Lebădă neagră sau criză previzibilă?

Acum câteva zile, agenţia Standard and Poor's a coborât ratingul suveran al SUA de la obişnuitul AAA la următoarea treaptă, AA+. Agenţai de rating a luat hotărârea pentru a sancţiona prelungul război între democraţi şi republicani pentru ridicarea gradului de îndatorare al SUA şi pentru a-şi manifesta neîncrederea în rezultatele măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare decise cu această ocazie. Diverşi analişti şi diverse medii de informare economică şi-au făcut publică opinia conform căreia această reducere de rating nu ar fi capabilă să genereze consecinţe majore pe pieţele financiare internaţionale.

Iată, însă, că ieri şi astăzi pieţele de capital internaţionale, inclusiv Bursa de Valori Bucureşti, au trecut prin zvârcoliri majore. S-au înregistrat pierderi de sute de miliarde de euro din scăderea cotaţiei acţiunilor pe majoritatea covârşitoare a pieţelor.

Se pune întrebarea dacă este vorba de un fenomen de lebădă neagră sau este ocriză previzibilă. Aşa cum scriam anul trecut, teoria lebedei negre, Black Swan Theory, a fost folosită de Nassim Nicholas Taleb, în celebra carte omonimă lansată în 2007, încearcă să explice existenţa şi apariţia unor evenimente rare, de mare impact şi imposibil de prevăzut, care sunt dincolo de aşteptările obişnuite.

Nu cred că evenimentele economico-financiare din aceste zile erau greu de anticipat. De altfel, mai mulţi observatori avizaţi au menţionat posibilitatea unei amplificări a crizei. Acum două luni, Nouriel Roubini evoca posibilitatea declanşării unei furtuni perfecte. "Există deja indicii pentru anumite elemente de fragilitate. Toată lumea avertizează că datoriile private şi publice au ajuns la un nivel nemaiîntâlnit. Dacă continuăm aşa problema s-ar putea agrava începând cu 2013", avertiza Roubini. Iată că furtuna perfectă prezisă de el a venit mult mai repede.

Dacă criza financiară izbucnită în 2007 şi manifest în 2008, a fost una declanşată de lăcomia privată, odată cu măsurile de bailout luate de guvernele occidentale criza s-a transformat în una a nesăbuinţei politicienilor care formează guvernele statelor dezvoltate. Nişte state cu datorii publice imense, deci fragile, au ajutat un sistem privat lacom, conducând la situaţia de acum.

Boc şi manipularea statisticilor despre consecinţele noului Cod al Muncii

După intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii, la 1 mai 2011, circa o lună, nu a fost zi în care Emil Boc să nu menţioneze numărul de noi contracte de muncă încheiate ca urmare a luminatei sale politici economice şi sociale. Individul pare a fi învăţat destul de repede tehnicile de manipulare prin interpretarea statisticilor. Proaspătul ministru al muncii, Sebatian Lăzăroiu, şi el un cititor în stele, a mai pus şi el câteva cărămizi la osanaua pedelistă. Zilele trecute, el menţiona astăzi o serie de cifre: noul Cod al Muncii a generat câte 243.000 de noi contracte de muncă încheiate lunar din mai până în prezent şi că, dintre acestea, angajatorii au desfiinţat câte 42.000 de contracte pe lună.

Aceşti manipulatori de duzină se fac că uită de faptul că numărul de contracte de muncă nu este echivalent cu numărul salariaţilor, despre care nu suflă nicio vorbă. Ziarul Financiar a obţinut de la Inspecţia Muncii o serie de date care arată realitatea pe marginea subiectului de mai sus. Astfel, în 2010, media lunară de contracte de muncă nou-încheiate era de 129.000, în timp ce 125.000 de contracte de muncă se desfiinţau lunar, astfel că soldul «net» al angajărilor făcute pe parcursul întregului an 2010 arată un plus de numai 54.000 de contracte de muncă.

Pe de altă parte, datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică arată că în luna mai 2011 numărul de salariaţi români a crescut cu 24.300 de persoane (semnificativ totuşi, comparativ cu perioada similară din anii trecuţi), ajungând la 4,155 mil. la finele lunii.

Reprezentanţii Ministerului Muncii au explicat că cele două instituţii folosesc metodologii diferite şi că numărul de contracte nou-încheiate nu reflectă creşterea numărului de salariaţi, pentru că un angajat poate avea mai multe contracte de muncă. Dincolo de diferenţele de metodologie, cifrele prezentate de Ministerul Muncii nu pot reflecta o situaţie reală atâta timp cât nu sunt puse în paralel cu numărul de contracte de muncă desfiinţate.

Iată cum este cosmetizată situaţia de pe piaţa muncii şi cum este vopsită în roz în folosul electoral al unor politicieni incapabili economic.

De ce îngrijorează atât de mult situaţia Italiei?

Astăzi, monedele din ţările est-europene au înregistrat corecţii severe, cu atât mai mari cu cât ţările respective au o imagine economică mai proastă în ochii investitorilor. Spre exemplu, leul a înregistrat o depreciere de 1,34% în raport cu euro, 2,92% în raport cu dolarul american şi 1,95% în raport cu lira sterlină. Bursele occidentale au înregistrat scăderi consistente ale cotaţiilor, mai ales ale băncilor italiene. Spre exemplu, cotaţia acţiunii UniCredit a scăzut cu circa 35% în ultimele 5 şedinţe de tranzacţionare.

Evoluţiile sunt determinate de îngrijorările crescânde privind situaţia financiară a Italiei. În fond, de ce îngrijorează atât de mult situaţia Italiei? Dacă Grecia are o datorie publică de 150% din PIB, Italia o are de 120% din PIB. Numai că PIB-urile celor 2 ţări sunt sensibil diferite. Dacă în cazul Greciei PIB-ul este de circa 230 mld.€, în cazul Italiei este de circa 1.700 mld. €. Dacă Grecia are o datorie publică în jur de 330 mld. €, în cazul Italiei datoria publică este în jur de 2.000 mld. €.

În aceste condiţii, salvarea unei ţări de talia Italiei sau Spaniei este, practic, imposibilă în condiţiile actualului plan de susţinere financiară al Uniunii Europene. Îngrijorarea în rândurile liderileor UE s-a concretizat azi dimineaţă cu un telefon dat de cancelarul german, Angela Merkel, premierului italian, Silvio Berlusconi. În acelaşi timp, economistul-şef al Saxo Bank, Steen Jakobsen, a publicat articolul Apatia italiană, în care constată inerţia populaţiei italiene faţă de situaţia serioasă în care se află ţara.

Accesul Italiei la capitalul privat este din ce în ce mai greoi, în condiţiile în care randamentele cerute de investitori pentru titlurile pe 10 ani ale Italiei au crescut cu mai bine de 0,3%, peste pragul de 6%, pentru prima dată după 1997, apropiindu-se periculos de nivelul de 7% pe care majoritatea jucătorilor din piaţă îl văd nesustenabil având în vedere datoria publică a ţării.

Incredibil! Un discurs din Parlamentul European. Ghiciţi personajul!

Redau mai jos un discurs din Parlamentul European, ţinut în data de 4 iulie 2011:

"Vin să salut şi eu iniţiativa Comisiei de a crea un cadru legal privind vânzările în lipsă şi CDS-urile (Credit Default Swap), referitor la situaţiile în care operaţiuni de piaţă ar deveni o ameninţare la adresa stabilităţii financiare sau a încrederii pe pieţe. Sunt de acord cu propunerea de a introduce un regim de transparenţă, care presupune notificarea către autoritatea competentă a poziţiilor semnificative nete scurte în acţiuni, în funcţie de praguri specifice. În condiţii normale, vânzarea în lipsă favorizează lichiditatea pieţei şi contribuie la fixarea eficientă a preţurilor. Însă în cadrul pieţelor aflate în dificultate, aceasta poate amplifica scăderea preţurilor. Acest lucru ar duce la pieţe dezordonate şi riscuri sistemice. Organismele de reglementare trebuie să obţină atribuţii clare de restricţionare sau de interzicere a vânzărilor în lipsă în situaţii excepţionale. Acestea vor fi exercitate în colaborare cu ESMA."

Îmi este greu să cred că aţi putea câştiga un pariu al cărei miză să fie ghicirea persoanei care a rostit vorbele de mai sus. Este o persoană care declara mai deunăzi că este o intelectuală, absolvind un masterat, care are un trecut de fotomodel şi care a ajuns parlamentar european în condiţii cunoscute de opinia publică. Faptul că a absolvit o Facultate de Relaţii Comerciale Financiar-Bancare Interne şi Internaţionale la o universitate privată nu mă va convinge că ştie cu ce se mănâncă subiectul abordat în citatul de mai sus.

Este vorba de Elena Băsescu.

De ce să plătească fiecare bucureştean câte 70 € pentru tâmpeniile politicienilor?

O ştire de azi-dimineaţă ne spune că Tribunalul Bucureşti a decis că municipalitatea bucureşteană trebuie să îi plătească omului de afaceri Costică Constanda peste 145 mil. € şi aproape 80 mil. lei, judecătorii desfăcând, totodată, contractul de schimb cu terenurile din Parcul Bordei şi Satul Francez.

Scandalul Primăriei Capitalei cu omul de afaceri Costel Constanda a început în 2004 şi viza o suprafaţă de 28.000 mp, deţinută de acesta în Parcul Bordei. Constanda a obţinut terenul respectiv prin achiziţionarea unor drepturi litigioase, prin valorificarea acestora în justiţie. Pentru a recupera respectiva suprafaţă şi a-l împiedica să purceadă la construcţii care ar fi stricat aspectul urbanistic, municipalitatea i-a oferit lui Constanda terenuri totalizând aceeaşi suprafaţă în Cartierul Francez, din sectorul 1. Omul de afaceri a câştigat în instanţă şi despăgubiri de 18 mil. €, pentru că nu a mai putut construi în Parcul Bordei, însă a renunţat la această sumă, cu condiţia realizării schimbului de terenuri prin care Primăria Capitalei oferă 28.000 mp în Cartierul Francez pentru terenurile lui Constanda din Parcul Bordei. Chestiunea a început pe vremea când primar general al Capitalei era Traian Băsescu, cel alb ca neaua, şi a continuat pe vremea lui Adriean Videanu.

După informaţiile oferite de Tudor Octavian, în 1932, Parcul Bordei a fost declarat ca făcând parte din proprietatea publică a statului, neputând fi înstrăinat.

În iulie 2008, Costică Constanda a pierdut un contract cu grecii de la "Raptis Kavouras" pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar în Satul Francez. Practic Constanda dorea să vândă grecilor 1,6 hectare în Satul Francez, pentru 66 de milioane de euro. Le mai promitea şi obţinerea unui Plan Urbanistic Zonal pentru proiect deoarece avea asigurări în acest sens de la edilii Capitalei, pe care aleşii locali l-au respins, prin refuzul de a vota al reprezentanţilor PSD şi PNL. Astfel, omul de afaceri a pierdut contractul cu grecii, ceea ce l-a determinat să meargă în instanţă şi să ceară 200 de milioane de euro despăgubiri.

Iată cum fiecare bucureştean va fi obligat să suporte din impozite şi taxe o sumă de circa 70 € pentru acoperirea sumei de circa 165 mil. €, ceea ce reprezintă cam 15% din bugetul anual al Bucureştiului.

Cum înţeleg jurnaliştii prost imobiliarele

Ieri, Money.ro a publicat un articol intitulat Cushman & Wakefield: Valoarea tranzacţiilor imobiliare din primul semestru a depăşit-o pe cea din 2010. Încă din titlu, se face o gravă eroare, preluată ulterior de mai toată presa românească: raportul amintitei companii făcea referire doar la tranzacţiile imobiliare comerciale. Această categorie de tranzacţii cuprinde proprietăţi imobiliare din categoriile: spaţii de birouri, spaţii comerciale, spaţii industriale (producţie, depozitare), terenuri cu destinaţie comercială, nefiind, în general vorba, de proprietăţi cu detinaţie rezidenţială.

Azi dimineaţă, Realitatea TV a alocat un spaţiu larg în una dintre emisiunile informative acestei ştiri. A fost invitat Alexandru Cernătescu, prezentat drept specialist în comunicare imobiliară, pe post de specialist în ale pieţei imobiliare. Şi a dat-o domnul amintit pe chestiuni legate pe programul "Prima casă". Deşi emisiunea era prezentată de Eli Roman, care provine de la Money Channel şi este jurnalist specializat în economie, bătutul apei în piuă pe marginea pieţei rezidenţiale a continuat, deşi ştirea iniţială vorbea despre cu totul altceva.

Sănătatea românească, pe moarte

Printre subiectele fierbinţi ale acestor zile, se numără refuzul medicilor de familie de a semna contractul-cadru cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), exodul medicilor români în străinătate, lista aberantă a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un pacient pentru a putea fi internat şi clasificarea spitalelor. Să le luăm pe rând.

1. Refuzul medicilor de familie de a semna contractul-cadru. Iată ce a declarat Dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele Societăţii Române de Medicina Familiei:

“Informatizarea este o problemă serioasă pentru care ar trebui să se implice Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii. Ar fi mai ieftin dacă s-ar face licitaţie, în plus, responsabilitatea pentru funcţionarea sistemului trebuie să fie asumată de cei care doresc acest lucru”

Ce se ascunde în spatele acestui refuz? Casa Naţională de Asigurări de Sănătate s-a arătat în nenumărate rânduri nemulţumită de prezenţa unor pacienţi pe listele mai multor medici de familie, ceea ce presupunea costuri imense. La începutul acestui an, casa a făcut o contabilizare a pacienţilor aflaţi pe listele medicilor de familie din Bucureşti. Raportările arătau 2,5 milioane de pacienţi înscrişi, când realitatea arăta doar 1,6 milioane. Mai mult decât atât, pe internet circulau liste de pacienţi oferite spre comercializare. este evident faptul că medicii de familie opun rezistenţă la informatizarea sistemului şi pretind că nu pot da circa 100 euro pentru cititorul de carduri de sănătate.

Pe de altă parte, Ministerul Sănătăţii a promovat o hotărâre de guvern care prevede că numărul de puncte pe care medicii de familie le primesc atunci când realizează servicii medicale nu se mai ajustează în funcţie de gradul profesional.

Iată cum se iese greu din complicitatea vinovată a celor două părţi.

2. Exodul medicilor români în străinătate. În primele trei luni ale anului 2011, peste o mie de medici au plecat din România, dintre aceştia 30 la sută fiind medici de familie. "Tendinţa este de 260 de medici pe fiecare lună a anului 2011, încât la nivelul întregului an estimăm că 3.000 de medici vor pleca din sistemul românesc de sănătate", a declarat secretarul general al CMR, Viorel Rădulescu.

Motivele care conduc la plecările masive ale medicilor includ, pe lângă salariile de mizerie din sistemul sanitar din România, imposibilitatea perfecţionării profesionale şi condiţiile de multe ori improprii de practicare a medicinei. Medicii nu pot fi înlocuiţi în sistem, în condiţiile actuale ale legislaţiei, prin care angajările sunt blocate.

Iar Traian Băsescu spune că medicii sunt liber să plece, cu cinismul celui care îşi permite să se trateze în străinătate.

3. Lista aberantă a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un pacient pentru a putea fi internat. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a publicat pe site-ul propriu, acum câteva zile, aceste criterii, concepute a face parte din contractul-cadru privind acordarea asistenţei medicale în 2011-2012. Astfel, costurile cu pacienţii internaţi de spitale după 1 iunie 2011 şi care nu se încadrau în aceste criterii nu ar mai fi fost decontate de CNAS.

S-a produs o adevărată emulaţie în rândul medicilor, care s-au grăbit să arate că cel puţin 40% dintre cazurile ce impun internarea în spital nu erau cuprinse în lista respectivă. În cele din urmă, preşedintele CNAS a fost chemat la guvern şi Ministerul Sănătăţii nu a fost de acord cu lista respectivă, după cum arată un comunicat transmis ieri:

"Ministerul Sănătăţii nu este de acord cu noile criterii de internare în unităţile sanitare cu paturi, propuse de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în proiectul privind normele la contractul cadru care stabilesc acordarea asistenţei medicale în perioada 2011-2012 şi care se află în dezbatere publică pe site-ul www.cnas.ro."

Evident, dezbaterea publică era o glumă, întrucât 2-3 zile nu erau suficiente pentru un asemenea demers.

4. Clasificare spitalelor a fost, de asemenea un eşec. Criteriul covârşitor a fost numărul de specialităţi medicale. Astfel, spitale de stat de multe ori insalubre, au fost mult mai bine clasificate decât spitale private, în care îţi face plăcere să intri. Clasificarea va avea drept consecinţă fondurile ce vor vi plătite spitalelor publice sau private din bani publici. În ceea ce priveşte spitalele private, iată ce spune ministrul sănătăţii:

"Din totalul celor 94 de spitale private care funcţionează în România cu autorizaţie, 66 au cerut să fie clasificate, adică să primească bani publici pentru anumite servicii. Din cele 66, unul s-a clasificat la categoria a II-a cu plan de conformare. Este vorba despre Spitalul clinic «Pelican» din Oradea, care de ani de zile are activitate universitară, dar cu plan de conformare. Alte 11 spitale private sunt de categoria a IV- a, 39 la categoria a V-a, iar nouă nu au fost clasificate. Alte şase trebuie să facă plan de conformare."

Iată că măsurile luate de autorităţi în domeniul sănătăţii în ultima vreme sunt o listă de eşecuri sau semi-eşecuri, ceea ce denotă amatorism în administrarea sistemului sanitar şi incapacitatea de a stopa furturile la nivel naţional. Să nu uităm că bugetul alocat sănătăţii a crescut de patru ori în ultimii ani, fără consecinţe vizibile în calitatea actului medical.

Să ne îmbătăm cu ieşirea din recesiune?

Datele provizorii pe ultimul trimestru din 2010 arată o creştere a PIB de 0,1%. În comunicatul de astăzi, Institutul Naţional de Statistică arată în estimarea semnal că economia a crescut cu 0,6% în T1 2011, astfel că din două trimestre de creştere succesive ar rezulta ieşirea tehnică din recesiune. Estimările INS, însă, ar putea să nu se confirme.

În general, lumea nu citeşte cu atenţie precizările metodologice care stau la baza unor estimări. Aşa cum se scrie negru pe alb în comunicatul de presă, este vorba de estimare semnal, nici măcar date provizorii. Aceste tipuri de estimări au la bază un set limitat de date şi se face un compromis între operativitate şi acurateţe. Atunci, în mod vădit, valoarea de creştere de 0,1% pentru T4 2010 se poate reversa foarte uşor. Banda de eroare dată de INS este de 0,2-0,3%, astfel că respectiva creştere din T4 2010 ar putea foarte uşor să treacă în teritoriu negativ.

Mai mult decât atât, iată ce declara Adriana Ciuchea, directorul departamentului care se ocupă de calcularea PIB din INS: "Din experienţa de până acum, marja de eroare pe seria brută, dar şi pe cea ajustată sezonier, este de ±0,2%. Au fost şi cazuri în care eroarea a fost de 0,3%". Ea a adăugat că datele definitive pentru anul 2010 vor ajunge în posesia Statisticii la sfârşitul acestui an.

Aşa că va trebui să privim cu mai multă rezervă aceste date semnal publicate de INS. În rest, politicienii zică ce vor pentru cei dispuşi să-i creadă.

Alte opinii ale mele pe această temă puteţi citi în articolul A ieşit România cu adevărat din recesiune? Ce se întâmplă cu piaţa imobiliară.

Visurile imobiliare spulberate ale Elenei Udrea

În calitatea sa de ministru al dezvoltării regionale şi turismului, Elena Udrea a preluat atribuţiile fostului Minister al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului. Una dintre ele se referă la gestionarea activităţii Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, o struţo-cămilă despre care am scris în numeroase rânduri.

Prin februarie, Elena Udrea, despre ale cărei cunoştinţe economice nu sunt îndoieli, se lăuda că avea să obţină circa 500 mil. € din vânzarea a circa 20.000 de locuinţe ANL către chiriaşii acestora. Preţurile de vânzare fixate au fost de mercurial: 19.140 € pentru garsoniere, 26.950 € pentru apartamente două camere şi 36.014 € pentru apartamente de trei camere, indiferent de localitatea în care se aflau unităţile locative.

Aflăm dintr-un comunicat al ANL bilanţul de până acum al demersului de mai sus: până acum, au fost vândute 53 de locuinţe în următoarele localităţi: Sebeş, Curtea de Argeş, Nehoiu, Titu, Brad, Slobozia, Iaşi, Piatra Neamţ, Buşteni, Vaslui şi Râmnicu Vâlcea.

Un bilanţ triumfător, care arată capacitatea managerială a guvernului Boc de a administra ţara.

Uciderea lui Osama Bin Laden şi pieţele financiare

Acum circa două ore, preşedintele SUA, Barack Obama, a anunţat că Statele Unite au reuşit să îl ucidă pe liderul reţelei teroriste al-Qaida, Osama ben Laden. Obama a precizat, într-o intervenţie transmisă în direct de televiziunile americane, că a autorizat o operaţiune împotriva liderului al-Qaida, în cursul căreia nu au fost înregistrate victime în rândurile forţelor americane.

Pieţele financiare nu au întârziat să reacţioneze. Imediat după anunţ, preţul petrolului a coborât cu peste 1%, iar aurul a reacţionat la fel. Analiştii s-au grăbit să anunţe că moartea lui Bin Laden va contribui la reducerea riscului de securitate, dar va mări şi încrederea consumatorilor în SUA.

În Japonia, indicele bursier Nikkei a urcat pentru prima oară peste 10.000 de puncte după mijlocul lui martie, când s-a produs un cutremur distrugător, urmat de tsunami. Alte burse de valori din regiune, cum ar fi cele din China, Hong Kong, Singapore, Tailanda şi Malaezia, au fost închise luni, ca urmare a unor sărbători publice şi urmează să reacţioneze în şedinţa bursieră de marţi.

Dolarul american s-a întărit, iar monedele australiană şi neo-zeelandeză s-au depreciat, după cum anunţă Bloomberg TV.

Desigur, după toate aceste reacţii, lucrurile vor intra în realitatea lor contorsionată din ultima vreme.