune gravă pe piaţa muncii, care va avea efecte serioase în viitor. Dintre cei 4,5 mil. salariaţi din România, 1,5 mil. salariaţi sunt în sistemul bugetar. Formarea salariilor ca rezultat al cererii şi ofertei pe piaţa muncii nu funcţionează după legi de piaţă, ci, măcar în proporţie de o treime, pe baza principiilor economiei de comandă.

La rândul lor, sindicatele din România, măcinate de orgolii şi lupte interne, nu au fost niciodată, în România ultimilor douăzeci de ani, o forţă cu adevărat redutabilă. Din rândul sindicatelor, s-au recrutat politicieni de mai mult sau mai puţin succes, iar activitatea lor principală a constat din proteste sociale, uneori motivate iraţional, constituie ca elemente de presiune, mai ales de natură mediatică, asupra guvernanţilor incompetenţi.

În toate aceste condiţii, cu piaţă a muncii distorsionată de acţiunea statului politic, incompetent şi dornic să răsplătească clienţii politici, corupţia are mediul cel mai prielnic de dezvoltare. Iar piaţa muncii clădită pe baze fragile.

După vacanţă

Iată că încerc să mă adun după vacanţa petrecută în Grecia. Informat fiind de un prieten despre Nea Vrasna, o localitate aflată la unirea peninsulei Halkidiki cu continentul, în partea de est, am decis să merg acolo. Argumentele au fost simple: o staţiune relativ nouă, liniştită, fără prea mulţi români şi, evident, fără manele. Alegerea s-a dovedit bună. Aflată la Golful Strimonikos, Nea Vrasna împarte o plajă lungă de câţiva kilometri cu Asprovalta şi Vrasna, de care ţine administrativ. Toate împreună formează muicipalitatea Agios Ghiorghios (Sfântul Gheorghe).

Deşi am mai fost în diverse locuri din Grecia, locul mi-a plăcut foarte mult şi, probabil, îl voi mai vizita. Desigur, am strâns şi impresii de natura unui blog economic, pe care le voi aduce în discuţie în zilele următoare.

Vacanţă

După câteva zile petrecute la munte, în zona Dragoslavele-Rucăr, voi pleca pentru circa 10 zile în Grecia. Desigur, nu voi posta pe blog decât ocazional. Pe perioada vacanţei, comentariile vor fi supuse moderării. Nu de alta, dar au apărut lătrătorii anonimi de Internet (specie care ar trebui să intre în Atlasul de mitocănie urbană al Radio Guerrilla) şi n-aş vrea să-i las să-şi facă de cap pe aici .

Le doresc tuturor vacanţă plăcută!

FMI scoate gunoiul de sub preş: România este în recesiune foarte severă

Conferinţa de presă de astăzi a şefului delegaţiei FMI la Bucureşti, Jeffrey Franks, a arătat României ceea ce guvernul Boc nu a fost în stare să vadă: România se găsesşte în recesiune foarte severă. Vă mai amintiţi pompoşenia cu care Boc şi Pogea se lăudau că s-au încadrat în valorile stabilite cu FMI în acordul stand-by? A trebuit să vină misiunea Fondului Monetar Internaţional ca să scoată gunoiul de sub preş.

Cifrele sunt extrem de îngrijorătoare pentru anul 2009: contracţie economică de 8-8,5% din PIB faţă de 4,1%, cât se estimase în martie, deficit bugetar de 7,3% din PIB, faţă de 4,6%, cât se negociase în acordul stand-by. Sunt şi semne parţial bune: inflaţia se va situa la sfârşitul lui 2009 la 4,3%, în interiorul ţintei BNR de 3,5% +/-1 punct procentual, iar deficitul de cont curent va avea o scădere mai accentuată decât se prevăzuse, respectiv 5,5% din PIB, în loc de 7,5%.

În aceste cifre, se vede incompetenţa guvernului, care, în mod iresponsabil, nu a luat măsurile necesare de combatere a crizei. În ciuda încasărilor reduse la buget, guvernul a lăsat liberă sarabanda cheltuielilor, nerealizând mai mult de o treime din planul de investiţii propus iniţial. Mai mult, a introdus impozitul minim, una dintre cele mai proaste măsuri pe care le putea lua, lovind în economia privată, cea care aduce grosul contribuţiei la bugetul de stat. În fine, Boc a descoperit apa caldă: de la 1 ianuarie 2010, impozitul minim va fi restrâns doar la anumite domenii. Cu alte cuvinte, experimentul nu i-a reuşit, asta e, fără să-şi ceară scuze de la cobai: naţiunea română.

Este timpul pentru o schimbare!

Ce nu înţelege Băsescu în legătură cu FMI

Într-o ediţie specială difuzată aseară la TVR1, Traian Băsescu a anunţat că va cere Fondului Monetar Internaţional, a cărui delegaţie se află acum la Bucureşti, ca a doua tranşă a împrumutului să intre în bugetul de stat, şi nu la BNR, pentru a fi folosită pentru plata salariilor, pensiilor şi pentru investiţii. Basescu a precizat că deficitul bugetar va fi la finalul acestui de 8%-8,5%, mult peste prognoza convenită cu FMI de 4,6%.

După cum se ştie, România s-a angajat în acordul cu FMI să trimită banii de la această instituţie la BNR pentru susţinerea rezervei valutare. Direcţionarea acestor fonduri către bugetul de stat ar însemna că bugetul este in imposibilitatea de a acoperi cheltuielile curente, ceea ce se confirmă prin îndesirea împrumuturilor pe care le face în ultima vreme ststul român, în special prin emisiuni de titluri de stat, cumpărate în principal de băncile comerciale. O astfel de direcţionare ar constitui un semnal extrem de puternic dat pieţelor internaţionale şi agenţiilor de rating.

Ceea ce nu înţelege Băsescu, economistul din el lovind din nou, este faptul că Fondul Monetar Internaţional nu finanţează deficite bugetare prin acordurile pe care le semnează, ci contribuie la menţinerea stabilităţii financiare şi valutare a respectivelor ţări, în momente de dificultate. De fapt, el înţelege bine, dar se face că nu înţelege, ca să încerce să profite de relativa flexibilitate degajată de delegaţia FMI. Cu alte cuvinte, celebra şmecherie românească ridicată la nivelul de politică de stat.

Şmecheria statului român constă în faptul că, în foamea lui de bani, se împrumută de pe piaţa internă la dobânzi relativ ridicate la lei, în jur de 11% pe an, în timp ce, dacă ar deturna destinaţia tranşelor de la FMI, ar avea finanţare ieftină, la nivel de circa 3% pe an, e adevărat, la euro. Presiunea exercitată de stat asupra băncilor comerciale de a reduce dobânzile la credite era presiunea celui mai mare client al acestora de a obţine finanţare mai ieftină.

Fără surprize: BNR a redus dobânda cheie la 8,5%

Consiliul de Administraţie al BNR, întrunit în şedinţă de politică monetară a hotărât reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 8,5% pe an de la 9% începând cu data de 5 august 2009, reducerea ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută cu scadenţe reziduale de sub doi ani ale instituţiilor de credit la nivelul de 30% de la 35% începând cu perioada de aplicare 24 august-23 septembrie 2009, utilizarea activă a operaţiunilor de piaţă în vederea gestionării adecvate a lichidităţii din sistemul bancar şi reducerea scadenţei principalului instrument de politică monetară, operaţiunile repo efectuate prin licitaţie, de la o lună la o săptămână.

În nenumărate intervenţii din ultima vreme, analiştii financiari anticipau micşorarea dobânzii de politică monetară cu acest cuantum, însă anticipau că rezervele minime obligatorii aveau să rămână neschimbate. Aşa cum am mai scris, BNR trebuie să ajungă cu RMO la nivel de câteva procente la intrarea în zona euro şi, probabil, şi-a făcut un grafic de reducere a RMO, aplicabil în conjuncţie cu evoluţia indicatoilor legaţi de economie şi piaţa monetară.

În comunicatul BNR, se mai precizează: "Perspectivele indică continuarea procesului de dezinflaţie, cu sublinierea faptului că traiectoria acestuia este însă marcată de evoluţia în continuare a crizei economice de pe plan mondial şi de menţinerea unor rigidităţi structurale semnificative în economia românească. Consolidarea dezinflaţiei, menţinerea stabilităţii financiare şi crearea premiselor relansării durabile a activităţii economice sunt condiţionate de implementarea fermă şi consecventă a mix-ului de politici macroeconomice - monetară, fiscală, de venituri, precum şi a reformelor structurale convenite în cadrul aranjamentului multilateral de finanţare externă încheiat cu Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi alte instituţii financiare internaţionale."

În această parte a comunicatului, transpare clar îngrijorarea BNR cu privire la capacitatea guvernului de a gestiona economia românească. De altfel, bâlbele continue ale echipei lui Emil Boc îndreptăţesc o asemenea îngrijorare.

Privirea triumfalistă a MFP asupra impozitului minim

După ultimul termen de depunere a declaraţiilor la fisc de către societăţile comerciale, 27 iulie 2009, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice au ieşit la rampă cu declaraţii privind impozitul minim.

"Fără impozitul minim, 415.033 de firme ar fi plătit un impozit pe profit şi venit de 22,25 mil.lei. Este o diferenţă de 270 mil.lei, adică 65 mil.€, ceea ce arată că introducerea impozitului minim a fost benefică", a declarat pentru Mediafax Sorin Blejnar, preşedintele ANAF.

La rândul său, Sabina Zereş, director de comunicare al ANAF, a declarat pentru Cotidianul: "Impozitul minim a fost introdus la 1 mai şi suma de 291 mil.lei înseamnă angajamentele de plată aferente lunilor mai şi iunie. O mare parte din bani s-au şi plătit deja. Impozitul minim merge neaşteptat de bine din moment ce contribuabilii l-au acceptat. Este un succes." Ce o fi înţelegând individa asta prin "contribuabilii l-au acceptat"? A făcut ANAF un sondaj de opinie? Sau au ieşit contribuabilii fericiţi pe stradă să mulţumească guvernului pentru mărinimia lui? Exprimarea mi se pare de un cinism dus la extrem, în condiţiile în care introducerea acestui impozit minim a fost contestată în fel şi chip de economia reală.

Atât pot înţelege funcţionarii MFP din impozitul minim. Faptul că le vin mai mulţi bani în bugetul secătuit al statului. Nu rostesc nicio vorbuliţă pentru cele 115.000 firme care au închis porţile şi despre cele încă 100.000 firme care urmează aceeaşi cale până la sfârşitul anului. Este rezultatul unei guvernări incompetente din punct de vedere economic şi ale cărei consecinţe le vom duce multă vreme de-acum încolo.

Radu Soviani, redactor şef la Business Standard

Zilele trecute, s-a anunţat înlocuirea lui Adrian Mârşanu cu Radu Soviani în funcţia de redactor-şef la cotidianul Business Standard, cu începere de la 1 august 2008. Radu Soviani este realizator, editor şi prezentator la The Money Channel încă de la înfiinţarea postului, în 2006, şi este editorialist al săptămânalului Money Express. Anterior, a condus timp de trei ani departamentul de ştiri al B1TV. Este doctorand în economie, specializarea monedă-credit. Am colaborat de multe ori cu el şi trebuie să îi remarc entuziasmul cu care face jurnalism economic.

"Cred că jurnalismul economic e o vocaţie. Pana acum l-am explorat mai ales pe cel de televiziune şi sunt mândru de ce am realizat la The Money Channel, unde îmi voi continua toate proiectele. Conducerea editorială a unui cotidian e o mare provocare şi oportunitate pentru mine, e nivelul următor", a declarat Radu Soviani.

La rândul său, Sorin Freciu, preşedintele Diviziei Business Media a grupului Realitatea-Caţavencu, a declarat: "Radu este unul dintre cei mai dinamici jurnalişti de business din piaţă, cu o viziune fundamentată asupra mediului de afaceri. Avem încredere că expertiza şi entuziasmul lui se vor transforma în asset-uri pentru Business Standard, aşa cum a dovedit-o şi la The Money Channel şi nu pot decât să mă bucur că extindem astfel parteneriatul nostru."

Avantajul lui Radu Soviani este cel de a fi fost mediatizat destul de puternic în ultima vreme, apărând la multe dintre dezbaterile cu subiect economic de la Realitatea TV. Acest lucru este de bun augur pentru Business Standard, spre deosebire de prezenţa palidă a lui Andrei Mârşanu. Prezenţa lui Soviani pe ecranul the Money Channel nu a fost un avantaj decât în mediile în care acest canal este urmărit.

Îi doresc succes!

Bancă catolică din Germania, investiţii în contraceptive, armament şi tutun

O bancă catolică din Germania, Pax Bank, înfiinţată în 1917 pentru a servi interesele instituţiilor catolice şi salariaţilor acestora, şi-a exprimat ieri regretul pentru plasamentele "neconforme cu exigenţele etice" făcute de bancă în firme producătoare de contraceptive, în fabrici de armament şi industria tutunului.

Potrivit lui Der Spiegel, banca a investit 158.867 € în acţiuni ale producătorului american de medicamente, Wyeth Pharmaceuticals, care produce, printre altele, contraceptive, 577.970 € în producătorul vest-european BAE Systems, care produce submarine nucleare şi avioane de luptă, şi 870.950 € în companiile de tutun British American Tobacco şi Imperial Tobacco.

"Regretăm eroarea, care va fi imediat corectată de luni, fără a provoca clienţilor noştri vreun prejudiciu", a declarat ieri Christoph Berndorff, CEO al băncii, citat de Deutsche Welle.

Pe site-ul băncii, se precizează "Valoarea activelor care ne-au fost încredinţate vor face obiectul unor plasamente conforme cu etica Bisericii Catolice, în deplină transparenţă. Orice plasament de capital care încalcă principiile creştine este exclus".

Dar banul e ochiul dracului...

La mulţi ani lui Mugur Isărescu!

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României împlineşte astăzi 60 de ani. Mă folosesc de acest colţ de pagină pentru a-i transmite multă sănătate şi la mulţi ani!

Aşa cum mărturiseam acum câtăva vreme că, în general, sunt un admirator moderat al domniei sale. Chiar dacă m-am distanţat de opiniile sale de multe ori în ultima vreme, cred că rolul lui Mugur Isărescu în fruntea băncii centrale vreme de 19 ani a fost un element major în menţinerea echilibrelor macroeconomice într-o Românie cu politicieni prea puţin competenţi în domeniul economic. Sub conducerea lui Isărescu, BNR a avut rolul volantului la un motor de maşină, acela de atenuator al oricăror tendinţe extreme. Mugur Isărescu, ca persoană, rămâne misterios, suficient de discret (mai puţin în ultima vreme). Mi se pare interesant că este făcător de vinuri.

La mulţi ani, domnule Isărescu!