Emil Boc decretează restrângerea drepturilor cetăţeneşti

S-a încheiat şedinţa de guvern în care s-a discutat ce măsuri de austeritate vor fi luate pentru atingerea ţintei de deficit bugetar de 6,8% din PIB. În esenţă, chiar în condiţiile măsurilor de austeritate, România va fi nevoită să se împrumute cu 8 mld.€ de pieţele externe, resursele interne fiind limitate. Expunerea băncilor româneşti pe clientul statul român au crescut, de la începutul crizei, de la 3% din active la 15% în prezent, după cum menţiona Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la conferinţa de azi.

Principalele măsuri anunţate rămân în vigoare: reducerea veniturilor salariale ale bugetarilor cu 25%, a pensiilor cu 15% şi a ajutoarelor de şomaj tot cu 15%.

Salariul minim va pe economie va fi de 600 lei, în scădere pentru sectorul bugetar de la 705 lei, şi pensia minimă de 350 lei.

Nu vor fi afectate:
- 35 de prestaţii sociale;
- alocaţia pentru copii primite până la vârsta de doi ani, în valoare de 200 lei, şi nici alocaţia pentru copii de 42 de lei, primită după vârsta de doi ani a copilului;
- alocaţia monoparentală şi cea pentru copii cu handicap;
- îndemnizaţia persoanelor cu HIV, a celor cu handicap grav, cu handicap mediu, ajutoarele pentru refugiaţi, pensiile invalizilor, ale veteranilor şi ale persecutaţilor politici;
- bursele studenţilor şi ale elevilor.

Cel mai interesant lucru este faptul că guvernul îşi va asuma răspunderea pentru legea care prevede restabilirea echilibrului bugetar, invocându-se art.53 din Constituţia României privind restrângerea temporară a unor drepturi cetăţeneşti. Acel articol se referă la măsuri legate de siguranţa naţională şi ordinea publică. Este neîndoios faptul că această găselniţă juridică va da naştere la multe procese împotriva statului român. Ea semnalează teama constituţionalistului Emil Boc tocmai în faţa unor eventuale procese. Această găselniţă este şi măsura neîncrederii popopulaţiei faţă de guvernanţi, de care cei din urmă încep să fie din ce în ce mai conştienţi.

Zilele trecute, a fost văzută o maşină a Curţii Constituţionale în curtea Palatului Cotroceni, chiar în ziua în care Traian Băsescu se consulta cu membrii arcului constituţional. Acum am aflat de ce...

Nouriel Roubini la Bucureşti, o privire pesimistă asupra economiei mondiale

Astăzi, în cadrul celei de-a şaptea ediţii a Central & Southeast European Finance Forum (25-26 mai 2010), organizată de Forum Invest, a conferenţiat Nouriel Roubini, celebrul economist american, profesor la Stern School of Business de la Universitatea din New York. Creditat ca fiind cel mai important economist care a prevăzut criza izbucnită în vara anului 2007 în SUA, Roubini mai este supranumit şi Dr.Doom.

S-a născut la 29 martie 1959 la Istanbul, Turcia, din părinţi evrei iranieni. Când avea vârsta de doi ani, familia sa s-a mutat la Teheran, Iran, şi apoi în Israel. În perioada 1962-1983, a locuit în Italia, unde a urmat cursurile Universităţii Luigi Bocconi din Milano, pe care le-a absolvit cu summa cum laudae în economie, iar apoi s-a mutat în SUA, unde a obţinut doctoratul în economie la Universitatea Harvard.

Expunerea lui Nouriel Roubini nu a adus noutăţi importante pentru mine, întrucât îi citesc destul de frecvent lucrările şi intervenţiile în presa internaţională, dar a fost foarte bine structurată şi în spiritul neo-keynesian caracteristic.

Voi relata doar câteva idei mai importante. Presa a acoperit destul de bine evenimentul Vă recomand să citiţi şi articolul lui Dan Popa din Hotnews.ro.

1. În momentul de faţă, criza financiară şi economică a trecut din sistemul privat în cel public, prin mărirea deficitelor bugetare.

2. Se constată o scădere accentuată a efectului de levier în sistemele financiare din ţările dezvoltate.

3. Măsurile de stimulare financiare luate de guvernele occidentale sunt un drog şi se pot dovedi insuficiente.

4. În cazul eşuării restructurării datoriilor suverane din zona euro, am putea asista la ieşirea din această zonă a cel puţin unei ţări.

5. În SUA, este posibilă rezolvarea deficitului bugetar mare prin inflaţie, dar în zona euro e mai greu, din cauza tratatelor şi mecanismelor existente.

6. Nimeni nu are ştiinţa absolută, tot ceea ce fac economiştii este să evalueze diferite scenarii.

7. România trebuie să continue cu reformele structurale, aveţi nevoie de măsuri de austeritate. Măriţi productivitatea şi faceţi reforme orientate către piaţă. Cea mai bună cale este un mix de politici de reducere a cheltuielilor bugetare şi de mărire a veniturilor.

Carnagiu la Bursa de Valori Bucureşti: BET-FI scade cu 13,91%

Astăzi a fost o zi neagră la Bursa de Valori Bucureşti. Indicii bursieri au avut scăderi generalizate, aşa cum se vede în figura alăturată. Bursa a fost dominată de panică, fiind abandonate fundamentele economice, aproape toată lumea dorind să vândă. Numai două acţiuni au crescut: UAMT Oradea (UAM) cu 7,84% şi Zentiva (SCD) cu 2,22%. Tranzacţiile au depăşit 17 mil.€, ceea ce reprezintă cu mult peste media ultimei perioade.

Aproape m-am plictisit să mai aud în această perioadă explicaţii de genul bursele internaţionale au scăzut şi ele şi ne încadrăm în tendinţă. Astăzi, indicele FTSE 100 de la London Stock Exchange a scăzut cu 2,54%, indicele DAX de la Deutsche Börse a scăzut cu 2,34%, iar indicele ATX de la Wiener Börse cu 4,36%. Cum ar putea explica cineva scăderea BET (indicele celor mai lichide titluri listate) cu 10,96%, a BET-C (indicele compozit al bursei) cu 9,97% şi a BET-FI (indicele celor cinci societăţi de investiţii financiare) cu 13,91% doar prin prisma scăderilor de pe celelalte burse europene sau extra-europene?

Este clar că degringolada în care guvernul Boc a dus România, nefiind în stare să gestioneze criza economică pe care o traversăm a condus la o neîncredere suplimentară în piaţa de capital românească faţă de fondul general de neîncredere al perioadei. Pe de altă parte, dimensiunile reduse ale Bursei de Valori Bucureşti permit astfel de evoluţii, care cu greu vor putea fi recuperate în viitor.

Când îşi va reveni piaţa imobiliară?

Vineri, 21 mai 2010, am fost solicitat de Imopedia.ro prin Cristina Popa să acord un interviu pe tema din titlu. Acest interviu a fost publicat astăzi la pagina de aici. Îl reproduc mai jos.

Înainte de anunţarea măsurilor de austeritate pe care guvernul le va aplica de la 1 iunie 2010, specialiştii imobiliari apreciau o revenire a pieţei imobiliare începând cu toamna acestui an. Situaţia este acum cu totul alta, iar analiştii spun că nu există nicio şansă ca piaţa imobiliară să-şi revină în 2010.

Cristina Popa: Despre cum arată piaţa imobiliară în prezent, când îşi va reveni şi ce se va întâmpla după ce criza va trece am discutat cu analistul imobiliar Radu Zilişteanu.

Ion Radu Zilişteanu: Cred că cel mai important lucru care ar trebui spus despre evoluţia pieţei imobiliare este faptul că înainte de anunţarea măsurilor de austeritate pe care le va lua guvernul României de la 1 iunie 2010, specialiştii din piaţă apreciau că cel mai devreme moment în care piaţa ar începe să dea semne de revenire, dar exclusiv în termen de număr de tranzacţii efectuate şi nicidecum de preţuri, ar fi fost toamna anului 2010. Faptul că situaţia economică a României este atât de proastă şi guvernul a anunţat nişte măsuri care în mod clar vor afecta şi piaţa imobiliară împinge acest termen de început de revenire al pieţei imobiliare undeva în cursul anului 2011, cel mai devreme. Faptul că guvernul a micşorat salariile bugetarilor cu 25%, acest lucru va conduce în mod inevitabil la credite neperformante în sensul că acele credite care au fost contractate de bugetari, şi cel mai în pericol sunt cei care sunt soţ şi soţie, ambii bugetari, ei nu vor mai fi capabili să-şi ramburseze ratele la credit şi atunci garanţiile depuse pentru obţinerea acelui credit vor fi executate. Evident că în cazul garanţiilor ipotecare aceste garanţii sunt chiar imobilele care au făcut obiectul finanţării. Aşa că în mod vădit acest lucru va mări oferta de pe piaţa imobiliară şi atunci nu ne putem aştepta la o revenire a pieţei înainte de anul 2011.

CP: Ce se va întâmpla în sectorul privat? Măsurile vor avea efect şi în această zonă?

IRZ: Cu siguranţă că aceste măsuri vor atinge şi sectorul privat pentru că bugetarii la fel ca si restul populaţiei consumă. În cazul în care veniturile lor se vor micşora vor fi siliţi la rândul lor să îşi reducă consumul, aşa cum au fost siliţi şi cei care lucrează în sectorul privat, începând încă de anul trecut. Evident că dacă achiziţiile de bunuri şi servicii ale bugetarilor şi nu numai ale lor vor fi mai mici, cu siguranţă că afacerile private o vor duce mai prost, vor plăti mai puţin la bugetul de stat sub formă de taxe şi impozite şi desigur că o să ne trezim cu o spirala a scăderii economice şi probabil în toamna acestui an sau cel târziu la începutul anului viitor guvernul va fi silit să mărească impozitarea prin mărirea cotei de TVA şi/sau a cotei unice pentru că altminteri nu va putea rezista. În ceea ce priveşte influenţa asupra pieţei imobiliare, parametrii fundamentali ai acestei pieţe care sunt numărul de tranzacţii pe unitatea de timp şi preţurile medii de tranzacţionare sunt ceea ce se numeşte în teoria economică indicatori care reacţionează cu întârziere la reluarea activităţii economice din ţara respectivă. Aşa încât eu estimez că începutul revenirii pieţei imobiliare româneşti va fi situat undeva cu şase luni după ce vom trece din nou pe creştere economică. Acelaşi lucru, dar în oglindă s-a întâmplat la declanşarea crizei. Dacă criza generală economică în România s-a declanşat prin septembrie 2008, semnele de criză pe piaţa imobiliară românească s-au simţit din martie 2008. Deci criza de pe piaţa imobiliară românească a precedat cu circa şase luni criza economică generală.

CP: Spuneaţi că vom asista la o serie de executări silite. Cine va cumpăra aceste locuinţe?

IRZ: Să începem cu puţină istorie, în trimestrul I 2010 numărul total al executărilor silite imobiliare a fost de circa 6300, însă acestea sunt executări atât ale băncilor comerciale, cât şi ale ANAF-ului şi ale AVAS-ului, din aceste 6300 de executări silite imobiliare circa 4500 au aparţinut băncilor, deci asta înseamnă că nu este îngrijorător de mare numărul executărilor de până acum sau cel puţin în primul trimestru al anului. Dacă băncile vor trece la executări silite ca urmare a incapacităţii bugetarilor de a-şi mai achita creditele, desigur că aceste vânzări vor veni pe fondul unei oferte deja mari şi va îngroşa această ofertă aşa încât cu siguranţă că dacă băncile comerciale nu au reevaluat garanţiile pentru clienţii respectivi în cele mai multe cazuri vor vinde în pierdere repectivele imobile, aşa încât acest lucru va afecta piaţa imobiliară.

CP: Oferta mare din piaţă va determina o scădere a preţurilor?

IRZ: Eu cred că în condiţiile acestor măsuri de austeritate ce urmează a fi luate, preţurile mai pot scădea însă într-un ritm destul de lent, adică nu în ritmul în care au scăzut din martie 2008 până acum, când scăderea a fost de circa 50%, în aproximativ doi ani. Ele mai pot scădea însă pe o pantă foarte, foarte lină pentru că nu ne putem aştepta la schimbări ale volumului creşterii şi respectiv ale volumului ofertei şi atunci nici schimbările în preţ nu pot fi spectaculoase.

CP: Cât vor mai putea rezista să stea cu locuinţele nevândute dezvoltatorii care au construit pe banii băncilor?

IRZ: După cum se ştie dezvoltatorii au recurs la metode de marketing diferite pentru a traversa această criză imobiliară şi sigur cei mai puţin avantajaţi au fost cei care nu au construit pe bani proprii, ci pe bani împrumutaţi, în special de la băncile comerciale. Aceşti dezvoltatori nu au avut o marjă foarte mare de a acţiona în ceea ce priveşte scăderea preţurilor pentru că uneori băncile comerciale de la care au luat creditele nu le-au permis să scadă foarte mult preţurile pentru că din socotelile lor, ale băncilor, asta nu ar mai fi permis fluxuri suficiente de bani care să permită rambursarea creditelor. Sigur că odată cu criza pe care o traversăm acum, românii au învăţat că uneori trebuie să vinzi şi în pierdere, iar dezvoltatorii care au construit pe banii lor, unii dintre ei au redus preţurile dincolo de limita lor de suportabilitate şi au înţeles că dacă vor să vândă trebuie să vândă cel puţin în condiţiile crizei.

CP: Ne putem aştepta la falimente în rândul dezvoltatorilor mari?

IRZ: Deja există destul de mulţi dezvoltatori care au intrat în insolvenţă şi este posibil să asistăm la intrări în insolvenţă şi în cazul dezvoltatorilor mari, dar sigur aici lucrurile trebuie gândite de la caz la caz, pentru că după cum se ştie unii dezvoltatori fac parte din firme multinaţionale cu operaţii în multe ţări ale lumii şi atunci la nivel de grup îşi pot permite şi anumite pierderi, îşi pot permite să alimenteze subsidiara din România pentru un timp limitat.

CP: A schimbat criza imobiliară comportamentul cumpărătorului român?

IRZ: Sigur că da. În condiţiile unui dezechilibru accentuat între ofertă şi cerere, oferta depăşind de multe ori cererea, acum suntem într-un moment al pieţei care poate fi caracterizat drept piaţa cumpărătorului. Piaţa cumpărătorului înseamnă acea piaţă în care cumpărătorul dictează practic termenii tranzacţiilor, aşa încât cumpărătorii îşi pot permite să fie foarte exigenţi pentru că ştiu că au de ales dintre foarte multe oferte imobiliare atât noi, cât şi vechi, atunci sigur că ei sunt răsfăţaţii pieţei în acest moment. Desigur că acest lucru va dura până în momentul în care piaţa o să tindă din nou spre echilibru însă acest moment este foarte departe.

CP: Se va maturiza piaţa imobiliară din România după această criză? Ce se va întâmpla cu speculatorii?

IRZ: Pe anumite segmente ale pieţei imobiliare, speculatorii ocupau între 20-40% din piaţă. Dacă ne referim la dezvoltările imobiliare noi de succes, aşa cum spunea un coleg, câţi sunt speculatori şi câţi sunt clienţi finali care se mută acolo din necesităţi de a locui, te duci la trei-patru săptămâni după ce s-a inaugurat blocul respectiv şi vezi câte lumini sunt stinse, uneori depăşeau 50%, în cazul unor proiecte. Evident că în situaţii de criză, speculatorii nu-şi mai pot face mendrele pe piaţa imobiliară şi s-au orientat probabil către alte pieţe. Comportamentul de consum s-a schimbat extrem de mult odată cu această criză în sensul de a nu mai arunca cu banii oricând şi oricum.

Românii sunt mult mai precauţi şi mai atenţi înainte de a lua o decizie de cumpărare. Pe piaţa imobiliară se manifestă acelaşi lucru, în sensul că şi fiind o piaţă a cumpărătorului, cumpărătorul poate avea pretenţii şi reflecta mult mai bine înainte de a lua decizia de cumpărare. Modul în care cred eu că va afecta piaţa imobiliară românească se va traduce cel puţin prin câteva caracteristici. În primul rând, preţurile nu vor mai avea variaţii atât de bruşte cum am asistat în perioada 2003- începutul lui 2008. Deci panta lor de creştere sau de descreştere pe diferite segmente pe piaţa imobiliară va fi mult mai lină. Speculaţiile vor fi mult mai greu de făcut, tocmai din cauza faptului că preţurile nu vor mai evolua brusc, ci lent. Un al trei-lea lucru, vom întâlni din ce în ce mai rar vânzări din faza de proiect pentru că din păcate au fost foarte multe probleme cu dezvotările imobiliare noi şi atunci românii vor prefera să cumpere ceva ce a fost construit, acesta este un al patru-lea aspect, faptul că dezvoltatorii vor fi siliţi să îşi procure surse de finanţare încă de la început fără a se mai putea baza în mare măsură pe avansurile date de clienţi. Desigur că piaţa imobiliară va arăta cu totul altfel după această criză şi eu cred că toate aceste elemente vor conduce la maturizarea pieţei.

CP: Cine sunt marii perdanţi?

IRZ: Marii perdanţi sunt proprietarii de locuinţe fie că sunt noi, fie că sunt vechi. Acei investitori sau dezvoltatori care s-au întins mai mult decât le-a fost plapuma şi nu au adoptat o atitudine de creştere cu paşi mici au intrat în dificultăţi majore. Scenariul tipic care s-a întâmplat în rândul unor dezvoltatori, e vorba de dezvoltatorii mici şi mijlocii, a fost acela că au cumpărat un teren, au început să construiască având în vedere că unităţile locative se vindeau încă din fază de proiect, situaţie cu care nu o să ne mai întâlnim în viitor, au hotărât să cumpere şi un al doilea teren, să construiască şi acolo, şi tot aşa. Tot mergând în ritmul acesta în momentul declanşării crizei s-au trezit pe de o parte că nu mai pot vinde imobilele respective cu un profit suficient de mare, iar pe de altă parte s-au trezit cu terenuri pe care au plătit preţuri foarte mari pe care nu le pot vinde decât la jumătate de preţ. Acesta este un exemplu tipic de a te întinde mai mult decât este plapuma şi de a miza exlusiv pe un scenariu optimist.

CP: Ce şanse mai are un program precum Prima Casă în acest moment?

IRZ: Dacă programul Prima Casă în varainta lui iniţială nu a avut foarte mult succes pentru că ştim din suma totală de 1 miliard de euro pe care statul român era dispus să o garanteze, ceva peste jumătate s-a transformat în credite până la sfârşitul anului 2009. Eu cred că guvernul a introdus complicaţii suplimentare în programul Prima Casă 2, deşi în aparenţă a mărit plafonul de garantare până la 75 mii euro, în anumite condiţii, aceste condiţii impuse sunt foarte greu de îndeplinit. Spre exemplu, a găsi şapte investitori care să cumpere un teren şi să construiască acolo o construcţie nouă cu unităţi locative pentru fiecare dintre ei acesta este un montaj foarte greu de pus la punct. Nu numai că există gusturi diferite în ceea ce priveşte construcţia în sine, nici schema financiară nu este extrem de simplă, unul dintre ei poate intra în dificultate pe parcusul lucrărilor ş.a.m.d. astfel încât exemple de genul acesta se pot număra pe degete. Deşi plafonul este mai mare, dacă aceste condiţii sunt greu de îndeplinit, evident că nu a avut succes Prima Casă 2. La fel ca în Prima Casă 1 şi în Prima Casă 2 experienţa ne arată că grosul vânzărilor, peste 80% sunt de imobile vechi, aşa că intenţia guvernului de a încuraja sectorul construcţiilor noi nu a fost şi probabil nu va fi atins, este clar lucru acesta.

CP: Mai este piaţa românească atractivă pentru investitorii imobiliari?

IRZ: Opinia mea este că după ce această criză va trece, România ve redeveni o ţintă preferată de investitori pentru că avem nişte avantaje certe în raport cu competitorii noştri, ţările din aceată regiune. Eu sunt optimist în ce priveşte viitorul pieţei imobiliare şi în capacitatea ei de a atrage investitori străini în viitor în România, însă trebuie să trecem de acest hop, de această criză.

CP: Ce segment de piaţă credeţi că îşi va reveni cel mai repede?

IRZ: După părerea mea pontenţialul cel mai mare îl au terenurile care au şi fost foarte lovite de această criză. Investiţia în teren este o investiţie un pic mai sofisticată în sensul că, dacă pentru necestăţile primare de locuire îţi cumperi o locuinţă gata făcută, a cumpăra un teren înseamnă spirit atreprenorial fie că vrei să îl speculezi, speculaţii care în ceastă perioadă de criză sunt mai greu de făcut sau nu se mai pot face deloc, fie că vrei să construieşti ceva, de aceea spun că îţi trebuie un anume spirit antreprenorial. Şi cum investiţiile sunt lovite de aceată aversiune faţă de risc, piaţa terenurilor a fost cel mai crunt lovită de această criză existând zone întregi în care dacă te întreabă cineva cât mai este un preţ mediu pe metru pătrat, nu poţi să-i răspunzi pentru simplu motiv că în ultimele şase sau opt luni nu s-a mai făcut nicio tranzacţie în zona respectivă. Nici nu mai ştii ce preţ recunoaşte piaţa într-o tranzacţie de vreme ce nu s-au mai făcut tranzacţii pe zonele respective. Cred că terenurile îşi vor reveni ca pasărea phoenix din propria situaţie actuală şi vor redeveni atractive. Pe măsură ce economia românească va redeveni atractivă şi piaţa imobiliară din România va redeveni atractivă.

Guvernul spaniol limitează accesul la credite bancare pentru autorităţile locale

Guvernul socialist din Spania a interzis accesul autorităţilor locale la îndatorarea pe termen lung, până în 2012, astfel încât să nu submineze eforturile de reducere a deficitului bugetar, în conformitate cu un act normativ privind măsurile de austeritate, publicat astăzi.

"Autorităţile locale şi entităţile care depind de sectorul administraţiei publice nu vor putea accesa credite publice sau private pe termen lung, în nici un fel, pentru a finanţa investiţiile lor", se spune în act.

Această interdicţie este valabilă până la 31.12.2011. Acest decret-lege adoptat joi de către Consiliul de Miniştri a suplimentat lista de măsuri de austeritate pentru 2010 şi 2011, în încercarea de a accelera reducerea deficitului bugetar, care a crescut până la 11,2 % din PIB în 2009.

Guvernul a decis să ia măsuri nepopulare de austeritate în valoare de 15 mld.€ în 2010 şi 2011, pentrua reduce deficitul bugetar la aproximativ 6% din PIB în 2011.

Un plan de austeritate anterior, de 50 mld.€, a fost anunţat în ianuarie, ţinteşte reducerea deficitului bugetar la 3% în 2013.

Printre măsurile nepopulare noi sunt prevăzute reduceri ale salariilor funcţionarilor publici şi îngheţarea ajustării automate a anumitor pensii.

Datoria autorităţilor locale la sfârşitul anului 2009 s-a ridicat la 34,595 mld.€ sau 3,3% din PIB-ul spaniol, potrivit Ministerului Economiei.

Datoria publică a reprezentat aproximativ 55% din PIB în 2009 şi este de aşteptat să crească brusc la aproximativ 74% din PIB din cauza deteriorării accentuate a finanţelor publice în Spania. Totuşi, aceste cifre rămân sub cele înregistrate de mai multe ţări din zona euro.

Spania a cunoscut o deteriorare puternică a finanţelor publice, care a alarmat pieţele în ultima vreme, acestea punând la îndoială capacitatea de recuperare a ţării în contextul neîncrederii faţă de Grecia.

Sursa: Les Echos

Continuarea războiului pe faţă BNR-Guvern

Aşa cum scriam la începutul lunii în articolul Război pe faţă BNR-Guvern: Mugur Isărescu acuză Guvernul că a minţit, ultimele evoluţii prvind criza economică în România au adus la iveală fricţiuni vechi ce au mocnit între banca centrală şi guvern. Astfel, aseară, pagina electronică a ziarului Gândul a publicat un interviu cu Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, luat de Victor Rotariu. Redau mai jos prima întrebare şi primul răspuns, întrucât mi se par esenţiale pentru explicarea momentului în care ne aflăm.

Gândul: De cât timp s-a ştiut că se va ajunge în această situaţie, să fim nevoiţi să reducem salariile bugetarilor cu 25% şi pensiile cu 15%?

Vasilescu: Dacă privim şi înapoi, aş putea spune că s-a ştiut de câţiva ani, pentru că există o sumă de reguli în economie. Când le încalci, ai probleme, iar una dintre regulile foarte importante în politica fiscală este ceva asemănător cu proverbul "să-ţi faci iarna sanie şi vara căruţa". Atunci când este vară în economie, când ai creştere foarte mare, politica fiscală trebuie să fie anticiclică - asta înseamnă că-ţi faci sanie. Dacă creşterile sunt mari, se duc salariile în sus, producţia creşte, consumul e de asemenea exploziv, este momentul în care politica fiscală trebuie să acţioneze pentru a strânge rezerve. De mai mulţi ani, atunci când se fac bugetele, proiecţiile sunt generoase şi balanţa veniturilor este urcată cam la 37-38, uneori 39% din PIB. Dar când se trage linie după exerciţiul bugetar şi se adună banii care au fost strânşi în balanţa veniturilor vedem că niciodată de mai mulţi ani nu a fost depăşită scala asta între 28% şi 32%. Dincolo, în balanţa cheltuielilor, deşi au fost mereu programate deficite strânse, în fiecare an am avut nevoie de reduceri de cheltuieli, pentru că ele se duceau mereu 37-38-39%, uneori chiar 40%. În timpul exerciţiului bugetar le vedeai cum urcă. Mereu era nevoie de ajustări de tăieri. Câteodată s-au făcut, câteodată nu s-au făcut. Nu s-au făcut în special în anii electorali. Nu spun o noutate acum. Voci de la banca centrală, chiar vocea guvernatorului au atras atenţia - v-am spus cu limpezime că va veni un moment al scadenţei. Şi a venit.

Iată că eforturile Băncii Naţionale a României de a repara prin măsuri de politică monetară aberaţiile comise de guvernele succesive ale României în materie de politică fiscală, salarială şi pensionări anticipate nu mai pot fi aplicate cu succes dincolo de o anumită limită. BNR a ajuns la capătul răbdării în ceea ce priveşte atitudinea tolerantă faţă de guvern.

Incapacitatea de plată a ţărilor, cazuri rare?

De multe ori, se spune despre evenimente economice că sunt fără precedent. Oare să fie chiar aşa? Având în vedere natura aleatorie a pieţelor, precum şi importanţa banilor în cele mai multe culturi, am putea fi surprinşi să aflăm cum evenimente caracterizate "fără precedent" s-au întâmplat deja. Cel mai recent caz, cel al Greciei. Ideea unei societăţi, cu atât mai puţin o ţară, care să nu îşi poată plăti datoriile este uimitoare. Dar o astfel de situaţie nu este neobişnuită.

Grecia a avut probleme de această natură (incapacitate de plată sau restructurarea datoriilor) de cinci ori în istoria sa, începând din 1826, după cum relatează Dr.Bryan Taylor, economist şef la Global Financial Data. Prima dată când Grecia a emis obligaţiuni de stat pentru acoperirea datoriei a fost la data de 21 februarie 1824, când dobânda a fost de 5% pe an. Pentru acea emisiune, Grecia a plătit doar cinci cupoane până în momentul în care ţara a intrat în incapacitate de plată, în iulie 1827.

Să nu facem greşeala de a-i considera pe greci drept campioni ai unui asemenea comportament. Deşi intrarea ţărilor în incapacitate de plată nu este un fenomen frecvent, el nu este nici rar. Alte state europene care au trecut prin această situaţie: Austria (de trei ori), Bulgaria (de două ori), Germania (în 1932), Ungaria (1931), Italia (1940), Polonia (de două ori), Portugalia (de două ori), România (de trei ori) , Rusia (de două ori), Serbia / Iugoslavia (de trei ori), Spania (de trei ori) şi Turcia (de patru ori).

Ce lecţie putem desprinde din această istorie? Preţurile titlurilor de stat sunt un excelent indicator al problemelor cu care se confruntă acele state. Atunci când preţurile titlurilor scad, randamentele la care acele state pot vinde în continuare titluri de stat cresc.

Dar, cel mai important, înainte să intrăm în panică într-o astfel de situaţie, trebuie să facem recurs la istorie.

Târgul imobiliar Real Vienna, în scădere de interes

În perioada 18-20 mai 2010, a avut loc la centrul expoziţional Messe Wien cea de-a cincea ediţie a târgului imobiliar Real Vienna. În acest an, târgul nu a mai atras decât 220 de expozanţi, în scădere cu 9% faţă de ediţia din 2009 şi cu 33% faţă de ediţia din 2008. Reducerea continuă a numărului de participanţi la ultimele ediţii ale târgului denotă efectele crizei asupra pieţei imobiliare din Europa Centrală şi de Sud-Est.

La târg, dintre cei 220 de expozanţi, numai trei au fost din România: Building Support Services (BSS), Immpuls Real Estate Solutions si Imotrust Arad. La ediţia din 2009, participaseră cinci companiii din România: Bernea Group, Imotrust Arad, La Donna Imobile, Romconcept International Solutions (care se ocupă de investiţii în turism) si Building Support Services (BSS).

Cei mai mulţi expozanţi au fost din ţara gazdă, Austria (96), urmând Polonia (19), Germania (15), Cehia (15), Ungaria (13) si Serbia (10). Această structură sugerează caracterul de târg regional al Real Vienna pentru Europa Centrală şi de Sud-Est. De altfel, reportajele televizate au transmis relativa apatie a ediţiei din acest an a târgului.

Târgul a fost organizat pe o suprafaţă de circa 16.000 m². Biletele de intrare au costat între 190 şi 620 €.

Despre câteva impresii de la ediţia din 2009, puteţi citi articolul Târgul imobiliar de la Viena, prin ochii unui avocat român, în Wall-Street.ro.

Bancherii Băncii Centrale Europene, stăpânii feudali ai Europei

În conformitate cu opinia economistului Friedrich von Hayek, reprezentant al Şcolii Austriece, dezvoltarea socialismului bunăstării după cel de-al doilea război mondial a subminat libertatea şi a condus democraţiile occidentale către un sistem al iobăgiei de stat. Poate că Hayek a anticipat corect situaţia şi ţinta, dar s-a înşelat asupra mecanismelor.

Reglementarea sistemului financiar, ideologia îngrădirii pieţelor libere şi confiscarea statelor de către marile corporaţii au condus la subminarea democraţiei, atât în America de Nord, cât şi în Europa. Toate statele industrializate sunt în pericol, dar zona euro, cu structurile ei vulnerabile, ne conduce cu gândul la un viitor neplăcut. Ca rezultat al crizei din zona euro, Banca Centrală Europeană (BCE) se găseşte acum în situaţia de a cumpăra datoriile statelor mai slabe economic din zona euro, ceea ce va transforma BCE în suveranul feudal al Europei. În anii următori, BCE şi Uniunea Europeană vor dicta politica. Elita politică din fruntea lor, împreună cu aliaţii ei din sectorul privat, vor fi stăpânii noştri.

Este discutabil cine vor fi iobagii, vasalii şi stăpânii în acest model şi care vor fi serviciile care se vor schimba, dar este indiscutabil faptul că vom asista la mari schimbări în regimul proprietăţii, al puterii şi prosperităţii în Europa postbelică, aşa cum se temea şi Hayek. Povara copleşitoare a datoriei i-ar putea doborî chiar şi pe cei mai mândri.

Abordarea UE-BCE nu va conduce ţările la niveluri rezonabile de creştere economică, povara datoriilor fiind pur şi simplu prea mare. Flancurile sudic şi extrem vestic ale zonei euro, aşa numitele PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania), nu vor putea să revină la creştere economică fără recentele aranjamente UE-BCE privind datoriile uriaşe ale ţărilor respective, programele de redresare fiind supuse riscului de a se transforma în evoluţii asemănătoare celor din America Latină a anilor '80. Aşa că ne putem aştepta la politici nepopulare, mişcări sociale şi crize economice.

La rândul său, Fondul Monetar Internaţional va face ceea ce Uniunea Europeană şi Banca centrală Europeană îi vor cere pentru menţinerea situaţiei. Au apus vremurile în care ţările europene primeau cadouri din partea zonei euro. Tot ceea ce mai primesc acum sunt instrucţiuni şi cerinţe legate de măsuri de austeritate. Dar vor exista suficiente resurse pentru a permite economiilor să meargă înainte.

Cei trei muşchetari francezi, preşedintele Nicolas Sarkozy, Jean-Claude Trichet (BCE) şi Dominique Strauss-Kahn (FMI), cred că, în cele din urmă, ei vor fi cei care vor conduce totul. Este surprinzătoare reacţia altor lideri europeni, care cred că măsurile luat au sens, în loc să considere că sunt nişte improvizaţii de moment.

Pieţele au însă altă părere şi probabil că pieţele au dreptate. Fiind puşi în faţa realităţii urâte a unei pierderi de încredere în finanţele şi instituţiile europene, germanii şi chiar şi sensibilul guvern suedez au ajuns să blameze iraţionalitatea pieţelor şi speculatorii pentru situaţia economică la care s-a ajuns.

Soluţia încâlcită a Uniunii Europene poate conduce lumea la riscuri ce vor conduce la şocuri ca cele observate săptămâna care se încheie astăzi. Aceste riscuri vor fi amplificate când vor apare reacţii negative de la Atena, Dublin, Lisabona, sau chiar Madrid.

Între timp, participanţii raţionali de pe pieţe nu fac altceva decât să vândă datoriile ţărilor riscante şi să se retragă din zona euro. Întregul fiasco îi determină pe investitori să scape de activele riscante, iar costul de volatilitate al pieţelor este imens. Criza debitelor ar putea atinge şi ţări care, până acum, păreau imune la astfel de riscuri.

Este o atitudine nepotrivită a europenilor să supună restul lumii la aceste riscuri pe scară largă. Europenii trebuie să recunoască faptul că astfel de crize ale datoriilor nu se sfârşesc niciodată bine. Un exemplu concludent despre modul rău în care poate evolua o astfel de situaţie este criza din Marea Britanie din anii '70, care a condus la nenumărate greve, contestarea măsurilor luate de autorităţi şi întreruperi economice uriaşe. Atunci când activele sunt ieftine, investitorii cu buzunare burduşite din SUA, China, India şi, desigur, Rusia se vor năpusti asupra bijuteriilor coroanei.

Euriopenii trebuie să se uite atent în oglindă, să recunoască faptul că mai multe ţări din Europa sunt în pragul insolvenţei şi că nu este suficientă bandajarea pentru câţiva ani a acestor economii cu ajutoare financiare.

Pentru a trata această insolvenţe potenţiale, este nevoie de a restructura datoriile acestor ţări, dar într-un mod care să nu destabilizeze echilibrul fragil al sistemului bancar european. Şi această acţiune trebuie să fie suficient de credibilă, astfel că, odată cu restructurarea, ţările respective să fie în stare să se autofinanţeze. Europa are acum un pachet de asistenţă financiară de 750 mld.€ şi ar trebui ca aceşti bani să fie utilizaţi pentru a rezolva problema odată pentru totdeauna.

Ingredientele pentru o soluţie includ:
- Anunţarea unei restructurări ordonate a datoriei ţărilor din flancurile sudic şi extrem vestic ale zonei euro (Grecia, Portugalia şi, probabil, Irlanda). Acest lucru ar trebui să înceapă cu un buget fixat.
- Toleranţă de reglementare pentru toate băncile europene, cu crearea unei rezerve de lichiditate la BCE şi a unui program de asistenţă de 500 mld.€, care să permită injecţii de capital în caz de necesitate, după modelzul practicat de SUA în anii 2008 şi 2009.
- Economiile fără necesităţi de restructurare să fie susţunute prin liniile de creditare ale BCE pentru a se evita derapajele la nivelul datoriei publice.
- G20 trebuie să furnizeze suport pentru evitarea haosului pe pieţele valutare, dar care să permită devalorizarea în continuare a monedei unice europene.

Un astfel de pachet amplu de măsuri ar fi dureros, dar este singura soluţie realistă la actuala situaţie de haos. Aceasta va restabili, de asemenea, o parte din credibilitatea domnului Trichet şi a BCE, care, în acest stadiu, apar captivi ai crizelor fiscale din zona euro.

În ceea ce priveşte ţările nemembre ale zonei euro, mai ales cele intrare în ultimele valuri în Uniunea Europeană, ele au de traversat vremuri grele. După cum scriam recent, numai Estonia a fost acceptată să intre în zona euro de la 1 ianuarie 2010, celelalte 8 ţări neîndeplinind criteriile de aderare: Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România şi Suedia.

Sursa: Telegraph.co.uk

Scutirea de impozit pentru angajaţii din IT ar putea fi menţinută

Ieri am vorbit la telefon cu Varujan Pambuccian, care mi-a spus că scutirea de impozit pentru angajaţii din IT ar putea fi menţinută, menţionându-mi că s-a luptat din greu pentru asta. Lui Varujan i se datorează actele normative din industria IT şi a constituit unul dintre cei mai importanţi factori de progres pentru această industrie. Se ştie, el ocupă funcţia de preşedinte al Comisiei pentru Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor din Camera Deputaţilor de mulţi ani.

Hotnews.ro confirmă astăzi din surse patronale această ipoteză. Varujan Pambuccian a scris acest articol în care explică pe larg necesitatea menţinerii măsurii şi care ar fi pierderile uriaşe pentru România dacă măsura nu ar fi menţinută.